510 matches
-
principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot atâtea monologuri aparent ezoterice, în realitate doar gratuit logoreice. Intermitent apar reprezentări și asocieri de o expresivitate stranie, percutantă: „luna putrezind pe scoarțe / fetele din sat o iau drept floare”, „profețiile sunt duse la fierar”. Proza lui Ț. are ca principală sursă viața din Bucovina, mai ales cea rurală, desfășurată pe aproximativ două secole. Primul roman, al cărui titlu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
presiunile asupra credincioșilor și preoților pentru a-i vota pe candidații Ordinii morale, contribuind astfel la declanșarea unei violente reacții anticlericale. Acesta a fost clericalismul pe care Îl denunța Gambetta În 1877, În Camera deputaților: „Clericalismul, iată dușmanul!”, reluând formula percutantă a lui Napoléon Peyrat (1863). Paradoxal, și de data aceasta, promotorii cei mai radicali ai idealului laic sunt, alături de Lamennais și Montalembert, catolicii grupați În jurul ziarului L’Avenir. Respingând orice control al statului asupra credințelor religioase, acest ziar cere În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunismul drept "Islamul secolului XX", "o religie fără transcendență", "religia politică a secolului XX") în lucrările mult mai notoriilor Raymond Aron, François Furet, Jeanne Hersch, Hannah Arendt, Besançon, J-F. Revel, BH Lévy și mulți mulți alții. El este autorul unei percutante formule intrată în folclorul analiștilor conform căreia "ideologia înseamnă a transmite boala, sociologia a o radiografia" care a erodat treptat prestigiul cândva inatacabil al primeia. El este cel care l-a pus la locul cuvenit pe Marx, arătând că acesta
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
epoci sugerează faptul că ele însele sînt artefacte culturale. Pe de altă parte, această inovație îi permite lui Potter să insereze o dimensiune de critică socială, inexistentă în textul lui Woolf. Care, din acest motiv, a înghițit postum ceva critici percutante din partea feministelor. Imperialismul britanic și Anglia-ca-centru al lumii sunt expuse prin intermediul ironiei și al exagerării, în momentul în care ducele de Moray îl informează pe Orlando - reiterând teza barbariei a tot ce nu e "perfidul Albion" - că rușii se mânjesc
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
lui Adrian Sitaru, alteori el reprezintă un decupaj tăiat milimetric, chirurgical, precum O zi bună de plajă (2007) al lui Bogdan Mustață - am ales intenționat scurtmetraje românești premiate la festivalurile internaționale. Celălalt scurtmetraj era la fel de laconic, însă cu mult mai percutant. O poveste simplă, transcrisă la fel de simplu în limbaj cinematografic. În urma unui ambuteiaj, un tânăr camionagiu urmează scurtătura pe care i-o indică un biciclist care se joacă cu răbdarea lui mergând în fața camionului și fluierând o melodie veselă în timp ce bicicleta
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
în oameni care nu au în spate recomandări înalte sau cărți deja publicate și trecute prin examenul criticii. Nimic mai fals. Anchetele de la sfârșitul anului 2004 au subliniat in corpore două debuturi pe cât de diferite ca tonalitate, pe atât de percutante ca impact asupra cititorului. Este vorba de culegerea de eseuri sportive Manifestul fotbalist de Traian Ungureanu și de romanul Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu, ambele găzduite de Humanitas. Cât despre insinuarea conform căreia editurile bucureștene publică numai bucureșteni, invitând
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
evanescentului, ale diafanului și reveriei. Definitiv livrată fascinației olfactive, Zoe Cămărășescu are o senzualitate fascinată deopotrivă de miniatural și de respirația largă, de peisajul intens și detaliul strălucitor“; pe lângă acestea, sunt de savurat suculentele portrete, uneori acide, alteori admirative, mereu percutant ale unor personalități din epocă (precum Titu Maiorescu, madame Mavrogheni, prima doamnă de onoare a reginei etc.). Între tipologiile acestor femei remarcabile își face loc și portretul Cellei Delavrancea (așa cum reiese din schimbul epistolar cu Filip Lahovari, ori din celebrul
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
Oana Orlea „o treime a feminității torturate“, victime care însă izbutesc să convertească suferința în împlinire, reușesc o evadare din infernul personal și un exercițiu spiritual, de igienă psihică în transcrierea (fiecare după personalitatea proprie) ororilor îndurate. Mai convingătoare, mai percutantă i se pare lui Dan C. Mihăilescu confesiunea Lenei Constante, al cărei talent literar, consideră autorul, o ajută să cultive detaliul semnificativ, adăugând scrisului său subtilitate și forță de sugestie, în vreme ce stilul Adrianei Georgescu și al Oanei Orlea, mai grăbit
