196 matches
-
este precizată prin termenii peregrin pentru elen (grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen. „Grecii nu erau socotiți între barbari, spune Densusianu, ei erau peregrini și limba lor peregrină”. „Limba barbară era cu totul diferită de limba așa-numită peregrină (peregrinitas). După ideile autorilor romani, limba barbară era o limbă negramaticăală, o limbă rustică, pe care o vorbeau populațiunile autohtone din celelalte provincii ale Europei, Africii și Asiei, de aceeași origine națională cu romanii. Quintilian, continuă autorul, face deosebire între
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
romani, limba barbară era o limbă negramaticăală, o limbă rustică, pe care o vorbeau populațiunile autohtone din celelalte provincii ale Europei, Africii și Asiei, de aceeași origine națională cu romanii. Quintilian, continuă autorul, face deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care să mă intereseze, căci Maica Evlampia, gentilă, blândă și foarte fină, era prea tânără, o consideram ca un copil și mă ocupam de ea ca să-i dezvolt ideile și cunoștințele. alegerea stariței, maica filofteia După trista ceremonie, Maica Evlampia Peregrina și sora lor Jana au părăsit stariția și s-au mutat în casa lor, adică într-a mea. Am golit odaia unde îmi țineam tot bagajul, l-am grămădit în așa-zisa sufragerie a Liei și a mea. Ele însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îndulcise. Viața era primitivă, dar nu aveam din fire gusturi luxoase și mă potriveam cu lipsurile fatale în acele împrejurări. Toate maicile, afară de cele trei vândute germanilor, erau strânse în curte, multe din ele, mai ales ale mele (Evlampia și Peregrina) și ale Liei (Filofteia, Arcadia și Steliana), plângeau și se văitau de urâtul ce le va cuprinde în iarna care începea. „Cine să ne mai îmbărbăteze, cine să ne mai în vețe, cine să ne mai povățuiască?“ Părintele Ma nea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu toate că nu se poate tăgădui autorului inventivitatea epică. [...] Contribuția lui Cezar Petrescu nu trebuie neglijată într-o literatură cu prejudecata tiranică a observației. A închipui indivizi care caută și descoperă comori, care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întâlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrisorile unui răzeș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
poet, prozator și traducător. Este fiul Paraschivei (n. Coman), maestră în țesut covoare, și al lui Ion Topârceanu, originar din Topârcea Sibiului, care a schimbat mai multe meserii, printre care a practicat-o și pe aceea de cojocar. Părinții au peregrinat în diferite localități, așezându-se, în cele din urmă, la Nămăești, în Argeș. Primele clase primare T. le face la București, iar ultimele la Șuici, în județul Argeș. Liceul, început în 1898 la „Matei Basarab”, îl termină în 1906 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
în Moartea unei republici roșii, caporal fiind în armata română trimisă în misiune de pacificare a Budapestei, Aurel oscila între „solara zădărnicie” a războiului, utopiile social-politice și libertina frenezie erotică. În Femeia cu carnea albă, domnul Aurel, negustor de legume, peregrinează prin „grădinăriile” de pe malul Dunării, în încercarea de a-și potoli mai ales foamea erotică. E un joc ce se vrea inițiatic, regresiune spre „duhul” primar. Și, din nou, secvențe reușite, aici de o poezie grațioasă, orchestrate cu rafinament senzorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
o experiență-limită chiar în preajma absolvirii: hotărăște, în urma unei crize sentimentale, să se sinucidă și își trage cinci gloanțe în cap, dintre care unul îi străpunge tâmpla, detractorii poetului spunând că leziunea cerebrală ar fi cauza nașterii revistei „unu”. Medic militar, peregrinează prin garnizoane de provincie, avansând până la gradul de general. Debutează în „ziarul de dimineață”, „Luptătorul” (1921) și colaborează ulterior la „Rampa”, unde în 1922 semnează pentru prima dată Sașa Pană, „Facla”, „Bilete de papagal”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Cuvântul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
cărți înregistrează la capitolul "mărturisiri" proza lui Paul Goma, iar pe Dumitru Țepeneg îl numește "un clasic al pribegiei", aflat printre "cei 100 de scriitori care au primit acea pensie de clasic" în viață (și totuși, Păunescu!). Nu este uitată peregrina sinucigașă Aglaia Veterany (1962 - 2002), născută în România, actriță și scriitoare de expresie germană (ca Paul Celan), autoare a unei ciudate cărți "De ce fierbe copilul în mămăligă", scrisă "cu simțul neantului". O probă de talent hagiografic dă Vasile Andru atunci când
