2,310 matches
-
și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea metafizică, și din care iradiază concluziv înțelesuri perene: "Ce-ți pasă, ție chip de lut/ Dac'oi fi eu sau altul?// Trăind în cercul vostru strâmt,/ Norocul vă petrece./ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece" pentru că geniul este gândire pură, un străin într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie". În loc de a aprinde, prin puterea creatoare a iubirii, un astru pe cer promis nemuririi ("In calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins"), ființa îndrăgită coboară din sfera lucrurilor perene în ținutul comunului: Căci azi le sameni tuturor / La umblet și la port". Acel cutremur mutațional ("Tu trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt") care să preschimbe iubirea și iubita în entități nepieritoare, nu a avut loc, și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în sfera "gândului etern", în sfera luminii absolute, la Blaga nimbul cosmic este clar-obscur. Limita lucrurilor se estompează, se pierde într-un halo de luminescență viorie prin care are loc absorbția în existența mitică. Rezumând, Eminescu conferă stării poetice sens peren făcându-ne să participăm la fiorul cosmic cu deschidere până la zborul fulminant al lui Hyperion către Demiurg; Tudor Arghezi dă valoare universală lucrurilor prin condensarea cosmosului în jurul lor, prin centrarea lor în lume, considerându-le cea mai inatacabilă certitudine; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să spună că ne naștem anume pentru a muri. Or, acest lucru arată tocmai caducitatea, inconsistența substanței ontologice întruchipată într-o formă definită, într-un tipar determinat, oricare ar fi acela. Dar, la drept vorbind, la ce bun persistența lor perenă? Ce ar însemna pentru univers, dar și pentru un om, a trăi indefinit în identitatea psihosomatică sub care s-a născut? Moartea nu apără omul de propriul plictis de sine (ennui, anoia, spleen) dacă ar trăi mii de ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Afrodita din Cnide praxiteleană și cele trei Pieta ale lui Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine", iar presocraticii au fundamentat întreaga filozofie ulterioară occidentală. Vedele indiene au creat viziunea unui întreg popor, întruchipată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în revărsări de negrăit. Nenumăratele daruri, cum le-aș putea cuprinde în micile mele mâini ? Dar evuri și evuri trec încă și tu te reverși necontenit, și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut. Amprenta reînnoirii poetice universale dăinuie perenă în lucruri: Inima mea va lăsa puțin din nuanțele sale în toate alcătuirile tale, o, Pământule, atunci când te voi fi părăsit. Câteva ecouri din sufletul meu se vor adăuga la armonia anotimpurilor tale; În zile viitoare, când vara va izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omul dispune de asemenea de o justiție care poate fi considerată fără eroare. Este justiția poetică. Pentru că "poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", afirmă Aristotel, iar Hölderlin: "ceea ce dăinuie, poeții întemeiază". Justificarea existenței omenești sub forma ei perenă este poetică. De pildă, plasând în plină lumină personajele pozitive moral, și aruncând în umbră pe cele nesemnificative sau negative, precum în Întoarcerea Fiului risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini ș.a., Rembrandt face justiție poetică. Justiție poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Este geniul etern al poeziei. Poezia nu este o pură gratuitate, un joc facultativ, ci un efort eroic de a exista semnificativ, atât a poetului, cât și a vieții, a naturii aflate mereu în paranteza morții. Poemul: realitate absolută, prezent peren, eliberare metafizică ultimă. Astfel, justiția poetică salvează Natura de eșecul ei, salvează Ființa, o înveșnicește totodată, o poartă spre cea mai înaltă frumusețe. Căci poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Prezența divinității în epopeea sumero-babiloneană este negativă, zeița Iștar ucide pe prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, pentru că acesta refuzase dragostea care l-ar fi făcut nemuritor. Extraordinar simbol cu multiple implicații! Enkidu preferă moartea unei îndumnezeiri imorale! Și ce semnificație devine perenă în această capodoperă timpurie a umanității ? Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu. Omul rămâne valoarea superioară în lume prin înariparea sufletului său, iar divinitatea este aruncată în umbra răului. O cu totul altă viziune a morții în Miorița. Deși aici moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Leonardo da Vinci, sculpturile lui Michelangelo, triada de aur Bach, Mozart, Beethoven etc. Ca atare, operele de artă sunt produsul unei suferințe metafizice: simțul, conștiința axiologică a omului încearcă să depășească o lume a pătimirii printr-o alternativă superioară, perenă valoric. * Suferința a fost creatoare cu deschidere cosmică în primul rând la omul în contact cu marile dimensiuni ale naturii, omul cel mai apropiat de cer, de începuturi. Ca atare, omul arhaic a creat poezia cea mai sublimă, constituind invocarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