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
dintre vii", tenace, serios, imperturbabil, surd la vocile de sirenă ale marilor orașe. În ultimii ani, ritmul de apariție al cărților criticului s-a accelerat, devenind astfel cel mai normal pentru un condei atât de avizat, de comprehensiv și de percutant. În prima jumătate a anului 1997, Theodor Codreanu a publicat nu mai puțin de două cărți: Provocarea valorilor (Editura Porto Franco, Galați, 1997, 240 p.) și Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1997, 175 p.), o performanță în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu se poate nesocoti "finețea și originalitatea acestor gânduri" (Edgar Papu). Originalitatea lui Theodor Codreanu Lamparia constă în faptul că ceea ce a fost gândit se încearcă a mai fi gândit o dată, cum ne sfătuiește Goethe, și de a spune bine, percutant, aceste gânduri, adică de a intra în posesia lor. "Orice cugetare este nouă când autorul o exprimă într-un mod mai personal" (Vauvenargues). "Familia", nr. 3-4, martie-aprilie 2003 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu Dând dovada unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rolul de a prezenta cititorului și cercetătorilor de literatură română un nume de scriitor ce s-a impus profund în contemporaneitatea noastră imediată drept o conștiință puternică, un om cu vaste studii de filosofie și de teorie literară, un scriitor percutant și adesea novator de formule literare. Iată și o strofă din lirica pe care a scris-o Victor Teleucă: "E limba mea, pe care mama/ mi-a pus-o-n suflet pentru drum/ și-așa-i de nouă și bogată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neașteptat (în chip atât de neașteptat) neașteptat (în chip uimitor și neașteptat) nebănuit necesar neconstituțional nediferențiat nefast nefericit negrăit neistoric nemijlocit nepermis nesănătos nesperat (în chip nesperat și eclatant) obiectiv obscur obscur (în chip obscur și imperios) obvios orbitor organic percutant perpetuu perspectivic pertinent plenar potențial potrivit precoce primejdios primitiv privilegiat proclamat (în chip radical și proclamat) proiectiv propriu providențial radical (în chip radical și proclamat) real (în chip real și ferm) regulat remarcabil rodnic scandalos (în chip șocant și scandalos
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
alt exemplu, că la cincisprezece ani fusese admis student în anul întâi la Columbia. Da, mă refer la Seymour, mi-a răspuns doamna de onoare. Cu ce se ocupa înainte de a intra în armată? Din nou m-a fulgerat acea percutantă intuiție că femeia știa mult mai multe despre Seymour decât lăsa să se înțeleagă. Părea să știe perfect că, înainte de a se înrola, Seymour predase limba engleză - că era profesor universitar. Un profesor. O clipă, uitându-mă la ea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
băiat. Uitându-se la Sheba din cap până în picioare, acest tovarăș - cred că era James Thornham - i-a anunțat pe toți, cu o voce sardonică, că profesoara lor avea „țâțe mici“. Iar în timp ce clasa își exprima satisfacția în fața acestei observații percutante, un alt băiat s-a urcat pe una dintre mesele de lucru și a început să scandeze: — Arată-ne țâțele! Se pare că aici s-au lovit de o replică batjocoritoare din partea unora dintre colegele de clasă care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca fiind plecată cu sorcova. Și Încă multe altele ați fi putut afla din extrem de bine informata Gazetă de centru care, În ciuda eforturilor depuse de autorități, n-a putut fi scăpată de la distrugere. Voi Încheia, citând În Întregime scurtul și percutantul material aflat În cadrul rubricii Puncte de vedere. Este vorba, În esență, despre o povestire-eseu În care autorul Încearcă, folosind mijloacele oferite de arta prozei, dar și de cea a cugetării adânci, să ne sugereze zădărnicia luptei umane cu existența, condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
punct de interes (aspectul mitizant al poeziei lui Marin Sorescu, escamotarea eului în lirica de senectute a lui Lucian Blaga, tendința estetizantă la Eugen Barbu etc.), ce focalizează discuția mai curând perceptivă decât riguros analitică și o pigmentează cu formulări percutante și cu portrete vii, malițioase, uneori nedrepte. Aceasta pare să fie rețeta eficace a unei critici nu întotdeauna nuanțate, dar cu certă putere de seducție și reale calități literare. În ansamblul operei sale de comentator, Ș. recitește și adnotează textele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