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spus: "Matei, scrie teatru, scrie teatru, pentru că în teatru totul mai e încă de făcut..." Momentul acesta este încă atît de viu și esențial pentru mine încît nu pot să-l evoc prea mult. D.P.: N-am știut că ai peregrinat atît de mult! În orice caz, istorisești cu mult farmec. Și-ți mulțumesc pentru aceste rememorări cu Mihai Șora și, mai ales, cu Nichita Stănescu. Sînt la fel de prețioase și emoționante și pentru noi, cei care le aflăm acum pentru prima
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
mare a Veronicăi, Valérie (care moștenise de la mama ei plina voce de mezzo-soprană, făcînd o frumoasă carieră muzicală). Depozitul epistolar a trecut de la Valérie, de la mamă la fiică, pînă la strănepoata de azi Anna Maria Grigorcea-Messeri. Actuala depozitară care, tot peregrinînd, inclusiv prin America de Sud, a pus scrisorile la adăpost într-un seif din Elveția, unde au stat cîteva decenii bune. Mama d-nei Christina Zarifopol-Illias, prietenă bună cu strănepoata Veronicăi, a depus infinite stăruințe pentru restituirea acestui fond epsitolar extraordinar. Pînă la
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
pleznești: în urma lor abjectă și trufașă, Amirosind fetid a bulibașă Care-ți insultă semenii onești. Pui mâna pe condei părându-ți rază Purceasă-n univers, ca un lăstun, Și simți cum împăcarea se așează în zodia-ți trecută de amiază. Peregrinând spre un eon mai bun. Pui mâna pe condei ca pe-o salvare Chitind să-ți faci dintr-însul buzdugan: Să tragi cu el în șișca aia care Borăște scârnăvii peste altare îngrețoșând miracolul uman! Pui mâna pe condei ca
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
relatează întâmplarea. Misterul începuturilor unui scriitor, al celui care mai târziu, va fi considerat cel mai mare prozator român postbelic, rămâne ascuns. De ce se apucă un tânăr de scris? Ce îl face să creadă că are un viitor în literatură? Peregrinând prin capitala românească, prin librării și anticariate, găsește cartea Cum am cucerit viața, de Georgescu Dalafras și, gândindu-se că un asemenea om ar putea avea înțelegere pentru un tânăr în situația sa, îl caută. Tânărul absolvent al cursului inferior
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
de pruncii nenăscuți de călătorul zidit într-o odaie. 2 Cenușie zăpadă pe case încerc să-ți spun unde duc azi străzile de altădată meteahnă a cerului fără voie strecurat în viețile noastre oare ce metehne au spațiile pe unde peregrinezi dacă te oprești undeva poți oare să mi-o și comunici în faldurii de flori și fructe ai unui pom morții pot să revină măcar ca mireasmă? îți vei încerca firescul pe spatele unei cărți poștale printre cuvintele scrise în
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
se știe, se întunecă puțin, căzînd parcă pe gînduri, făcîndu-se verde ca sticla, - iar el, Nichita, trecînd pe culoar, m-a pupat din mers pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut". De pe la Buzău pînă spre Focșani, norocosul ban, care peregrinase atîta între Coloanele lui Hercules și Eufrat, zornăind alături de ceilalți arginți, în palmele negustorilor și soldaților, procurîndu-le vin, mătăsuri, hrană și-atîtea alte lucruri rîvnite de ei, - și nu numai pe muncă cinstită, dar și pe rapturi, jafuri, incendii și sînge
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
prefigura la început ca unul ce se va putea împlini creator. Represiunea a început, cerchiștii au fost nevoiți să se împrăștie prin țară. Cu ajutorul viitoarei sale soții, Delia Giurgiu, a reușit să-și facă rost de alte acte de identitate, peregrinând prin diverse localități, până când a fost arestat. Era tânăr, în plină putere creatoare, abia împlinise 25 de ani. Ovidiu Cotruș a peregrinat pe la prieteni și cunoscuți, exilat și hăituit în propria- i țară, în speranța că va evita represiunile regimului
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
țară. Cu ajutorul viitoarei sale soții, Delia Giurgiu, a reușit să-și facă rost de alte acte de identitate, peregrinând prin diverse localități, până când a fost arestat. Era tânăr, în plină putere creatoare, abia împlinise 25 de ani. Ovidiu Cotruș a peregrinat pe la prieteni și cunoscuți, exilat și hăituit în propria- i țară, în speranța că va evita represiunile regimului dictatorial. I-a derutat pe urmăritori, care considerau, la un moment dat, că a plecat în străinătate. Deci, organele de urmărire și
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
