472 matches
-
în locul lui Artimon nu i-ași frânge gîtul..." Matilda vrusese să spună că acel Artimon îi purta numitei Tamara o recunoștință vecină cu iubirea fiindcă ea înșelîndu-l cu alții îl împiedicase astfel s-o iubească, fusese deci loială, lipsită de perfidie. Dar roșcatul nu înțelesese sau nu vru să înțeleagă un astfel de lucru care, se vedea cât colo, apărea în ochii lui drept o bazaconie. Or, tocmai lui i se adresase Matilda, ca și când numai el ar fi putut să... În
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu e altfel decât el și atunci de ce să nu trăim în largul nostru, așa cum sîntem? Probabil că de aceea îi purta Matilda atâta afecțiune. Cum n-aveam să-l mai văd vreodată, mă decisei să-l pocnesc chiar daca în perfidia lui acest Petea nu vroia decât să mă provoace prin cine știe ce gest sau cuvinte disprețuitoare acoperite. În alte împrejurări l-ași fi evitat... "Ascultă, îi spusei, cum te cheamă? Ce e asta, Petea, te cheamă Petea sau Petre? Ce Petea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
meritul marilor intuiții..." Avântul Matildei se opri ca în fața unui obstacol de netrecut. Rămase câteva clipe perplexă (în loc să fi urmat, ca la început, calea reflecției), apoi se decise și, în loc să învingă obstacolul, se supuse riscului de a-l ocoli "e perfidia inteligenței, de a-și atribui un merit, zise ea cu o extremă încîntare. Și oamenii nu-și dau seama că inteligența, gândirea lor conștientă, e mereu în goană să construiască, din pricina fricii lor de viață, tot felul de sisteme filozofice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am văzut în Victor un om puternic, care știe să-și apere ceea ce e mai de preț în el în fața torționarului...", "Epoca noastră, o întrerupse Ion Micu, cu un glas liniștit și protector, să n-o jignească, a dovedit că perfidia torționarului e diferită de a brutei de altădată, care, hă: punea așa mâna pe gârbaci și dă-i! Acum el gândește și asta îi vine dintr-o prise de conscience că reprezintă și el ceva, nu numai tu, ba chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țăran din Banat". Declarația asta naivă stârni rumoare și ilaritate, dar nu de simpatie, se veseleau ca și când a te simți atât de departe de ceea ce ți se spune că e tatăl tău înseamnă că vrei să prostești pe alții cu perfidia ta care simulează inocența. Ia spune tu, puișor de chiabur, cum ai ticluit să ne ascunzi că taică-tău avea un joagăr, cu care exploatați pe țărani cerând prețuri nerușinate? a reluat tipul de la orășenesc. Ia vino încoace... Așa... Mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înregistrează cu o plăcere abia mascată „corupțiile fonice” ale versului, punctele vulnerabile, monotoniile sintactice. Tonul nu e precizat și, după mai multe pagini, nu se poate ghici ușor concluzia autorului. G. Călinescu vorbea de caracterul obsecvios al acestei critici, de perfidia cu care exegetul își învăluie victima. E, firește, și plăcerea de a demonta mecanismul unei cărți rău construite, dar seriozitatea pusă în această expertiză complicată ține, înainte de orice, de neîncrederea în eficiența criticii-oracol, în argumentele de autoritate. Se naște întrebarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
de manifestare a cercetării științifice autentice. Optimul „eficienței Pareto” de alocare a timpului și responsabilităților va solicita în mod necesar, așa cum am văzut deja, sacrificarea unei componente pentru realizarea de calitate a celeilalte. Deocamdată, universitatea tranzitorie fie se ascunde sub perfidia academică tradițională și pretinde că face și instruire, și cercetare, când de fapt face doar instruire, fie optează tranșant pentru cercetare, selectează în mod elitist studenții și subsumează instruirea cercetării. Prestigiul se situează clar de partea ultimelor, iar piața diplomelor
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în realitatea imediată, și nici un alt mediu nu l-ar fi putut schimba. Într-un asemenea om am început să cred, dar mă tem ca e deja prea tậrziu. Sufletul meu e obosit de atậta minciună și chin, de atậta perfidie și ignoranță, de plăceri efemere, dar mai ales de veșnice neplăceri. Lupta împotriva destinului, împotriva morții este dificilă, dar este măreață și Yon mă făcuse să înteleg într-o singură noapte tot ceea ce nu înțelesesem într-o întreagă viață. ** Din
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
