227 matches
-
de la toilette récente. Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
82 27,1% 303 100% BIBLIOGRAFIE Agabrian, M. (2004a), "Building a democratic life for the community: university-school partnership", în Higher Education Reform, volumul 14, Alliance of University for Democracy, Pécs, 2004 Agabrian, M. (2004b), Cercetarea calitativă a socialului. Design și performare, Editura Institutul European, Iași Agabrian, M. (2003a), Sociologie generală, Editura Institutul European, Iași Agabrian, M. (2003b), ""Metode combinate" de cercetare a socioumanului. Date cantitative și date calitative", în Annales Universitatis Apulensis, nr. 3, seria Sociologie, Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
care vin din mediu este datorată încercării disperate de a anula presiunile din exterior sau de a le traduce în termenii performanței organizaționale. Ceea ce trebuie să facă un specialist în RP este să traducă obiectivele organizației în termenii performanței (și performării) caracteristice mediului, conectând astfel organizația la jocul social general. Aceasta nu înseamnă că managerii nu mai au nici un rost, întrucat activitatea internă ar fi, de fapt, reglata exclusiv în raport cu presiunile exterioare, ci doar că organizația trebuie să corespundă pretenților sociale
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
și manieră ("Fii clar!") sunt aplicabile cu deosebire tipului cultural anglo-american125, îndeosebi vizat satiric. Deja acreditata lipsă de rațiune a personajelor, ca și minciuna sfruntată inserată în discursul pompierului, ca modalitate evidentă de nerespectare a condițiilor de sinceritate impuse de performarea cu succes și fără deficiențe a oricărui act ilocuționar, certifică decisiv încălcarea intenționată a însuși principiului de cooperare gricean. Lumea ionesciană nu aderă însă nici la acel "cooperative principle for humour"126 care ar guverna conversația de tip Non-Bona-Fide, ci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Derularea evenimentelor poate respectă o anumită ordine, care, dacă situația o impune, se poate reformula. Gagne și Briggs (1977, p.138) scot în evidență următoarele „momente”: * captarea atenției elevilor prin stârnirea intereselor acestora; * informarea cu privire la obiectivele de atins; * reactualizarea și performarea unor capacități formate anterior; * prezentarea elementelor de continut specifice; * dirijarea învățării; * obținerea performanței; * asigurarea feed-back-ului; * evaluarea performanțelor obținute; * consolidarea retenției și a capacității de transfer. Învățătorul trebuie să structureze organizarea lecției, conform scopului educativ propus și legat în special de
Abilităţi practice şi educatie tehnologică Proiectare INVATAMANTUL PRIMAR by LAURA SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/768_a_1491]
-
pornind de la cunoașterea publicului țintă al bibliotecii și continuând cu formarea acestuia ca utilizator al serviciului public; * redimensionarea rolului și locului lecturii în era informațională parcursă de omenire, care presupune persuadarea pe formarea deprinderilor de lectură, îndrumarea și permanentizarea ei; * performarea sistemului informațional propriu și a accesului la alte rețele, încât să asigure rapid și complet cerințele utilizatorului; * implicarea în proiectele de importanță națională și internațională prin valorificarea fondurilor: educație adultă, civilizație, conștientizarea civică etc.; * asumarea unui rol de influență benefică
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
perceput ca specific în raport cu primul: MC: < Î apare cineva↑ sindicatu' cutare↑ bun! nu trebuia să mă interesez dacă există >? (IVLRA: 158). 5.2. Atenuarea expresiei Pentru a nu impune brutal o aserțiune în universul de discurs sau pentru a evita performarea directă a unui act de vorbire, interlocutorii recurg la pronume/adjective pronominale nehotărâte și negative, care atenuează potențialul agresiv al actului de vorbire prin punerea unei distanțe între vorbitor și conținutul propozițional exprimat. Ca mărci ale ezitării, nehotărâtele sunt folosite
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
epilepsiei neocorticale. Examenul magnetoencefalografic 9) Spira clonării Caspar Friedrich Wolff (1735-1794), fiziolog german, își susține teza de doctorat cu tema embriologică Teoria generării (Theoria Generationis). În această teză, el susține "epigeneza", atât la animale, cât și la plante, contrar prejudecății preformării organelor. Cel care a utilizat primul noțiunea a fost Aristotel, în cartea sa Despre generarea animalelor. Caspar Wolf utilizează noțiunea de celulă, necunoscută în timpul lui Aristotel, susținând că organele omului sunt formate din straturi de celule nediferențiate care se specializează