claustrant al celulei), menținând, prin intermediul ei, încrederea și moralul oamenilor. Din nou, memoria sa excepțională îl ajută să reproducă pagini, capitole întregi. Într-un loc al întunericului absolut, Ovidiu Cotruș reprezenta lumina cărții, înțelepciunea culturii. După ieșirea din închisoare, va peregrina între Timișoara și Oradea, unde a putut să publice, la revista „Familia” și în a cărei redacție a lucrat un timp. Pare o nouă șansă a destinului. Iar Ovidiu Cotruș începe să scrie cu o forță reînnoită și să publice
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
surse de comic (vizita protocolară la Nașul Tutilă II, ședințele de incriminare stalinistă, prelegerile despre marxism și literatură science-fiction ale fostului profesor genopolitan Candid, intervențiile salvatoare ale Olimpiei, prostia unor șefi ca Ilderim, Osmanescu sau Carasurduc, turnătorii și securitatea, statuia peregrină a lui Marx și pățaniile poetului "patriotic" Omar Caimac etc.) dar, pe măsură ce faptele se apropie de deznodământ, umorul spumos de la început lasă loc satirei, sarcasmului, terifiantului. Romanul are o structură tripartită, de o simplitate clasică, în deplin acord cu evoluția
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
populare din 1885, a mărturisit că "norocul nostru cel mare" a fost că a descoperit, la Brăila, pe un Petru Cretu Solcanul, cîntăreț popular). Pentru viitorul etnomuzicolog Brauner ceva din tezaurul acesta popular s-a sedimentat în subconștientul sau. Tot peregrinînd, familia Brauner se mută în 1917-1918 la București, locuind undeva în Calea Victoriei, alături de actualul Cazino Victoria, clădirea unde a funcționat pînă în 1944 ambasada Germaniei la București. Urmîndu-si vocația, s-a înscris la Conservator, avîndu-i profesori pe D. Kiriac, Ștefan
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
legate de scrisul lui Mircea Damian, pe atunci încă vii în memoria contemporanilor. Din "Dicționarul scriitorilor români" cititorii de astăzi pot afla, de pildă, că Mircea Damian a avut "o existență dezordonată și nomadă, trăind de pe o zi pe alta, peregrinând din oraș în oraș (Bistrița, Dej, Bacău, Galați, Constanța), întemeind sau colaborând la diverse publicații obscure. S-a stabilit în cele din urmă la București; lucrează în câteva redacții, întemeiază și conduce el însuși "Vitrina literară" (1929-1934). Se lansează și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
arestat și mama rămîne să crească cei patru copii, din care doar Hans Bergel, viitorul scriitor, e destul de mare pentru a putea s-o ajute la întreținere. Mai mult, familia Bergel își pierde averea din Râșnov și intră în condiție peregrină, rătăcind la prieteni prin orașele din Transilvania. Fără a arăta șovăirea vîrstei, Erich se supune unui regim de disciplină draconică, jucînd totul pe cartea educației. La Sibiu îl întîlnește pe Kurt Mild, profesor de orgă, care îl inițiază în interpretarea
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
dar și cu înțelegerea unei arte pe care ei o posedă cu asupra de măsură: artă sinuciderii. 2. Schopenhauer educator. Nu vom sublinia niciodată îndeajuns rolul lui Eminescu 1) în formarea lui Slavici. Provenit dintr-o familie mai degrabă săracă, peregrinând pe la școli aproximative, Slavici îl întâlnește pe Eminescu într-un moment în care ideile de autoritate intelectuală, protecție, formare deveneau vitale. Tânărul cu o sănătate aproximativa avea nevoie că de aer de un astfel de sprijin. Eminescu îi pune în
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
trecut este sinonimă cu rememorarea, iar transcrierea acestor experiențe - cu o coborâre, asumată, în sine însuși. La Biblioteca Academiei, scriitorul arhivist își împarte timpul între lectura gazetelor vechi și creionarea unor scene intens-personale; după care, ieșind la aer liber și peregrinând pe Bulevardul atât de bine cunoscut, el peripatetizează de unul singur, descoperindu-se, văzându-se, citindu-se la diferite vârste. Între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei nu este o distanță atât de mare pe cât ar putea să pară. Fiindcă traseul
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
Gauguin. Influențat la început de impresionism, a evoluat spre o pictură simbolică, în care formele simplificate se constituie din mari pete de culoare, într-o viziune decorativă apropiată de artele arhaice și primitive („Hristosul galben“, „Calul alb“). Fire aventuroasă, a peregrinat la Pont-Aven, unde a inițiat și o grupare artistică, la Arles, cu Van Gogh, și în insulele Pacificului, unde a și murit. calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 4 mai - Duminica a II-a după Paști (a Sf. Apostol Toma). Sf.
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]