340 matches
-
un aparat, să-l numim cerebroscop, care va induce trăiri asemănătoare în timp ce urmărim o proiecție video. Din această perspectivă, devine evidentă deosebirea dintre prevenire și restaurare în raport cu evoluția cauzală a unui sit natural. De fapt, chiar la nivelul prelucrării datelor perceptuale, chiar dacă acestea sunt, să presupunem identice, se produce o diferență între reprezentarea pe care o avem asupra originalului și reprezentarea pe care o avem asupra copiei tocmai pentru că la nivelul procesării conștiente intervin elemente cognitive legate de originea și istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Conformismul este o schimbare În comportament sau În atitudini către poziția grupului (a majorității membrilor grupului), ca rezultat al presiunii implicite a grupului. Confuzia reprezintă incapacitatea de a gândi limpede; subiectul În general este dezorientat În spațiu și timp. Constanta perceptuală se referă la perceperea obiectelor ca având forma și mărime constante indiferent de unghiul din care sunt privite. Conștiența desemnează o stare corticală particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi, marcând o conștientizare a persoanei
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
plasează diferit aceste concepte în economia operei narative. Shlomith Rimmon-Kenan, de pildă, discută naratorul la capitolul narațiune și focalizarea la capitolul text (Rimmon-Kenan 2002:87-106; 72-86). Desigur că nu există nici o povestire, nici un segment de text narativ în care aspectul perceptual să poată lipsi, de aceea nouă ni s-ar părea logic și util ca cele două concepte să fie discutate în corelație. Mieke Bal introduce și exemplifică relevanta clasificare a naratorilor în funcție de gradul lor de prezență în text în perceptibili
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
folosește în mod original termenul de focalizare indirectă liberă. Credem că Shlomith Rimmon-Kenan adîncește și îmbogățește studiul focalizării prin definirea diferitelor fațete ale acesteia prin prisma celor două tipuri de focalizatori, extern și intern. Astfel ea analizează pe lîngă fațeta perceptuală și o fațetă psihologică și una ideologică. În ceea ce privește fațeta perceptuală, cînd obiectul percepției este spațiul, focalizatorul extern are o perspectivă panoramică iar cel intern o viziune limitată, iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că Shlomith Rimmon-Kenan adîncește și îmbogățește studiul focalizării prin definirea diferitelor fațete ale acesteia prin prisma celor două tipuri de focalizatori, extern și intern. Astfel ea analizează pe lîngă fațeta perceptuală și o fațetă psihologică și una ideologică. În ceea ce privește fațeta perceptuală, cînd obiectul percepției este spațiul, focalizatorul extern are o perspectivă panoramică iar cel intern o viziune limitată, iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
socială este principiul auto-organizării (organizării sinelui) și ambele explică acțiunea socială.207 Ulterior, în domeniul sociologiei și în cel al psihosociologiei, s-a dezvoltat teoria identității, două seturi de idei fiind considerate precursoarele acestei teorii: interacționismul simbolic și teoria controlului perceptual.208 În sens larg, teoria identității se referă la relația dintre individ și societate. Teoria reunește într-un singur cadru rolul central atât al semnificațiilor, cât și al resurselor în interacțiunile și scopurile oamenilor și încearcă să explice semnificațiile specifice
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ceea ce privește această temă, Bahtin (1981) este foarte relevant. În măsura în care cele două fațete ale focalizării (psihologică și ideologică) depind de felul în care lucrurile sînt evaluate, se pare că există destul spațiu de intersecție între cele două - din contra, focalizarea perceptuală spațio-temporală nu este evaluativă prin definiție, ci pur și simplu o dezvăluire prin implicație a timpului și locului de unde și cînd se face focalizarea. Putem vorbi, într-o situație tipică, despre un personaj principal care se abate de la normă ca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fiind subliniat și contracarat de ideologia ortodoxă și „rezonabilă” a unui narator extern ce focalizează în altă parte; efectul asupra unui cititor este, de cele mai multe ori, acela că ideologia personajului apare ca fiind „corectată” de ideologia naratorului. 3. 5. Focalizarea perceptuală ca element primar Dacă se poate accepta, în lumina exemplelor anterioare, că narațiunea atrage întotdeauna după sine focalizarea, este discutabil dacă trebuie să distingem între poziția focalizatoare și cea naratorială în toate textele, sau dacă ar trebui să mergem pe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în general: dar în acest caz au același sentiment ca și bărbații... Nu este deloc dificil să transformăm acest fragment la persoana a treia, dar renunțarea la vocabularul evaluativ, frazele generice, modalitatea deontică și înlocuirea acestora cu modalitatea epistemică și perceptuală ca și îndepărtarea comparativelor, toate duc la crearea unui text total diferit: Se pare că nu toți oamenii sînt mulțumiți cu liniștea colibei lor: unii vor frămîntări sau și le provoacă ei înșiși. Poate că sînt mulți cei care îndură