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a domniei, reflectată de scrierile cu caracter mai mult sau mai puțin politic − istoriografie, parenetică sau cărți populare (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131-39, 130-209). Ceremonialul în sine și funcțiile sacerdotale ale domnitorului, tindeau în anumite contexte către o "performare" imitativă, de tip basileic, pe teritoriu românesc. Neducând însă la o substituire (poate dată fiind și conștiința că nici nu era posibil), programele politice ale domnitorilor români (Mazilu, Recitind literatura română veche I 143-237) au reflectat destul de exact măsura în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
culturale mai ales pentru "autodefinire" locală), dar și o parte din clamoarea vocilor criticii românești de la "tribunele centrale". Mai mult decât orice, am putea aștepta abordări structurale solide, mai ales de ordin teoretic, prin raportare inclusiv la performanțele sau la performările locale. Gros-plan Din nefericire, o parte a culturii literare românești rămâne acum în culise: perioada veche, sau medievală, sau premodernă (deși termenul e căzut în desuetudine). O "literatură" nu se poate afirma inter-național doar prin vârsta modernității sale și nu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
înregistrează anumite transferuri semantice în această direcție: (a) "A asculta înseamnă a fi atent": (26) Ascultă ce-ți spun! În exemplul dat, locutorul solicită atenția alocutorului. Din astfel de contexte, derivă un alt raport bazat pe simțul auditiv, cel de performare a unui act în urma "cererii" lansate de vorbitor. (b) "A asculta înseamnă a urma ce i se spune": (27) A ascultat ce i-a zis doctorul (și a stat liniștită în pat). (28) Nu a ascultat ce i-am zis
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
naturală a entității obiectului de artă. Mai mult, indiferent de natura obiectului, opera poate fi supusă dispariției, chiar și în cazul cazul muzicii, unde obiectul artistic se prezintă ca o entitate abstractă. Transformările obiectului implică și anumite grade diferite de performare. De exemplu: dacă manuscrisul unui roman s-a pierdut sau a fost distrus, el poate fi înlocuit cu o copie ulterioară a sa, iar în cazul muzicii, o simfonie poate fi interpretată de diverși artiști, în diferite locuri și în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect fizic, întrucât ea este o creație imaginară ce poate rămâne doar la nivelul imaginației așa cum se întâmplă în cazul muzicii. Pentru a exista, muzica nu are nevoie de un obiect fizic evident, ea poate exista temporal pe durata executării (performării) sale. În același timp, o operă de artă, indiferent de forma sa, are nevoie de imaginație pentru a face posibilă concretizarea sa. Un obiect artistic nu poate exista decât prin intermediul experienței sale, adică prin intermediul experienței imaginative. Iar în cazul unei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vorbi de anumite entități fizice ci, mai degrabă, de entități abstracte, iar acest lucru pare să nu corespundă și în cazul literaturii. Acest lucru se datorează faptului că nu există un suport material al sunetelor pe care le auzim în timpul performării unei simfonii. Prin urmare, problema centrală a ontologiei artei constă în coerența dintre înțelegerea comună și practicile care determină tipurile de entitate ale operei de artă. Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie să apelăm la metafizica fundamanetală prin care putem oferi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se produce percepția: în arta picturii și a sculpturii, diferența este dată de culoare și formă; în arta muzicală, de simțul auzului; în arta fotografică, de stimulii reali în contactul lor cu văzul; în arta dramatică diferența constă în actul performării etc. În cadrul percepției, obiectele de artă sunt fenomene expresive unde conținutul suferă o modificare: ceea ce este perceput ca prezent este dedublarea existentului. Situația prezenței este specifică existenței, iar fară prezență existența nu ar fi fost posibilă. Un roman poate exista
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se creează istoricitatea și narativitatea picturii. Înțelesurile picturii survin în urma simbolurilor ce sunt descrise în așa fel încât întreaga compoziție a unei picturi se concrentrează în jurul lor. Metonimia vizuală poate fi găsită și în cadrul artei dramatice sau a actelor de performare artistică prin suplinirea scenei cu anumite simboluri. Procesul de lărgire sau de închidere a unei scene, prin intermediul unui simbol, survine în urma sinecdocei. Sinecdoca lucrează la conturarea ontologică a înțelesului unei opere de artă prin procesul său de transmitere a înțelesului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
distinge de alte forme de artă prin folosirea limbajului. Chiar și așa, există forme literare ca poezia, drama sau romanul, ce se pot distinge între ele, distincție ce are loc la nivelul limbajului. Această diferență o face actul lor de performare, de exemplu: dacă poezia se restrânge la folosirea limbajului, drama necesită punerea în scenă. Poezia exprimă, prin intermediul limbajului, stări și acțiuni, în timp ce drama se poate baza pe gest, mișcare sau efecte vizuale și sonore. Prima se bazează numai pe limbaj