yang. Epitaf pentru Richelieu „Aici zac și sînt un oarecine Deștept zic unii,eu - un nătărău. Că binele făcut l-am făcut rău, Dar răul ce-am făcut l-am făcut bine”. 78 „Una este șansa ta De a deveni peren Să cutezi a descifra Tăcerea ca fenomen”. (Ilie Dodea) Șansă dublă Inainte de anul 1990 o excursie în trei state asiatice China,Coreea de Nord și Vietnam costa 16.000lei. Puțini români își permiteau luxul financiar de a vizita cele trei țări
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Acești conservatori n-au constituit nici pe departe piedici în calea evoluției culturii, ci au facilitat-o prin cumpănirea lor, prin spiritul critic ce i-a ajutat să-i filtreze aspectele ori prin creația lor, bună conducătoare a unor energii perene, imanente locului. Progresul găsea adesea în exponenții tradiției (în sens larg) nu adversari, cum ar putea părea la prima vedere, ci aliați, dată fiind împrejurarea că în opera și în acțiunea lor au îmbinat frecvent valorile vechi cu unele trăsături
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
valorile, ideologii stîngii nu fac decît să ne livreze manipulării mediatice și instituționale căreia aparent vor să-i pună capăt. Mai mult decît idei noi, avem nevoie de caractere, de oameni capabili să urce, spre luminiș, poteca ideilor vechi pentru că perene. Să vorbim, dacă trebuie, să scriem, dacă trebuie, să tăcem, dacă trebuie. Dar să nu uităm. Studiile și eseurile acestei cărți sînt o invitație la rezistență și luciditate. Uneori mă gîndesc că și eu, și adversarii mei de stînga din
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
reorientat funest prin totalitarismul comunist. De-o parte regăsim așezarea, întocmirea, tradițiile și cutumele autohtone, etosul familiei, al muncii, al datoriei, într-un "bun autoritarism" și un "tradiționalism productiv", într-o "gospodărească rigoare morală" și o "firească aristocrație a valorilor perene". Această dreaptă conservatoare, nu liberală, ar trebui înțeleasă ca miez, fundament al ființei naționale. De partea cealaltă, descoperim structurile "străine firescului organic", plebeianismul comunizant, revoluționarismul celor "sovietizați mintal", trepădușii partinici ridicați din fundul Văii, care au preluat frâiele societății de la
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era atât de bine întocmit, așezat în interbelic, într-o firească aristocrație a valorilor perene și cu oamenii din fundul Văii rămași în fundul Văii, fără comunism plebeu și o massă sovietizată mintal, de ce mai toată generația '27 era furibundă împotriva acelei stări de lucruri care ar fi trebuit să-i convină? Iar dacă ei greșeau
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
două lumi care coabitează, dar nu pot conviva, nu pot sta la aceeași masă, pentru că se folosesc de cu totul alte limbi în cadrul aceluiași lexic, vocabular, de alte moduri de percepere a realității imediate și a realității de fond, cea perenă, din care ies, cu toate ostilitățile politice și de masă, valori ce exprimă adevăratele identități na-ționale, cum ar fi, în acest caz, Eminescu și Petru Creția, ori Dante și Umberto Eco, să zicem. Primind cele două cărți, mi-am zis
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Manolescu: "în focul polemicii, Cioculescu nedreptățește însă grav pe înaintașul său, care, dincolo de conservarea imaginii cu pricina, este totuși primul comentator avizat al poeziilor. Puține lucruri s-au adăugat apoi spuselor lui Iorga". Cît privește scriitura criticului, aceasta e în perena tradiție postlovinesciană, una "artistă", dezinvoltă, flexibilă, fără vreo fixație scientizantă și fără acea congestie de abstracțiuni ce, sub pretextul "obiectivității", alienează mai mult ori mai puțin obiectul literar. Am putea folosi o formulă a unuia din criticii noștri importanți din
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
