4,527 matches
-
a lui Dumnezeu exprimată față de om și omul primise de la Dumnezeu atât de mari și numeroase binefaceri, încât nu trebuia nici o clipă să șovăiască. De împlinirea acestei porunci atârna apoi întreaga soartă viitoare a omului: împlinirea avea să-i aducă perfecțiunea îngerească de a nu mai putea păcătui și să-i păstreze pentru totdeauna bunurile cu care fusese hărăzit, iar neîmplinirea avea să-i atragă pierderea tuturor bunurilor în posesia cărora se afla<footnote Pr. Ioan Mihălcescu, op. cit., p. 130. footnote
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
nuanțe, unele de mare subtilitate, din mii de cuvinte de pe fabuloasa Peninsulă Hindusă și prin caligrafia ................... de o exactitate și frumusețe răpitoare. Peste patru decenii, grație aceleași curiozități, Amita Bhose va veni cu o bursă în București, va învăța la perfecțiune limba română pentru a citi în original opera lui Eminescu, a o comenta în studii academice de înaltă ținută și a o analiza într-o teză de doctorat de referință. Venită din țara Upanișadelor, a Mahabharatei, a lui Ghilgameș și
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
din București, reușind în cele din urmă să urce pe podiumul acestui prim campionat din viața copiilor. Imediat după, echipa a primit invitația de a participa în cadrul Campionatului Mondial de Robotică de la St. Louis, UȘA. „Acel plus de determinare spre perfecțiune, acea scânteie de inteligență a copiilor din echipa noastră, au adus echipei României victoria finală.” ne declară în continoare profesorul Panea Ionuț Viorel . „Patrick Hozdic, unul dintre cei 3 membri ai juriului a fost uluit de performanță echipei noastre care
Echipa de Robotică a României: Locul 9 din 128 – a doua naţiune după SUA [Corola-blog/BlogPost/94057_a_95349]
-
mobilierul de culoare închisă (...) Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică". Angrenată într-o căsnicie trainică, dar lipsită de elanuri sentimentale, Elena Drăgănescu își sublimează refulările în pasiunea pentru muzică. Perfecțiunea clasică și impersonală a fizicului, coroborate ținutei reci și distante, ba chiar și numele dau Elenei aerul unui personaj mitic, plutind nealterat deasupra impurităților contingenței. Elena e muza care inspiră un fel de exaltare mistică celor din anturajul ei, mai
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
cutii de pasteluri și, implicit, numeroase creioane roșii. I le-am împrumutat bucuros pe toate. După o săptămînă ni s-au înapoiat tezele: Huci obținuse nota 10! Și eu, deși teza mea, scrisă onest în clasă, n-o egala în perfecțiune pe a lui, am primit tot nota 10. Ce și-o fi zis profesorul de geografie? Dacă lui Huci i-am dat nota maximă, nu se face să nu i-o dau și premiantului clasei, chit că teza lui e
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
ele părțile” etc., punctul central care integra totul într-o unitate sistematică. De fapt, ideea artei ca formă perfectă a muncii s-a clarificat pe deplin și a fost accentuată de Vianu în lucrările imediat următoare Esteticii: Asupra ideii de perfecțiune în artă (1937), Prefața la Raționalism și istorism (1938), Prefața la ediția a II-a de care ne ocupăm aici, Arta și munca, în „Muncă și voie bună” din 15 noiembrie 1939, Despre cîteva prejudecăți estetice (1940), Permanența frumosului (1941
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
mai ales din perspectiva destinelor viitoare ale muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care nu îl folosește), caracterul ei suficient sieși, faptul că, asemenea cosmosului conceput „naturalistic”, adică fără reprezentări religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în sine
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
perspectiva destinelor viitoare ale muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care nu îl folosește), caracterul ei suficient sieși, faptul că, asemenea cosmosului conceput „naturalistic”, adică fără reprezentări religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în sine însăși, nu presupune
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