În piramida lui Keops, desfăcută În fața tuturor, și toți, timp de secole, ar fi citit și recitit piramida pentru a găsi În ea alte aluzii, alte calcule fără să intuiască incredibila, splendida ei simplitate. O capodoperă de inocență. Și de perfidie. Templierii din Provins erau niște magi“. „Mă faceți de-a dreptul curios. Și n-ați putea să mi-o arătați și mie?“ „Vă mărturisesc, am distrus totul, cele zece pagini și harta. Eram Înspăimântat, Înțelegeți dumneavoastră, nu-i așa?“ „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vânătoare de para precum sunt acelea cari determină acțiunea nobililor Mihălești, Caradale și Costinești. Dar or fi ambiții trezite la mijloc, ambiții periculoase poate? Vom combate acele ambiții când se vor ivi, le vom combate franc, de-a dreptul, fără perfidie și fără insinuații. În voi însă nu combatem din nefericire ambiții, ci apetituri. Distinguendum est. în genere, între ambițioși și vânătorii de directorate, cei dîntîi sunt mult mai puțin stricăcioși societății. De ambiții sunt mișcate multe naturi superioare, de vânătoare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
supus la ramolisment. Studii craniscopice comparative ar fi de folos, și tineretul Facultății de Medicină și-ar câștiga un merit comparând încăperea cubică a unui craniu în adevăr dacoromanic cu strâmtoarea acelor scorburi găunoase în cari rezidă sterilitatea intelectuală și perfidia partidului roșu. Declamațiile și asigurările solemne de patriotism nu ajută nimic în cestiune, întru cât e etnologică. În privirea politică, punerea tezei poate fi oportună sau inoportună, practică sau nepractică, dar numai din punctul de vedere al celui care-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ndegetare făcută, ca 'ndeplinirea unei datorii patriotice și de conștiință, să trecem la a doua parte a discursului d-lui de Kallay. Ba zău, să nu mai trecem la a doua parte a discursului d-lui de Kallay. Cu acea perfidie proprie scriitorilor de la "Romînul", în șirurile de mai sus se zice: Opoziția tăgăduia călătoriei suveranului orice înrîurire asupra mersului afacerilor țării, a apărării și garantării intereselor ei. E adânc înșelată opozițiunea. Ne 'ndeplinim o datorie patriotică și de conștiință arătând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
milioane rusești, părintele rublei și a urmărilor ei, fabricatorul banilor de hârtie, omul căruia nu i-a mai rămas nici o greșală de comis, fiindcă a făptuit tot ce se poate făptui, omul purtat de creaturile întreitei minciuni și a întreitei perfidii pretinde a mai putea sfărâma pe altcineva în țara aceasta decât propria sa personalitate, lipsită de spirit de adevăr, lipsită de orice sentiment omenesc? Cu toate acestea Camera a aplaudat la mizeriile rostite de amicul conspiratorilor de la Opera Comică și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu înțelegeam de ce l-au mai primit în casă și i-au arătat atâta cinstire", rămâne total dezorientat inocentul și visătorul Dimitrie Cristea de perfidia și falsitatea relațiilor umane dintre varvarieni. O altă ciudățenie varvariană ține și de atitudinea țăranilor față de pământ. Căruțașul Săsărman, întrebat dacă ar accepta să i se restituie pământul luat în cooperativă, răspunde: "Păi, ce să facem noi cu pământul ?" Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cristea niște lungi și pasionante mărturisiri. Cititorul află că după ce îndărătnicul profesor se ambiționează să nu cedeze în fața "ciudățeniilor varvariene", vrând cu orice preț să ajungă la rădăcinile varvarianismului, decide "să reziste cu propriile lor arme, să-i înșele cu perfidie, dându-le impresia că devenise unul de-al lor". Ajunge chiar să accepte ideea de a se căsători cu colega sa, Sanda Marin, dar din amestecul sentimentelor adevărate de dragoste cu intențiile pentru farsă și gratuitate, nu-i iese nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-au contopit într-un singur bulgăre de cremene, unirea lor trecând într-o altă categorie de rezistență, cea a diamantului, proiectele de măcinare a civilizației românești țintesc mai ales în arheitatea ei. De aici și sentimentul inoculat cu multă perfidie în subconștientul românilor, nu doar al celor din Basarabia, de a te rușina să fii român, de a prefera să fii minoritar în propria țară. Iar guvernarea comunistă din Basarabia, politicieni aserviți actualei puteri imperiale a Rusiei până la abjecție, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sindromul conștiinței sfâșiate. Dar