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
CREATIVIT)ȚII Factorii stimulativi ai creativității pot deveni blocaje nespecifice prin absența unei variabile stimulative sau prezența opusului acesteia. Blocajele specifice se repartizeză în două mari categorii: blocajele cognitive și de personalitate. Blocajele interne ale creativității sunt: A. Cognitive a) Perceptuale incapacitatea de a formula problema; dificultatea izolării ei; prea marea îngustare a problemei formulate; incapacitatea definirii termenilor problemei, când nu a fort înțeleasă; incapacitatea de a distinge între cauză și efect. b) Informaționale suprainformarea în specialitate versus insuficienta informație; nerecunoașterea
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
Acest concept este co respondentul cuvântului rostit, care face posibilă cunoașterea intelectiva a obiectelor hilemorfice. După cum se poate lesne observa, manieră în care este înțeles conceptul de către inter pretii realiști nu se îndepărtează de linia argumentativa anterioară, cea despre actele perceptuale (specii sensibile și imagini) și despre prima etapă a cunoașterii intelective (spe cii inteligibile). Din nefericire, ceea ce interpreții care acceptă realismul la nivelul conceptului, si, pe cale de consecință, identitatea lui cu speciile inteligibile, nu par a sesiza este faptul ca
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de evenimente absolut similar, astfel că, dacă extragem factorul cauzal presupus, în condițiile în care restul rămâne constant, efectul să dispară imediat. Cauzalitatea, în acest sens, există separat de observator și de observările sale. Aceasta este inferențială mai degrabă decât perceptuală. Cauzalitatea nu este ceva ce se observă direct, ca atare, ci mai degrabă este o concluzie care decurge în urma observațiilor. O afirmație cauzală este o ipoteză concretă, care poate fi dovedită falsă și care este și accesibilă evaluării empirice. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
tratament radical nu se justifică. Tratamentul tulburărilor senzoriale trebuie să însoțească tratamentul kinetic. În acest sens, se începe cu stimulări auditive, optice, tactile, într-un ritm susținut, dar fără exagerări. În etapa următoare, se trece la educarea recunoașterii diferitelor forme perceptuale, insistându-se asupra componentelor deficitare. Tulburările de vedere vor fi corectate prin portul ochelarilor, dar numai după ce copilul a dobândit autonomia de deplasare, evitând pericolul de a cădea. Tulburările auditive sunt puse în evidență prin audiogramă, ceea ce va permite unele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
celulare și cele ale Țesuturilor. Suprafața se transformă în interfață, legând interiorul cu exteriorul. Numai în acest mod sistemele biologice ajung să înțeleagă mediul, deoarece părți relevante ale mediului devin elemente de interanaliză interior-exterior. De altfel, fenomenele lumii, ori modelele perceptuale, cele numite de către Uexküll (1930) drept Umwelt reprezintă, în același timp, interiorul devenit exterior și exteriorul devenit interior în nișa ecologică. De altfel, gradul de libertate al ființelor față de mediul înconjurător depinde de modul în care mediul extern devine o
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și le animează în sisteme interactive și instalații complexe, devenind astfel un arhitect al informației. Dacă în trecut artistul "manufactura" obiectele, uneori sub forma unui meșteșug, alteori sub forma unei mici industrii, astăzi artistul "produce" servicii, analizând și organizând datele perceptuale în acord cu un anumit înțeles care trebuie transmis publicului. În condițiile acestei evoluții sociale, de la societatea de producție la societatea de schimb, artistul comunicațional acționează ca un organizator de informații care nu mai este preocupat de obiecte, ci mai
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sau moderniste, arta americană investigată de Foster propune o critică a instituțiilor artistice, evitând angajarea într-o analiză epistemologică a obiectului sau într-o anchetă fenomenologică a răspunsului subiectiv. Această practică artistică nu închide arta în limitele experimentelor formale sau perceptuale, ci mai curând caută afiliații cu alte practici ale industriei culturale. Artiștii vizați de Foster (Martha Rosler, Sherrie Levine, Dara Birnbaum, Barbara Kreuger, Loise Lawler, Allan McCollum, Jenny Holzer, Krzysztof Wodiczko) exploatează numeroase forme de producție și moduri de abordare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în care apare o distincție binară între arta expresionistă, ce se dezvoltă pe baza deciziilor raționale din timpul procesului executării operei de artă, și arta conceptuală, în care toate deciziile cu privire la executarea lucrării sunt făcute, intuitiv, în avans. Spre deosebire de arta perceptuală, care depinde de formele vizuale, arta conceptuală este realizată pentru a angaja mintea privitorului, mai curând decât ochiul. Lawrence Weiner propune către sfârșitul anilor '60 un alt model de artă conceptuală, respectiv o dislocare radicală a noțiunii de semn, prezentând
