KorAP: Find »[drukola/base=pericardită & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...25 >

608 matches

Corola-publishinghouse/Science/491_a_931

paloare, transpirații, astenie progresivă și splenomegalie (20-40%). Semnele cardiace de mare valoare sunt apariția unui suflu sau modificarea unui suflu preexistent, deși absența suflului nu poate exclude diagnosticul. Alte manifestări cardiace în cadrul endocarditei sunt insuficiența cardiacă (mai ales stângă), rar pericardita, ischemia cardiacă sau tulburările de ritm. Apariția unui bloc atrio-ventricular poate indica un abces septal în cursul endocarditei aortice. Manifestările extracardiace apar frecvent în cursul endocarditei, putând constitui chiar primele indicii al diagnosticului, dacă sunt recunoscute și inter pretate corect

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
pluriviscerală, denumită și sindromul Weil, asociază manifestări viscerale diverse, de intensitate variabilă: hepatice: icter colestatic, creștere moderată a transaminazelor și trigliceridelor renale: insuficiența renală acută (frecvent cu diureza conservată, uneori cu oligoanurie) neurologice: meningita, encefalita, mielita, nevrita periferică cardiovasculare: miocardite, pericardite, șoc cardiovascular (poate fi cauzat de reacția Herxheimer indusă de doze mari de antibiotic) pulmonare: dureri toracice, hemoptizii, pneumonie interstițială, insuficiență respiratorie acută hemoragice: trombocitopenie, hemoragii cutaneo-mucoase și viscerale, coagulare intravasculară diseminată, hemoliză. Diagnostic Criteriul epidemiologic are o mare valoare

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
crescută și glicorahie normală sau ușor scăzută. Mai ales în Europa este descrisă meningopolinevrita sau sindromul Bannwarth , definit prin dureri radiculare și pleiocitoză a LCR, în absența semnelor de meningită și encefalită. Tulburările cardiace se manifestă prin miocardită și/ sau pericardită. Semnele de miocardită pot fi tulburările de conducere, mai ales blocurile atrio ventriculare sau disfuncția ventriculară și insuficiența cardiacă. Alte tulburări frecvente în această etapă sunt durerile migratorii de tip artralgii, mialgii, osteoalgii. Stadiul 3 de infecție tardivă (persistentă) asociază

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
febră de tip pseudogripal. Manifestările obișnuite sunt hepatita febrilă frecvent anicterică, pneumonia febrilă și febra prelungită nediferențiată (17%). Pneumonia are aspect radiologic de tip interstițial, uneori cu opacități în “geam mat” și reacție pleurală. Alte manifestări ale formei acute sunt pericardita, miocardita meningita, encefalita. Forma cronică cea mai frecventă este endocardita (80%). Endocardita cu Coxiella apare pe valvulopatii preexistente și se caracterizează prin hemoculturi negative pe mediile obișnuite. Mortalitatea este ridicată, atingând cote de 25-40%. Alte manifestări reprezintă 20% dintre infecțiile

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
infecțios, carențial (cașexie, anemie, deficit Zn, Se, Fe). Cauzele infecțioase asociate cu tulburări cardio-vasculare sunt M. tuberculosis, Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, stafilococi, CMV, HSV sau chiar HIV. Afecțiunile cardiace asociate cu HIV/SIDA sunt: aritmiile, hipokineziile, dilatația ventriculară, cardiomiopatia dilatativă, pericardita, endocardita bacteriană/ nebacteriană, hipertrofia ventriculară stângă prin hipertensiune pulmonară, moartea subită. Patologia vasculară în contextul infecției HIV este reprezentată de vasculita inflamatorie, vasculita cerebrală, procesele fibrocalcare, anevrismele coronariene sau cerebrale. Afecțiuni digestive asociate HIV/SIDA Esofagitele se manifestă prin odinofagie

BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune (2011) [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203

de radioterapie, cinci perfuzii de chimioterapie, nouă zile tratament pe bază de curent (a fost tratată și de hernie de disc) și alte multe analize pe lângă acestea. Foarte multe, prea multe. Pe foile medicale se înmulțeau diagnosticele. Avea trecut și pericardită neoplazică, deși din probele prelevate nu reieșea acest lucru. După un control amănunțit la inimă nu reieșea nicăieri niciun pic de lichid. Mama mergea la chimioterapie cu zâmbetul pe buze, numai ea știa ce era în sufletul ei și cu

Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994

apetitului în parazitoze intestinale, ulcer duodenal) Durerea abdominală este un simptom nespecific extrem de frecvent în bolile digestive. Poate fi cauzată de orice organ digestiv sau glandă anexă, peritoneu, afectare vasculară (ischemie mezenterică) sau poate avea cauză extraabdominală: toracică (pleurezie bazală, pericardită, infarct miocardic acut postero-inferior), genito-urinară (colică renală, infecții urinare, pielonefrite acute, metroanexite, chist ovarian torsionat, sarcină extrauterină), de perete abdominal, iradiată de la afecțiuni ale coloanei vertebrale, sau este consecința unei afecțiuni metabolice (uremie, porfirie, cetoacidoză diabetică, intoxicație cu plumb etc

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
fi necesar diagnosticul diferențial al hepatomegaliei, icterului sau al ascitei, dacă aceste semne sunt izolate. Hepatomegalia presupune excluderea carcinomului hepatocelular, chistului hidatic, ficatul de stază, steato-hepatita, cauze infecțioase. Ascita necesită diagnostic etiologic pentru diferențierea de TBC, neoplazie, insuficiență cardiacă dreaptă, pericardită constrictivă etc. Icterul presupune eliminarea cauzei obstructive, mai rar a hemolizei. Evoluție, complicații, prognostic CH este o boală cronică cu evoluție progresivă spre complicații în absența tratamentului. Evoluția depinde de pacient, etiologie, corectitudinea tratamentului. Din punct de vedere clinico-evolutiv CH

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
febră, cefalee, astenie progresivă, tulburări ale somnului, scădere în greutate) care de obicei acompaniază afecțiuni sistemice cu participare renală/afecțiuni renale severe sau simptome/semne „de împrumut” (inapetență, grețuri, vărsături matinale persistente, stare confuzională, sindrom de retenție hidrosalină, HTA necontrolată, pericardită, edem pulmonar acut etc) frecvente în cazul insuficienței renale acute sau cronice. Simptome și semne specifice afecțiunilor reno-urinare 1. Durerea lombară este un simptom major al suferinței reno-urinare care apare în general ca urmare a distensiei prin obstacol. Natura obstacolului

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
conducere - expresie a diselectrolitemiei (de ex. hipopotasemia poate induce tulburări de ritm ventricular maligne, hiperpotasemia se poate complica cu bloc atrioventricular total), consecință a medicației sau a afectării cardiace structurale severeafectarea pericardică - fie frecătură pericardică în IRC avansată, netratată, fie pericardită lichidiană prin hiperhidratare sau în uremieboala coronariană - fie la pacientul cu boală renală cronică avansată sau la pacientul hipertensiv sau diabetic care asociază afectare renală - boala arterială periferică - frecventă la pacientul hipertensiv, diabetic, fumător, la care afectarea funcției renale agravează

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
colagenoze și vasculite: lupus eritematos sistemic (LES), sclerodermie, poliartrita reumatoidă, polimiozita, panarterita nodoasă, purpura HenochSchönlein, crioglobulinemie, granulomatoza Wegener, boala Goodpasture - boli genetice: boala Fabry, amiloidoza, sindromul Alport etcafecțiuni cardiace: insuficiența cardiacă, HTA esențială și secundară renovasculară, tromboza de venă renală, pericardita constrictivă, tromboza de venă cavă inferioară - alte afecțiuni: sindrom hemolitic și uremic, preeclampsia. Patogeneză Afectarea glomerulară poate fi produsă prin: 1. mecanism imun - consecința conflictului Ag-Ac cu formare de complexe imune și activarea sistemului complement. Antigenele pot fi: - solubile sanguine

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
severă (uree > 240 mg%, creatinina > 10 mg%) - tulburări grave hidroelectrolitice sau acido-bazice (kaliemia > 6.5 mEq/l, acidoza metabolică severă cu pH < 7,3 și RA < 15 mEq/l; Na+ > 160 mEq/l sau Na+ < 120 mEq/l, hiperhidratare majoră) - pericardită sau encefalopatie uremică - intoleranță digestivă majoră cauzată de uremie - unele intoxicații medicamentoase (etilenglicol) 3. nutriția adecvată deoarece IRA este o stare hipercatabolică. Presupune: - aport lichidian după formula: diureza + 500 ml + pierderi extrarenale + 50 ml pentru fiecare grad peste tș normală

