KorAP: Find »[drukola/base=perifrază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...11 >

262 matches

Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732

construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri de gîndire ce apar ca efect al imaginației, raționamentului sau al

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
preciși și mai expresivi. Dintre aceștia amintim: asociație metaforică, element metaforic, expresiune metaforică, idiotism; paremiologie, proverb, zicătoare, expresie perifrastică, locuțiune; ansamblu frazeologic, expresie, unitate frazeologică; expresie figurată, grup sintactic stabil; izolare; expresie idiomatică, clișeu, îmbinare de cuvinte sudate, îmbinare stabilă, perifrază, perifrază proverbială, idiom, expresie frazeologică, locuțiune frazeologică, frazeologism. Eterogenitatea opiniilor exprimate în cadrul demersului teoretic, privitoare la descrierea criteriilor de definire și clasificare a frazeologismelor, de delimitare a acestora în raport cu alte unități (cuvînt, sintagmă, cuvînt compus, proverb) este într-o măsură

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
și mai expresivi. Dintre aceștia amintim: asociație metaforică, element metaforic, expresiune metaforică, idiotism; paremiologie, proverb, zicătoare, expresie perifrastică, locuțiune; ansamblu frazeologic, expresie, unitate frazeologică; expresie figurată, grup sintactic stabil; izolare; expresie idiomatică, clișeu, îmbinare de cuvinte sudate, îmbinare stabilă, perifrază, perifrază proverbială, idiom, expresie frazeologică, locuțiune frazeologică, frazeologism. Eterogenitatea opiniilor exprimate în cadrul demersului teoretic, privitoare la descrierea criteriilor de definire și clasificare a frazeologismelor, de delimitare a acestora în raport cu alte unități (cuvînt, sintagmă, cuvînt compus, proverb) este într-o măsură estompată

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346

asociativ a unor elemente ținînd de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, Îl consideră din

[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428

i-a fost sugerată în mod deosebit de faptele lingvistice. Întrucît multe dintre elementele lexicale ale limbii germane au o structură analizabilă, ele pot fi refăcute pe terenul altei limbi cu mijloacele acesteia, adică pot fi redate prin calcuri (sau prin perifraze), în vreme ce franceza, ca limbă romanică, are elementele lexicale (culte) preluate din latina literară sau din alte limbi, încît ele nu se pot analiza și, de aceea, o altă limbă trebuie să le preia la rîndul ei ca atare. Astfel, cuvîntul

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
independenza [indepen΄den-tsa] au introdus cuvîntul independență, care a marginalizat calcul după modelul german. Nu întotdeauna însă lucrurile se prezintă astfel, căci un cuvînt precum germ. Bohrmaschine [bo:(ma((in(] a fost preluat ca atare (rom. bormașină), deși există și perifraza numitoare mașină de găurit ca sinonim, dar cu o structură diferită de cea a cuvîntului german, în care bohreste radicalul de la bohren " a găuri" și deci nu indică o acțiune în formă substantivală precum supinul de găurit (= de găurire), încît

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
în vreme ce, în latina clasică, exista un singur auxiliar, esse, cu care se construiau nuanțele de perfect ale diatezei pasive (indicativ perfect amatus sum, mai mult ca perfect amatus eram, viitor anterior amatus ero), în latina populară tîrzie se foloseau numeroase perifraze verbale care antrenau, cu statut de auxiliar, diferite verbe. În acest context, o mare răspîndire au avut-o cele care se construiau cu verbul habere, a cărui semnificație "a poseda" s-a atenuat treptat în construcțiile respective, pînă la dispariția

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
cu neerlandeza. Creativitate lexicală și tipologie Pe lîngă faptul că au ca regulă ordinea determinant-de-terminat, limbile germanice, cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
în toate limbile germanice: germ. -los, neer. -loos, dan., norv. -løs, sued. -lös. Uneori, construcțiile realizate cu aceste sufixe au corespondente romanice cu prefixe negative, limbile neolatine neavînd sufixe negative, dar sînt suficiente cazuri în care pot fi redate prin perifraze sau prin derivate cu prefix în aceste limbi: engl. debtless rom. lipsit de datorii, engl. homeles rom. fără casă, fără adăpost, neer. moederloos rom. orfan de (fără) mamă, neer. werkloos, germ. arbeitslos, dan. arbejdsløs [΄arbajslös], sued. arbetslös [΄ar:be:tslös

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
se remarcă prin răspîndire cele care cuprind engleza, reprezentînd amestecuri cu alte limbi din diferite regiuni ale lumii. Folosite ocazional în comunicare de persoane cu limbi materne diferite, asemenea mijloace se caracterizează printr-un vocabular redus, prin folosirea a numeroase perifraze și prin-tr-o gramatică simplă. Între pidginurile cu participarea englezei mai cunoscut este Beach-la-mar76 [bi:t(lə΄ma:], considerat a fi varianta tip a pidginului Bislama [΄bi(ləma:], folosit în zona de sud-vest a Oceanului Pacific, ca limbă de comunicare (lingua franca