Theodor Codreanu nu este de acord cu ideea sugerată de același King precum că "moldovenii ar fi altceva decât românii și că menirea lor e să opteze fie pentru panslavism, fie pentru panromânism, sau pentru moldovenism". Perfidia acestei logici a și fost intens exploatată de agrarieni, care au lansat sloganul că Republica Moldova nu trebuie să mai fie nici "gubernie rusească", nici "provincie românească". Autorul, în ultima instanță, conchide într-un mod absolut convingător, că "în pofida tuturor lozincilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să șteargă sentimentul de frustrare, de nemulțumire, de însingurare în mijlocul oamenilor. Deși dureroasă, rememorarea acelor vremuri este necesară înțelegerii prezentului. Tinerii și generațiile viitoare trebuie să conștientizeze faptul că regimul comunist, sub aparenta dragoste și grijă față de om, ascundea cu perfidie adevăratul scop: distrugerea unicității ființei umane și transformarea acesteia într un robot, într-o creatură impersonală, care să execute mecanic toate dispozițiile primite pe cale ierarhică. Există un adevăr incontestabil: în timpul regimului comunist aproape orice persoană, indiferent de sex, naționalitate sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să se fost de o iscusință ieșită din comun, ca să evoce atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
știi cine sunt cei trei, o batjocură vădită la adresa figurii magilor? - Cred că da. Cei trei maeștri ai cărții: Moise, Cristos și Mahomed. - Înconjurați de prostituate! Numiți cei Trei Impostori, În filosofia lui eretică. Frederic a intrat În Ierusalim cu perfidie, batjocorind cu simbolurile lui popoarele care locuiau acolo, murmură Marcello. Dar ai trecut peste omul cu două fețe. El scapă de ascuțimea minții dumitale? - Nu știu, poate... Începu să spună Dante. Apoi se opri, amintindu-și de strania statuetă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
referea la un neajuns fizic sau la o lacună morală. Însă dacă episcopul voise să definească drept „om neîntreg” pe cineva care, pe atunci, era doar un copil? Și dacă acel copil ar fi acționat ca o unealtă oarbă a perfidiei celorlalți, din ură față de un tată care Îl renegase În mod inexplicabil și Îl ofensase În persoana mamei adorate? Acea durere veche putea să fi inițiat o tragedie ce ucisese o stirpe și devastase imperiul. Până la ultimul ei act, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
teatrul tuturor acestor fapte. Prin pereții care parcă se prăvăleau peste el, Închizându-i, pe Arrigo mort și pe el viu, Într-o aceeași Îmbrățișare de piatră, i se părea că vede străzile și zidurile, casele, ușile Închise, grămada de perfidie și de rău mereu pe punctul de a se revărsa. Și nu auzea pașii nimănui. Pentru că aceea era cetatea lui Dis, unde diavolii păzesc porțile. Arrigo Îl ucisese pe omul pe care Îl credea tatăl său chiar cu acea cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimeni. Bonatti era pierdut În contemplarea unui grup de stele aflate undeva jos, În dreptul orizontului. - Iată răsărind Scorpionul... Așa era scris, așa se va Întâmpla, murmură el, Închizând ochii, cu un glas care, dintr-o dată, parcă venea din depărtare. Toată perfidia maurilor și necromanția lor nu au nici o putere În fața admirabilei arhitecturi a creației, cu lumina ei nemișcată și cu hotarele ei statornice. - Nu maurii au căutat adevărul, ci mințile cele mai strălucite ale veacului nostru, ale seminției noastre, ale crezului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale călâilor lui Tsaldaris în Grecia sau ai lui Franco în Spania”. Asupra primului caz revine în altă parte cu precizări suplimentare, legate de relațiile cu Partidul Comunist Grec, condus de „tovarășul Zahariadis”, atacat „în mod josnic și cu o perfidie fără seamăn ” de către propagandă de la Belgrad. Vorbitorul arată că „politică internă fascista, ca și politica externă trădătoare” au generat o adevarată „prăpastie” între clasa conducătoare și restul cetățenilor. Situația economică din ce in ce mai gravă determina declanșarea diferitelor forme de nemulțumiri, inclusiv greve
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
combate aceste două gândiri niciodată citate, dar care-l preocupă, după câte se pare, tot timpul? Pentru că Aristip din Cirene nu e citat niciodată în opera completă a filosofului, ca să zicem așa, socratic, decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]