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vorbi de opera literară ca produs final, după Ingarden, când toate propozițiile și cuvintele individuale sunt determinate în mod total 18. Concretizarea finală a operei literare nu va fi afectată în cazul scriiturii sau oralității sale întrucât orice lectură sau performare a sa îi va produce anumite schimbări interioare. Finalitatea operei literare constă, astfel, în interacțiunea dintre ontologia sa și psihologia creației literare: literatura ca acte ale conștiinței și tropi ontologici. Actele conștiinței nu sunt constituenți ontologici ai literaturii, ci procese
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
proprietate fonetică-semnificativă. Prin arătarea funcțiilor multiple ale conținutului semnificativ al unui cuvânt sau al unei propoziții se oferă un rol semnificativ în cadrul operei literare. Rolul semnificativ se află în strânsă relație cu rolul fonetic al cuvântului. Propozițiile funcționează fie în virtutea performării semnificațiilor cuvântului și ale propozițiilor, creației și formei, fie ca spațiu de apariție al unităților de înțeles, ca entități independente în cadrul operei heterogene, unde se fac simțite în calitățile și proprietățile polifoniei operei. Forma și valorea întregului se bazează pe
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic singular, fie ca un obiect fizic multiplu (în cadrul performării artelor). Monroe Beardsley, Aesthetics: problem in the philosophy of criticism, editia a doua, Hackett Publishing Company, Indianapolis, 1981, pp. 40-55. 4 În "Critica facultății de judecare, Prima Introducere VII, Kant spune: "în cazul fiecărui concept empiric întră în joc trei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Value, Thoemmes Press, Londra, 2003. 16 În înterogarea operei de artă muzicală, Sartre spune despre simfonia a VII-a de Beethoven că nu o aud de fapt, ci o ascult în imaginar. Acest lucru implică o distincție între simfonie și performarea ei, ceea ce înseamnă că ceea ce ascultăm este performarea simfoniei și nu simfonia însăși. În mod evident Sartre face referire la distincția lui Husserl între protention și retention: protention sunt anticipațiile tacite despre cursul unei experiențe viitoare; retention sunt urme ale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei de artă muzicală, Sartre spune despre simfonia a VII-a de Beethoven că nu o aud de fapt, ci o ascult în imaginar. Acest lucru implică o distincție între simfonie și performarea ei, ceea ce înseamnă că ceea ce ascultăm este performarea simfoniei și nu simfonia însăși. În mod evident Sartre face referire la distincția lui Husserl între protention și retention: protention sunt anticipațiile tacite despre cursul unei experiențe viitoare; retention sunt urme ale memoriei ale unei experiențe trecute. Cf. Edmund Husserl
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
satisfacerea feței pozitive). Caracterul vulnerabil al imaginilor interlocutorilor este mutual recunoscut, iar, din dorința de a menaja ambele fețe ale celuilalt și pe cît posibil ale fețelor proprii, se obține cooperarea interlocutorilor, prin aplicarea diferitelor strategii ale politeții. Strategiile pentru performarea actelor amenințătoare sînt organizate în mod descrescător în funcție de potențialul lor agresiv, astfel că exprimarea neambiguă fără acțiuni redresive reprezintă cel mai direct mod de adresare, accentul punîndu-se pe eficacitatea și pe promptitudinea actului și nu pe diminuarea potențialului agresiv. Aceste
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mai servește o prăjitură, sau Te servesc cu o cafea). Această strategie este singura dintre cele cinci care nu interferează cu maximele principiului de cooperare. Încadrîndu-se între un maxim al politeții (a nu performa actul) și un minim al politeții (performarea neambiguă fără acțiuni redresive), celelalte trei strategii presupun exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive prin intermediul politeții pozitive, al politeții negative și, respectiv, al exprimării ambigue. Prin mijlocirea exprimării ambigue, emițătorul are avantajul de a nu putea fi considerat răspunzător de enunțare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
agresiv (Azi faci tu cafeaua, ieri am făcut-o eu.); 13) satisfacerea feței pozitive a receptorului prin oferirea de bunuri materiale și spirituale și satisfacerea dorinței acestuia de a fi ascultat, admirat ș.a. Varietatea mare a strategiilor politeții, care înlesnesc performarea unui anumit tip de comunicare, intră în conflict cu principiul cooperării, respectiv cu maximele propuse de Grice. Așadar, apare conflictul între a comunica eficient și a nu aduce prejudicii fețelor pozitive și negative. Acest conflict este rezolvat de caracterul direct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]