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
filozofii grecești au fost preluați de limba latină și de limbile literare moderne, încît ei favorizează realizarea traducerilor. În cazul limbii germane, raportul cu limbile primitoare este diferențiat, deoarece împrumutul de termeni este în general mai rar, dar mijloacele metatextuale (perifrazele, glosele și notele îndeosebi) pot contribui cu succes la realizarea unor traduceri valabile. Ca atare, de cele mai multe ori, textul-traducere, deși este comparabil prin conținut cu originalul, poate fi diferit sub aspect structural, devenind uneori și un comentariu al originalului, iar

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
înainte de orice context: il figlio del figlio (sau della figlia) și il figlio del fratello (sau della sorella). Se poate totuși observa că această limbă romanică nu lexicalizează denumiri speciale în aceste cazuri, deși relațiile de rudenie redate prin aceste perifraze sînt distinse, de vorbitorii acestei limbi. Fiecare limbă are și un număr imens de idiotisme, de construcții fixe: sintagme, formule de adresare, locuțiuni, expresii, zicători etc. Acestea au, de obicei, un conținut asociat cu o anumită expresivitate, dar nu sînt

Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

ale cărui elemente constitutive nu sunt substituibile sau recombinabile după regulile actuale ale limbii", pe de altă parte. Apoi, Coșeriu împarte unitățile "discursului repetat" în trei categorii, în funcție de "gradul combinabilității lor" și de "nivelurile la care acestea sunt comutabile": a) perifrazele lexicale (echivalente ale cuvintelor), adică unitățile comutabile în cadrul frazei, substituibile prin cuvinte "simple", care se situează astfel la nivelul lexical propriu-zis: pe de rost, nul și neavenit, a-și aduce aminte etc. Ele corespund cunoscutelor "locuțiuni" din gramatica tradițională românească

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
și desemnare, pe când "creativitatea variațională" privește raportul dintre semnificație și sens. Apoi, expresiile idiomatice nu au cum să fie creative "în mod intrinsec": pe de o parte, pentru că nu toate așa-zisele idioms se construiesc pe baza unor procese figurative ("perifrazele lexicale" și "sintagmele stereotipe" ies din această categorie); iar, pe de altă parte, deoarece "creativitatea" nu e o trăsătură care să se manifeste (doar) în cadrul raportului dintre desemnare și semnificație, ci e posibilă doar în măsura în care unitățile idiomatice sunt actualizate într-

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
din acest punct de vedere sunt lucrările semnate de Florica Dimitrescu 152, Mioara Avram 153 și Ioana Boroianu 154, precum și demersul mai recent al lui Liviu Groza 155. În aceste studii, câmpul investigației vizează, dintre elementele "discursului repetat", doar locuțiunile ("perifrazele lexicale", în terminologia coșeriană), privite ca structuri unitare și nedecompozabile sub raport semantico-sintactic. Cât privește celelalte două forme de "discurs repetat" ("sintagmele stereotipe" și textemele), ele sunt considerate pur și simplu "îmbinări libere" de cuvinte și excluse astfel din sfera

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
definiție sintactică a textemelor). Prin urmare, o primă provocare a cercetării noastre va fi aceea de a găsi o definiție de tip semantic a textemelor. Pe de altă parte, clasificarea coșeriană constituie o clasificare a tipurilor de discurs repetat (i.e., "perifraze lexicale", "sintagme stereotipe" și "texteme"), dar nu și a subtipurilor care subcategorizează tipurile respective. Cu alte cuvinte, e necesar să definim sub raport semantic nu numai textemele ca (sub)categorii ale "discursului repetat", dar și speciile de texteme ca (sub

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
unități neîncadrate ale "discursului repetat", care nu "evocă" prin simpla lor prezență (aproape) niciun "cadru" textual 315, comportându-se, din acest punct de vedere, asemenea elementelor lexicului structurat al unei limbi. Din această categorie fac parte anumite - nu foarte multe - perifraze lexicale, în special acelea cuprinzând "lexeme" ieșite din uzul curent al unei limbi "istorice" (precum, în română, a-și aduce aminte, a nu avea habar etc.); b) numeroase unități ale "discursului repetat" pot fi considerate drept semiîncadrate (vag încadrate sau