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
este cea mai frecventă și redutabilă complicație, în același timp principala cauză de deces (40-50% din cazuri). Principalele maifestări clinice sunt: HTA severă, insuficiența cardiacă cronică și acută (EPA), boală coronariană, boală arterială periferică, cerebrovasculară, tulburări de ritm și conducere, pericardita uremică. Un aspect particular în uremie este procesul de arterioscleroză, adică rigidizarea difuză a mediei arterelor mari și aortei. Afectarea respiratorie este frecventă și este consecința bolilor cardiovasculare (pleurezie) sau a imunodepresiei cu infecții secundare (pneumonie, bronhopneumonie), dezechilibrului acidobazic sever

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
acidozei prin administrarea de bicarbonat de sodiu. 2. măsuri specifice pentru complicații:cardiovasculare: evitarea hiperhidratării și controlul HTA prin restricție sodată, diuretice de ansă (furosemid), medicație antihipertensivă adecvată. În cazul apariției complicațiilor cardiovasculare se vor aplica metodele de tratament specifice. Pericardita uremică are indicație de dializă, pot fi utilizate de necesitate și pe termen scurt AINS, în urgență se apelează la pericardiocenteză. - neurologice: atât encefalopatia uremică cât și neuropatia au indicație de dializă, sau chiar transplant renal - gastrointestinale: sindromul dispeptic se

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
posibilitate pentru pacienții cu abord vascular epuizat (complicații ale fistulelor), dar are dezavantajul riscului de complicații infecțioase (peritonită), malnutriție, hiperglicemie, dislipidemie, degradarea peritoneului. Indicațiile de dializă sunt: - complicații ale uremiei (encefalopatia uremică, manifestări severe de neuropatie uremică, malnutriția progresivă, HDS, pericardita) - dificultatea controlului volemiei (hiperhidratare refractară), tulburări hidroelectrolitice sau acidobazice refractare la tratament - clearance de creatinină < 10 ml/min. Transplantul renal este singura metodă curativă care asigură calitatea vieții și o supraviețuire superioară. Indicația ideală este la pacientul cu BCR stadiul

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
adenopatii voluminoase (sindrom de venă cavă superioară, sindrom subocluziv etc). Tabloul clinic variază în funcție de localizarea ganglionară sau extraganglionară a limfomului. Limfoamele ganglionare nu au particularități. Limfoamele extraganglionare prezintă manifestări legate de aparatul afectat: dureri osoase, tulburări digestive nespecifice, neurologice, pleurezie, pericardită etc. Paraclinic Este necesar un bilanț complet (hemoleucogramă, sindrom biologic de inflamație, teste funcționale hepatice și renale, teste imagistice pentru stadializare). Testele de certitudine sunt anatomo-patologic din biopsie osteo-medulară și imunofenotipare pentru precizarea exactă a tipului de limfom. Stadializare și

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
uscat, friabil, lipsit de luciu). Leziunile mucoase sunt aftele bucale, adică peteșii și ulcerații nedureroase la nivelul palatului dur și moale, mai rar la nivelul septului nazal (Fig. 99, Planșa IV). Poliserozita se manifestă predominant sub formă de pleurezie și pericardită. În lichidul de puncție se pot pune în evidență celulele lupice, iar biopsia locală evidențiază corpii hematoxilinici. Manifestările renale sunt o regulă a evoluției bolii, deoarece glomerulii sunt prima țintă a depunerii de complexe imune. Manifestările clinice depind de tipul

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
Tabloul clinic este acela de sindrom nefritic sau nefrotic, dar și de nefropatie tubulo-interstițială. Tipul de afectare renală condiționează evoluția și prognosticul. Manifestările cardiovasculare se referă atât la afectarea cordului cât și a vaselor sanguine. Afectarea cardiacă se manifestă ca pericardită, miocardită, endocardită. Particulară este afectarea endocardului - endocardita verucoasă Libman-Sacks cu localizare predominantă la nivelul valvelor mitrală și aortică. Pe leziunea inițială se poate suprapune o infecție bacteriană, îmbrăcând tabloul clasic de endocardită infecțioasă. Afectarea coronariană poate determina infarct miocardic acut

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
cutanat după expunerea la soare) 4. Ulcerații orale (sau nazo-faringine nedureroase, de obicei observate de medic) 5. Artrită (afectare a > 2 articulații distale cu caracterele menționate) 6. Serozita: a. pleurita/pleurezie (durere sau frecatură pleurală sau revărsat lichidian pleural) b. pericardita (afirmată ecg sau ecografic sau clinic pe baza frecăturii pericardice) 7. Afectare renală a. proteinurie > 0,5 g/zi sau b. cilindrurie (cilindri granuloși, hematici, micști) 8. Afectare neurologică a. convulsii tonico-clonice sau b. psihoză (după excluderea altor cauze) 9

Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257

endoplasmatic), fie prin stocarea unor substanțe (grăsimi, glicogen, colesterol, fier, cupru, mucopolizaharide, proteine etc.). 3. Lărgirea spațiului extracelular. Staza sanghină în sinusoide și în spațiul Disse întâlnită în insuficiența ventriculară dreaptă, insuficiența tricuspidiană (hepatomegalie pulsatilă), sindromul Budd Chiari, boala veno-ocluzivă, pericardita constrictivă determină hepatomegalie. Hiperemia inflamatorie din hepatita acută virală induce creșterea dimensiunilor ficatului. Defectul de formare sau drenare a bilei sau limfei asociază hepatomegalie. 4. De asemenea, mărirea volumului matricei extracelulare prin producție de proteoglicani, colagen, elastină etc. se poate

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
sau atrofică. II. În funcție de etiologie, CH pot fi: 1. virale : B,C, D; 2. alcoolice; 3. metabolice: hemocromatoză, boală Wilson, deficiență de alfa 1-antitripsină, glicogenoză, steatohepatită nonalcoolică; 4. colestază cronică: intra- sau extra-hepatică; 5. obstrucții venoase: sindrom Budd-Chiari, boală venoocluzivă, pericardită constrictivă; 6. autoimune (HCAI, colangită sclerozantă,); 7. toxice și medicamentoase (metotrexat, amiodaronă); 8. datorate malnutriției; 9. criptogenetice. III. Din punct de vedere clinic, cirozele pot fi: 1. CH latente (asimptomatice, identificate prin examene de laborator); 2. CH manifeste (simptomatice, examen

Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN (2010) [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

asurzite, radiologic, opacitatea cardiacă nu este mărită. Diagnosticul este ecocardiografic, evidențiindu-se revărsatul pericardic. Mecanismul de apariție al tamponadei cardiace tardive nu este pe deplin elucidat, dar în etiologia ei au fost incriminate tratamentul anticoagulant, sindromul postpericardiotomie, drenajul mediastinal prelungit, pericardita infecțioasă. Tratamentul constă în drenaj pericardic sub ghidaj ecografic. Rata de recidivă este scăzută. Pacienții sub tratament anticoagulant pot necesita drenaj subxifoidian cu evacuarea lichidului cloazonat. Sindromul postcardiotomie A fost descris pentru prima dată în 1953 după operațiile pe cord

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de miocard. După operațiile pe cord deschis, incidența lui este de 18% și descrește o dată cu înaintarea în vârstă (50). Etiologia nu este bine precizată, dar a fost incriminat un mecanism autoimun. Boala poate progresa spre revărsat pericardic și inconstant spre pericardită constrictivă. Bolnavii se prezintă pentru febră, durere de tip pleural, slăbiciune, frecătură pericardică. Uneori, poate apărea revărsat pericardic sau pleural și dureri la deglutiție. Simptomatologia se instalează de obicei în prima lună postoperator și mai frecvent în prima săptămână, dar

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
traumatismului chirurgical; modificări survenite în tonusul sistemului nervos vegetativ ca rezultat al actului chirurgical și al stresului postoperator; leziuni ischemice a atriilor secundare protecției inadecvate pe durata clampării aortei; tulburări hidro-electrolitice ce afectează mecanismele membranare de repolarizare; inflamația rezultând din pericardita postoperatorie. Numeroase studii au încercat identificarea unor factori de risc pentru apariția fibrilației atriale postoperatorii. S-a constatat astfel o incidență crescută a fibrilației atriale după by-pass-ul aortocoronarian la persoanele vârstnice (77, 78, 79). Vârsta înaintată s-a dovedit a

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
unele studii cu o rată scăzută a fibrilației atriale postoperatorii (98) în timp ce procainamida s-a dovedit a fi ineficientă în reducerea incidenței fibrilației atriale (99). Pacingul atrial overdrive (AAI) nu previne fibrilația atrială postoperatorie (100). Antiinflamatoarele nesteroidiene folosite pentru profilaxia pericarditei par să scadă incidența fibrilației atriale postoperatorii. Dacă pentru fibrilația atrială cronică există numeroase studii dovedind asocierea cu accidentele cerebrale vasculare, pentru fibrilația atrială postoperatorie există puține date care să ateste riscul crescut de asociere cu acest tip de complicație

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]