asupra artei, o concluzie, ci, după cum bine a observat dl George Gană, „un postulat” „impus de realități sociale ale timpului”. Geneza ei se află în filozofia politică și socială a lui Vianu. Încă În 1937, în comunicarea Asupra ideii de perfecțiune în artă, Vianu leagă reacția față de separarea artei de muncă - separare a cărei expresie filozofică a fost estetica lui Kant - de „noua prețuire acordată muncii în civilizația noastră”; în Prefața la ediția a II-a gînditorul se referă la „civilizația
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
funcționarele de la ghișee, sau din alte birouri și anticamere ale vieții cotidiene. Înainte de ’89, lucrurile erau oarecum oable: Dacă dai, nu ai; dacă nu dai - ești om rău". Până și turcimea ar fi fost invidioasă (sau mai e încă), observând perfecțiunea artei peșcheșului și bacșișului, la care se ajunsese și pe stil românesc, și pe stil balcanic. Regulile acestei arte au fost dezvoltate magistral, pe segmente, pături și structuri sociale. În bună regulă, funcționează și astăzi. Amabilitatea reală este, desigur, un
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
nereida Marina Greceanu și cu colega și prietena ei al cărei nume nu-l mai rețin. Am tras cearșafurile alături, am devenit imediat amici la toartă; eram fericit, altceva parcă nici nu-mi doream decât să mă las vrăjit de perfecțiunea primei, de calda afecțiune a celeilalte: în sfârșit, eram sultanul răsfățat de soartă, mă desfătam - platonic deocamdată, îmi ziceam - cu două cadâne numai ale mele, din plin ajutat în cucerirea lor de turcaleții de la Ankara! Platonică avea să rămână relația
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
și ne-am mângâiat aproape frățește sub privegherea lacomă, nesuferită, a lunetelor din miradoarele grănicerești semănate ca prepeleacurile prin lanurile de pe țărmul înalt. Deși asta a fost tot, deși atunci noi ne-am despărțit ca să nu ne mai întâlnim, viziunea perfecțiunii atât de fragile, atinse atât de fugar, mă urmărește și acum cu aceeași intensitate. Delicată dar puternică, răscolitoare în simbolistica ei primitivă, icoana zugrăvită la malul mării de Marele Artizan al desăvârșirii rămâne pururi vie, cu culorile neșterse de trecerea
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Constantin Hrehor I pe vechi alunecări de suflet lupii se-nmulțesc în trupul meu frumos în februarie prima ninsoare a umplut cosmosul cu surîs și Tu neverosimil dintr-o mănușă ieși trădîndu-i perfecțiunea: "urîtă sunt, vai ce urîtă" strigi și-oglinzile fug de pe pereții strîmbi în stradă. de mintea Ta-s îndrăgostit, sîngelui, trupului nu am ce-i da din sufletul ce sinele-și dizolvă-n sine. da^-n adorație un trup nu
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
în 1946 la Madrid, în colecția Mesaje condusă de poetul Leopoldo de Luis, a fost primită ca un adevărat eveniment artistic, iar critici din Spania și America Latină au salutat cu entuziasm apariția unui mare poet castilian, ajuns la o surprinzătoare perfecțiune în limba lui adoptivă. Un an mai târziu publică, tot la Madrid, în revista Escorial, culegerea intitulată Innominada luz (Nenumita lumină), al cărei patetism, atingând zonele cele mai profunde și tainice ale sufletului, introduce în poezia spaniolă o stranie vibrație
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
dosare? Hîrtie de scris. Chiar o folosesc la/ scris poezii. [...]/ Ce femeie? Sertarul e gol - unde ce să ascund? Vă ascult./ Am înțeles/să trăiți", "pe aici toate iubirile se îngrașă și fac copii/ nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune/ nici un sentiment aici nelegat cu sîrmă/ nici un gînd aici care să funcționeze lin, cu înțelepciune". Dar poezia lui Florin Iaru așează peste anormalitatea lumii (și peste normalitatea ei) jocul de limbaj, îmbracă grozăvia în materiale de butaforie și în absurd
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva, folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete, spontane. Arhitectura era în gradul cel mai înalt muzică împietrită. Arhitectura îmi amintea perfecțiunea corpului - cu interiorul și exteriorul unor lumi distincte. După clipe de hoinăreală și rătăcire am avut sentimentul că am ajuns pe undeva în apropierea inimii orașului. Pe o casă impunătoare am văzut o corabie. Existau peste tot asemenea corăbii ridicate
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