despre care merită citit Argumentul autorului: Robinson, plecat din lume, iese întrucîtva și din timp. El încetează să fie un muritor. Singur, pe insulă, nu poate muri, pentru că tocmai s-a salvat. El este omul începutului, un fel de adolescent peren cu care alș se identifică pînă la un punct. Pînă la un punct, pînă acolo unde alș știe că el este muritor, că pe lume există iubire altfel decît cea trecută prin filtrul libertinajului, că există Dumnezeu altfel decît îl
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
stepele trebuie să fie lăsate să crească libere, să dea fân pentru cai, pentru cavaleria sălbatică a lui Gingis-han, idee mongolică de nestatornici; Hrușciov a vrut mai târziu să dea o pondere mai mare, americană, dar n-a ținut, ierburile perene, ideologia asiatică a lui Stalin, adânc pătrunsă și în tratarea pământului, triumfând iarăși, cu tot cortegiul de consecințe, până și în literatură... Cerealele, porumbul, cer efort, perseverență, corectarea naturii. Stalin... și asta mergea și în semiotică, nu-i așa?... Stalin
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
de consecințe, până și în literatură... Cerealele, porumbul, cer efort, perseverență, corectarea naturii. Stalin... și asta mergea și în semiotică, nu-i așa?... Stalin nu iubea cerealele, sursă de bunăstare, libertate, deci spirit critic, democratic deci; el iubea instinctiv ierburile perene, asceza, cumpătarea, domnule, teama, frica, spaima, groaza și celelalte din ierburile perene, domnule, pricepi?... hrana trupelor de cavalerie, că păpica o dădeau ceilalți, de pe teren, proaspăt cuceriții, amărâții, domnule, păi? Ce nevoie mai era să te spetești pe câmp ca
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
naturii. Stalin... și asta mergea și în semiotică, nu-i așa?... Stalin nu iubea cerealele, sursă de bunăstare, libertate, deci spirit critic, democratic deci; el iubea instinctiv ierburile perene, asceza, cumpătarea, domnule, teama, frica, spaima, groaza și celelalte din ierburile perene, domnule, pricepi?... hrana trupelor de cavalerie, că păpica o dădeau ceilalți, de pe teren, proaspăt cuceriții, amărâții, domnule, păi? Ce nevoie mai era să te spetești pe câmp ca prostu^... (șah mat, făcu Clanc, călărind elefantul Glonț). în acel moment, fiindcă
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
cu Brâncuși, o biografie de Alexandru Buican, colecția de romane "Premium" de la Tritonic, Meronia cu Isus. Un profil biografic de Armand Puig și încă altele. Chiar și la o repede ochire prin BookFest s-a putut observa tendința spre "obiecte" perene. încă nu știm exact cum s-o explicăm, dar sigur e de bine. Traduceri hors série A apărut, în afara seriei obișnuite - foarte bună, de altfel - a revistei Atelier de traduction, numărul dedicat poeticii textului tradus, Pour une poétique du texte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9575_a_10900]
-
vorbele înalte, pe care, dacă ar dori, s-ar putea folosi de ele, ar putea ajunge mai aproape de înțelepciune, de bine și de adevăr, apropiindu-se, până la contopire chiar, cu Creatorul lor - și al nostru, al tuturor -, devenind, în conștiință, pereni. Dar, bineînțeles, nu se întâmplă așa. Iar, într-un fel, îmi este milă de ei. N-am, însă, cum să i opresc, ci doar să-i conving, dar asta, chiar dacă încerc mereu, nu-mi iese niciodată! Găsindu-mă pe această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
format să-i fie afectată. Fructele sunt produse naturale, produse industriale si produse civile. Ce sunt fructele naturale? Fructele naturale sunt produse care apar de la sine, fără ca omul să intervină pentru obținerea lor. De exemplu, iarba este un produs natural peren ce crește din pământ și este folosită pentru hrana animalelor, În vederea obținerii producției de lapte, ouă, carne, etc; zmeura, afinele din pădure sunt de asemenea fructele pământului, fără ca omul să pună mâna să le cultive și să le Îngrijească. Ce
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
doar câteva dintre obiectivele și trăsăturile fundamentale specifice gândirii iluministe. Cea de a doua lucrare, din „micile scrieri” kantiene, este Spre Pacea eternă (1794). Aspirația larg umanistă a unei păci eterne, definitive, este organică viziunii kantiene, crescută din ceea ce este peren În om - ieșit de sub concepția fluidității temporale - adevărul transcendental. Este validitatea universal necesară a năzuinței acestei ființe muritoare și umilite, dar singura liberă - omul, care Își proiectează viitorul ca pe o valoare superioară În raport cu prezentul, ca pe un liman al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]