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
integralistă (cu precădere din unghi semantic) rămâne un obiectiv încă nerealizat. 2.1.1. Vom începe, așadar, cu prima dintre cele trei probleme semnalate mai sus: care sunt cu exactitate frontierele textemelor? Coșeriu însuși își mărturisea dificultatea de a distinge "perifrazele lexicale" (tipul I) de "sintagmele stereotipe" (tipul II), ceea ce este explicabil din punct de vedere sintactic, dar poate fi evitat din punct de vedere semantic. Astfel, ceea ce diferențiază, sub raport semantic, "perifrazele lexicale" de "sintagmele stereotipe" este, mai întâi, caracterul

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Coșeriu însuși își mărturisea dificultatea de a distinge "perifrazele lexicale" (tipul I) de "sintagmele stereotipe" (tipul II), ceea ce este explicabil din punct de vedere sintactic, dar poate fi evitat din punct de vedere semantic. Astfel, ceea ce diferențiază, sub raport semantic, "perifrazele lexicale" de "sintagmele stereotipe" este, mai întâi, caracterul (parțial) metaforic al ultimelor, care ne permite să conferim anumitor elemente ale unităților de tip II un sens figurat fără ca prin aceasta să renunțăm cu totul la sensul lor literal (v. infra

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
criteriu suplimentar de disociere a celor două tipuri de unități: spre deosebire de unitățile de tip I, care rămân nedecompozabile/inanalizabile, unitățile de tip II se remarcă prin caracterul lor compozabil/ analizabil. Astfel, chiar dacă și "sintagmele stereotipe" semnifică în mod global, asemenea "perifrazelor lexicale", în cazul primelor rămâne mereu deschisă posibilitatea de a asocia unul câte unul elementele unității ("actanții") cu elementele pe care expresia le desemnează în mod figurat, ceea ce e imposibil în cazul unităților de tip I. Nu putem asocia, de

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Manzoni, I promessi sposi). Ultimele două citate sunt, neîndoielnic, texteme. În schimb, fragmentul dantesc se încadrează, cel puțin din punct de vedere sintactic, în categoria "sintagmelor stereotipe", în timp ce alte "citate celebre" ar putea fi reduse, conform aceluiași criteriu, la simple "perifraze lexicale". În consecință, Coșeriu pare să ignore faptul că numeroase "citate celebre" funcționează, din punct de vedere sintactic, la un nivel inferior frazei. Totuși, nu e exclus ca taxonomia avansată de fondatorul integralismului să se bazeze pe o intuiție mai

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
sintagme. Nu există, de pildă, nicio sintagmă care să funcționeze în mod satisfăcător ca sinonim al textemului dantesc nel mezzo del cammin di nostra vita: deși "conținutul" obiectual pe care acesta îl desemnează ar putea fi exprimat prin numeroase alte perifraze/sintagme/texteme (la 35 de ani, la jumătatea vieții etc.), asemenea substitute i-ar anula expresiei în cauză tocmai calitatea sa de textem, prin suspendarea relațiilor semnice care îl fac să evoce Divina Commedia. 2.2.2. Nici măcar "clișeele frazeologice

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
cauză tocmai calitatea sa de textem, prin suspendarea relațiilor semnice care îl fac să evoce Divina Commedia. 2.2.2. Nici măcar "clișeele frazeologice internaționale" (tratate adesea, în chip eronat, ca formule pe deplin gramaticalizate) nu pot fi substituite prin simple perifraze. Astfel, o expresie precum călcâiul lui Ahile nu poate fi redusă la sintagma "punct slab", deoarece sintagma homerică evocă, pe lângă sensul deja amintit, o serie de alte relații textuale (un cadru eroic, o serie de calități ale celui căruia i

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
în același timp, ele vehiculează un "sens metaforic global", care nu poate fi dedus din simpla articulare a acestor elemente după principiul compoziționalității. Putem observa acest lucru comparând construcțiile verbale caracteristice celor trei tipuri de discurs repetat. Astfel, în cazul "perifrazei lexicale" a (nu) avea habar (tipul I), semnificația ei nu poate fi dedusă din compunerea "conținuturilor" elementelor sale. Nici a (nu) avea, nici habar nu cuprind în ele însele vreo trăsătură semantică aptă să ne sugereze semnificația globală a "perifrazei

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
perifrazei lexicale" a (nu) avea habar (tipul I), semnificația ei nu poate fi dedusă din compunerea "conținuturilor" elementelor sale. Nici a (nu) avea, nici habar nu cuprind în ele însele vreo trăsătură semantică aptă să ne sugereze semnificația globală a "perifrazei": "a ignora" sau, mai exact, "a (nu) ști (nimic)". În schimb, în cazul "sintagmei stereotipe" a îngheța bocnă (tipul II), "conținutul" de bază rămâne acela al verbului ("a îngheța"), iar determinantul cantitativ bocnă nu îl modifică, ci doar îl amplifică

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]