ca o bijuterie de mare finețe gleznele ei luminau ca stelele la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului rotulele nu mai povestesc chiar ne orbeau ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am fost un
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul suflet rostind nu te teme Sincronul Reiei firul pierdut, mișcarea nervoasă face sincronul (jurământul de sărăcie și de supunere) Ia aminte, faimosul "play-back" cel ce ducea la perfecțiune hohotul de plâns al eroului, chiar parfumata prostie, iată riscă să atingă zonele pure, sângele cald, vinul scurs din urechea țareviciului în vreme ce tarul scoate pe gură spasmul victoriei: "ceea ce trebuia a fost făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
se aburise un pic datorită expirului înfierbîntat de milimetrii voioși ai penajului, de febrilitatea muncii inutile; oricum, nu le-aș fi ajustat niciodată exact, egale, bucuroase, radioase chiar...), mda, am observat că în toiul salahorelei mele entuziaste spre o absurdă perfecțiune... păi, am constatat că le-am desființat total! Dar ce bine mă simt fără aripi, am îngînat, ce nestingherit în mișcări, în greșeli... în încîlcit mințile altora cu bazaconiile mele... cu obrăznicia golașă de-a zbura , de-a levita, care va să zică
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
noapte refuzată gloriei o noapte în care trecutul și viitorul meu dialoghează incoerent ca doi bețivi cu proteza dentară pierdută-n pahare Mesagerul bibliofililor în marea depărtare: un ținut o patrie neconsemnată pe nici o hartă mesagerul bibliofililor îmi spune acolo perfecțiunea atinge apogeul fructele coapsa femeii piatra și crupa calului sunt diamante forme șlefuite de uneltele vântului născut în violoncelul cu corzi de infinit acolo simbolurile își arată învelișul trans parent acolo nu există bâte steaguri himene sfâșiate acolo moartea este
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
Luna este atât de mare încât el nu ezită s-o compare, din perspectivă estetică, cu Cântarea lui Ghilgameș, epopeile homerice și tragediile grecilor antici, cu Cântarea lui Roland și cu Divina Comedia, care, firește, "au atins nivelul maxim al perfecțiunii literare". Lipsesc din monografie referirile la latura muzicală a baladei Soarele și Luna și a colindelor despre cununia fraților, temă pe care a abordat-o muzicologul Adrian Vicol în Recitativul epic al baladei românești (București, 2004), lucrare apărută cu puțin
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
personaj atît de ambiguu cum este Ioana Olaru, foarte transparent în fiecare dintre planurile existenței, dar în ansamblu tulbure, de nu chiar complet opac. Midinetă cu fumuri de eroină ibseniană sau conștiință obsedată de adevărurile existenței? Căutătoare de puritate și perfecțiune sau falsă mironosiță care și-a construit mimetic o identitate din suferințe însușite pe cale livrescă? Prudent și subtil, cu acea prudență a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sînt marionete mînuite mai mult sau mai puțin abil, ci hieroglife ale
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
prezentată de cel mai mare povestitor român ca o comedie, iar detaliile torturării victimei sînt relatate cu o perversă jubilație. G. Călinescu (alt incorect ce ar trebui judecat de postmodernitate, alt posibil subiect de masterat) găsește de cuviință să aprecieze ,perfecțiunea malignității socerale" în numita proză! Nici persoanele cu dezabilități nu sînt tratate mai bine în Povești. Dănilă Prepeleac, care n-are nici o vină că s-a născut cu un IQ mic, e înșelat de toată lumea. E drept că Ion Creangă
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
câmpiei, Macedonski scrie în versul 13 pe câmpul, la Marino e prin crângul. Versul 53 în ediția Marino e hipometru, numărând 11 silabe în loc de 14, fiindcă tipograful "sare" secvența "cu-ncetul". Se știe că Macedonski a fost un fanatic al perfecțiunii formale a versului. Când un confrate făcea o eroare de versificație, chiar măruntă, se expunea tirului critic violent al poetului, Eminescu fiind ținta lui preferată. Se înțelege atunci că orice greșeală de același tip în propria-i operă echivalează cu
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]