prin cătarea altei puști. Brusc, victima devine agresor și agresorul victimă, într-o succesiune parcă fără sfârșit. Cum lesne se poate observa, narațiunea realizată prin schimbarea bruscă a perspectivei mizează pe o surpriză autentică, prin nimic anunțată anterior. Scurtă și percutantă (generatoare de intense bucurii intelectuale), această povestire se pretează mai mult limbajului publicitar sau prozelor foarte scurte, harmsiene. Descriptivul și portretistica își pierd mult din importanță, la rigoare putând fi eliminate. Modificarea percepției psihologice. Urmând logica deja amintită a contrastului
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
etc. Ce anume poate fi folosit ca citat? Vă propunem o metodă foarte simplă de verificare: dacă citatul ales poate fi transpus în stilul indirect, mai bine nu îl dați. Înseamnă că e banal, imprevizibil. Citatul trebuie să fie scurt, percutant, surprinzător și, pe cât posibil, intraductibil: „Intelectualii e fără snagă”. Un dezacord, o răbufnire temperamentală sau un cuvânt folosit greșit transformă citatul într-un element de portret. Spune ceva despre nivelul intelectual al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Totul începe cu un chapeau dinamic, expresiv, intens, de tipul acroșajului. Mult mai important în reportaj este atacul. Cum spuneam și în alt capitol, el poate fi realizat printr-o multitudine de procedee: o imagine puternică, o constatare simplă și percutantă, o scenă în mișcare. Important este locul și descrierea sa. Chiar dacă începem cu o întâmplare, cu o scenă vivantă, tot la descrierea locului vom ajunge. Urmează introducerea personajului, cu tot ce înseamnă acest lucru: elemente de portret, descrierea ambientului casnic
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sugestii de bună-credință și alta este ca cineva să-ți arunce disprețuitor textul la coș, punând sub semnul întrebării talentul și priceperea ta în ale scrisului. Cu argumente mărunte sau inventate, orice se poate demonstra: că nu scrii coroziv și percutant ca Pamfil Șeicaru, că stilul tău e vetust, că Geo Bogza a publicat un text mult mai interesant despre subiectul abordat de tine etc. Fără a dramatiza și evitând tonul agresiv, tânărul poate cere șefului să-și motiveze nepublicarea articolului
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rolul reporterului se va estompa în favoarea memorialistului. Scrisul pe care l-a desfășurat peste o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. Efigia literară aparține desigur reporterului, sustras deliberat beletristicii pentru a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat de la frontiera literarității și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
solitudine a durerii, pe care le întâlnim în Dostoievski și, de asemenea, și de fetița care a încercat să fure un covrig, în cvasi-necunoscuta capodoperă a lui Caragiale, În vreme de război. Sunt nenumărate la Marin Preda asemenea sobre și percutante reprezentări ale durerii, ale suferinței teribile și mute, având ca obiect fie oameni, fie animale (nu numai celebra schiță Calul, dar de pildă cumplita și absurda ucidere a câinelui, în Marele singuratic, amintind de câinele „dat în tărbacă” în Grand
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Universității. Din perspectivă editorială, nu puține au fost instituțiile care au lansat colecții de carte demistificatoare la adresa comunismului și a strategiilor de manipulare ale acestuia. Voi aminti aici, Însă, doar colecțiile care mi s-au părut a fi cele mai percutante În acest sens: „Totalitarism și literatura Estului”, devenită mai apoi „Procesul comunismului”, propusă de Editura Humanitas (cea din urmă colecție fiind coordonată de Doina Jela). În acest context, se impune prestația istoricului Lucian Boia, angrenat fățiș Într-un amplu proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca aspect al unei conștiințe a crizei; și alta pe care am numit-o structurantă, În sensul În care te-ai referit la tranziție ca schimbare de morfologie culturală. Cred că această a doua definiție mi s-a părut mai percutantă și puternică. Când te-ai referit la conștiința crizei, ai vorbit și aici despre două componente: dezbaterea despre modernitate, modernism, postmodernitate prin compararea situației românești cu cea occidentală. Recunosc că această componentă mi s-a părut mai puțin importantă, oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aceea. Și, de fapt, singurul care-l citează este Ipolit din Roma, care expediază „cazul” în doar câteva rânduri... Destul pentru a ne face să întrezărim o idee interesantă. Nimic despre viața sa, cum bănuiam. Dar a rămas această idee percutantă: pentru acest gnostic de-abia atestat, împărăția lui Hristos va fi aici pe pământ. După înviere, nici vorbă de viață veșnică, de trup glorios, de suflet fără trup sau viceversa, de mituri sau de ficțiuni, doar această idee simplă: a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]