KorAP: Find »[drukola/base=pergament & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...48 >

1,183 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

fiecare a scos-o din propriile studii. Suntem cu toții maeștri În artele noastre, ajunși la Florența pentru Studium-ul general. Dante Își menținu un aer indiferent. — Nu credeam că la Flrența există o universitate. — Și totuși ea există. Cel puțin În pergamente și În actele prin care regele Carol a instituit-o, cu mai bine de treizeci de ani În urmă. Dar, În curând, va apărea alcătuită din oameni și din lucruri, În toată splendoarea sa. Acum, lecțiile noastre se țin În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
supune Consiliului: „Preanobila cetate a Florenței, mult dragă inimii noastre, pupilă a ochilor noștri și perlă a domniei noastre...“ Pe Dante Îl deranja modul În care ceilalți Își treceau bula dintr-o mână Într-alta, parcă temându-se să atingă pergamentul ce fusese În mâna papei. Își impusese să se folosească mai mult de persuasiune decât de invectivă, dar atitudinea aceea timorată și gata deja să cedeze Îi aprinse mânia. Când documentul ajunse la bărbatul așezat lângă el, i-l smulse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul cu degetele care Încă Îi tremurau de emoție. Ați spus că e vorba de numai o sută de arbaletieri. Însă compania de arbaletieri e singurul corp militar prezent la Florența În acest moment. Să Îi oferim lui Bonifaciu ar Însemna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
ridicându-se din scaun, Înclină din cap În semn de salut. — Nu-i nimic ce nu poate fi lăsat pe mai târziu, zise el indicându-i vizitatorului o bancă pe care se grăbise să o elibereze de o grămadă de pergamente. — De altminteri, exigențele justiției Comunei impun uneori niște purtări suburbane pentru care sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar versurile dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
grăbite câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un fragment de pergament ros de vreme, cu urme de culoare ce Își pierduse strălucirea. Restul unui desen sau al unei hărți. Era sigur că ar fi fost cu totul inutil să perchiziționeze minuțios prăvălia. Se reapucă să examineze singura foaie scrisă. — Ce Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din mână În mână. — E un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea pergamentul avu un ușor tremur. Omul Își dădu seama, Întrucât se grăbi să apuce foaia și cu cealaltă, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu va cădea. — Trebuie să fim gata pentru orice. — Dar atât de mulți... Și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou, cu Încetineală, pergamentul, oprindu-se când peste un nume, când peste altul. Și pe rând, după ce terminau de citit, Îl fixau pe poet. Căutau un semn de Îndoială, umbra unei nehotărâri pe chipul său ascuțit. Însă el rămăsese impasibil, susținând privirea celorlalți cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
nostru expiră la idele lui august. Intenționez să plec În pelerinaj la Roma pentru marele Jubileu. Vreau să mă Îndepărtez de orașul acesta. E ceva diabolic, aici, În preajmă. Domnia ta ce vei face, după aceea, messer Durante? Dante smulse nervos pergamentul din mâinile vecinului și se grăbi să Își aplice sigiliul, ridicând din umeri. Nu știu. Nu cunosc viitorul. Dar asupra unui lucru sunt de acord cu domnia ta. Se pare că diavolul umblă, Într-adevăr, pe străzile Florenței, de când... De când, messer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
sfârșitul zilei de lucru. Însă, cu toată aglomerația, ajunse repede la locuința juristului. Avea senzația că, la trecerea sa, oamenii se dădeau la o parte intimidați. Omul era În chilia lui, lucrând printre codice deschise pe masă și foi de pergament, scriind la fel ca prima oară când Dante Îl vizitase. Când Îl auzi intrând, Își ridică ochii. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Alighieri? — Poți să Îmi dezvălui ceva mai mult din ceea ce știi. În legătură cu bula papală? Te-ai convins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
harta ce i se arăta, pătată cu sângele pe care el Însuși Îl făcuse să curgă. Recunoștea imaginile pe care le studiase cu maestrul său, Brunetto. Forma lumii. Marea lucrare a lui Ptolemeu, transcrisă de o mână iscusită pe acel pergament. Cu fragmentarea ei În părți, lanțurile de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Însă Își Înfrână gestul. — Îți mulțumesc, messer Alighieri. Învoiala e echitabilă. Însă, dacă păstrezi harta, vei lăsa deschise gurile iadului. Inteligența dumitale știe asta, zise el, după care scrise un număr, cu un deget Înmuiat În propriul sânge. Dante strânse pergamentul În pumn. Acum, nimeni și nimic nu i l-ar mai fi smuls. — Ce știm noi despre iad? Ce știe despre el inteligența noastră? Doar lumina lui Dumnezeu ne luminează pașii, nu vechile voastre hârțoage. Dacă Dumnezeu ne Încredințează cheile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre, ca și când un grup de spectre și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței, suprafața de pergament, lucioasă de ani și de uzură, părea să ardă precum aurul pe care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul. Cu nimeni. Numai el, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul. Cu nimeni. Numai el, În toată Florența, avea căderea de a ști. Nimeni altcineva. Deodată, apropie marginea pergamentului de flacăra lămpii. O fixă Îndelung, În timp ce flăcările o mistuiau. În spate, i se păru că deslușește o prezență prietenoasă, care Îi scruta acțiunile. — Am procedat bine, părinte? — Da, răspunse vocea străveche care sălășluia În sufletul său. Dar nu vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