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a definițiilor tradiționale ale reprezentării și manifestările artistice ale anilor '80 ce ar fi încercat o restaurare violentă a formelor artistice și a procedurilor de producție tradiționale. Odată cu propunerea inerentă a artei conceptuale de a înlocui obiectul experienței spațiale și perceptuale cu definiția sa lingvistică (opera apărând sub forma unei propoziții analitice), obiectul este interogat cu privire la vizualitatea sa, la statutul său de marfă, la forma distribuirii sale, ceea ce duce la o redefinire a condițiilor receptării și a rolului spectatorului.166 La
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
istorii conversaționale. Între cele două extremități ale continuumului se află diverse grade de cunoaștere interpersonală. Relațiile interpersonale au fost explicate ca un proces cu șase etape și două faze fiecare (vezi DeVitto, 1994, p. 207): etapa de contact: a) faza perceptuală (interactanții se percep vizual, fără a interacționa verbal); b) faza interacțională (interactanții interacționează verbal); etapa de implicare în relație: a) faza de testare a interlocutorului și a relației; b) faza de intensificare a relației, de creștere a gradului de implicare
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ale unor indivizi proveniți din anumite zone culturale, iar pe de altă parte ilustrează configurații distincte ale interacțiunii în funcție de stilurile comunicative ale interactanților din grup. În situațiile de comunicare interculturală pot apărea bariere de comunicare, neînțelegeri provocate de diferențele comportamentale/perceptuale/de semnificare existente între indivizii proveniți din culturi diferite, precum și de activarea stereotipurilor (negative). Neînțelegerile, interpretările greșite, rupturile de comunicare sunt o trăsătură inerentă a comunicării interculturale. În plan interacțional, diferențele dintre membrii unor grupuri etnice se reflectă în stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vom vorbi în cap. 4 (§ 5.2). Aceste forme exemplare de mediere 6, numite astfel de la lucrările lui Z. Guentchéva încoace (1994 și 1996), plasează o zonă textuală sub dependența unei surse de cunoaștere (mediere epistemică) sau de percepție (mediere perceptuală). Enunțurile pot astfel să nu fie asumate de un locutor-narator. De exemplu în cele două pasaje din faptul divers T5: T5 (urmare) [...] Acolo, chiar pe trotuar, a fost găsit copilașul, "cu cîrpa și cu ursulețul lui", după mărturia unei vînzătoare
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
DIL) și discurs direct liber (DDL). O foarte bună sinteză asupra acestei probleme se găsește în cartea lui L. Rosier (1999)8. • Indicațiile unui suport de percepții și de gînduri raportate: efecte de puncte de vedere sprijinite pe o focalizare perceptuală de tipul a vedea, a auzi, a simți, a atinge, a gusta sau pe o focalizare cognitivă de tipul a ști sau gîndire reprezentată (Rabatel 1998). • Indicațiile de cadru mediator: mărci precum potrivit, după, conform și pentru, modalizare printr-un
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ara și recolta ca să trăiască, și merită astfel să nu simtă lipsa pîinii pe care au semănat-o. Enunțul Vezi, care deschide segmentul A, introduce o secvență descriptivă și indică sursa unui punct de vedere (PdV). Descrierea este de ordin perceptual, adică fondată pe o mărturie prin evidența sensibilă a observației vizuale comune. Întreaga descriere este aparent factuală și se prezintă sub forma unui adevăr general admis (tu cu valoare de adevăr), doxa subliniată prin prezentul iterativ. Secvența se deschide cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
primii trei membri apare o însușire umană. Izotopia umană este prezentată ca o aparență (ca un fel de glas articulat, arată un chip omenesc) înainte de a fi confirmate de al patrulea membru care modifică referentul și repune în discuție PdV perceptual inițial. Putem spune că punctul de vedere s-a modificat în special datorită trecerii de la poziția în patru labe la cea a lui homo erectus. Finalul segmentului [B] întreupe incidența referențială a lexemului animale și izotopia legată de el. Începînd
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și poziția lui homo erectus). Conectorul CÎND aduce cel de al treilea membru în care conotația negativă a lexemului chip este corectată de adjectivul omenesc. Lexemul ca din B1 și verbul a arăta din B3 nu semnalează decît o aparență perceptuală a umanității. Reformulativului ÎNTR-ADEVĂR îi este încredințat rolul de a redefini animalele nedefinite de la începutul textului, transformînd evidența perceptibilă (vezi) în cunoaștere (verbul a fi care asigură definirea-reformularea). Punctul de vedere al percepției externe din a auzi (ca un
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]