șa doi călăreți. Sub respectiva dală, muncitorii mai află și o urnă conținând monede de aur și alte bijuterii. Și pentru ca misterul să fie complet, stâlpul mișcat de la locul lui se dovedește a fi excavat pe dinăuntru și plin cu pergamente scrise Într-o limbă necunoscută. Sunt Întrunite toate condițiile pentru nașterea unei legende, cu atât mai mult cu cât, În anii următori, pauperul abate Saunière Începe să se comporte ca un veritabil nabab, permițându-și cheltuieli de-a dreptul exorbitante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei, numele celebru al autorului Cinei cea de Taină, alături de altele nu mai puțin celebre: Sandro Botticelli, sir Isaac Newton, Victor Hugo, Claude Debussy, Jean Cocteau etc. Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
legitime, eroina din Codul lui Da Vinci, Sophie Neveu, numărându-se printre ei. Ei bine, abatelui Bérenger Saunière i se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un secret teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
citez din memorie): Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna, pe atunci, soție. Din păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
incendiara listă a Marilor Maeștri ai Stăreției Sionului, de care am mai amintit (aceea cu Newton, Leonardo, Victor Hugo și ceilalți), Dan Brown afirmă În preambulul cărții că a fost descoperită la Biblioteca Națională din Paris, printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau (Aude). Elocvent, nu? Să ne Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele Codului, care este un roman, cu toate că mulți au căutat și chiar cred că au găsit În el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
doi procedează la oarece expediții nocturne prin cimitirul satului, unde efectuează săpături și cercetări În scopuri nu tocmai creștinești. În atare condiții, e lesne de Înțeles că slujnica-amantă ajunge și cea mai probabilă confidentă a stăpânului pe linie de comori, pergamente, templieri și alte mistere care Încep să-l Înconjoare pe preot Încă din timpul vieții. Cel puțin aceasta este convingerea pe care o Împărtășesc consătenii Împricinaților, fie ei contemporani cu aceștia sau numai urmași ai lor. Nu pot băga mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o găsise fericitul restaurator al bisericii, făcând din el un om putred de bogat, și despre pergamentele misterioase care Îl transformaseră Într-un personaj extrem de puternic și de temut, de la Rennes-le-Château la Roma și retur. Într-o comunitate rurală restrânsă, nu există loc mai potrivit pentru vânturarea aprigă și cu folos a vorbelor decât un hotel - mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț ierarhic, depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul, explicându-i clopotarului că e vorba de creițari fără valoare și de niscai Înscrisuri fără nici un Dumnezeu. Insul i-a indicat abatelui să-i spună chestiile astea lu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
era doctorul ori altcineva, dacă era vorba despre un fragment sau despre ceva de sine stătător, nimic. Un text, pur și simplu. Ți l-am pregătit și pe acesta, poftim. Îl poți folosi oricum consideri de cuviință. Timpul - un imens pergament, Înfășurat asemenea unui sul ce se derulează cu viteză uniformă. Oamenii sunt incrustați În țesătura lui invizibilă - nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul lui Dumnezeu nu este decât al unui banal truditor la manivela roții care asigură eterna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul lui Dumnezeu nu este decât al unui banal truditor la manivela roții care asigură eterna desfășurare a pergamentului, a Marelui Text. Biblia o spune limpede: La Început a fost Cuvântul. La Început, deci și Înaintea existenței lui Dumnezeu Însuși. Restul se precizează că este creația Lui - Cuvântul L-a precedat. După expirarea săptămânii creației, Dumnezeu a fost condamnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]