249 matches
-
c-un văl]... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colț al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perna pe care va dormi [, să suferi ca să am perina pe care se va odihni ]capul tău. Vezi tu ce copil supus, umilit este amorul. Tu vezi că sunt o nerușinată, o rea, [ca] o femeie de defaimat; dară cugetă un lucru, că aș fi un miel, că n-aș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dar ce fel! Un timbru ca a unui clopot de argint... Cântecul pianului se stingea sub degetele uneia - cântecul pe buzele celeilalte se stingea și el? murinda, ce se ridicase pe cotul mînei drepte, recădea, încet, încet, cu capul în perini, cântecul se stinse, buzele amuțiră și deveniră vinete, ochii se turburară și apoi se închiseră pentru totdeuna. Lumina asfinți! - Sofia! strigă Ioan, căzând pe spate de la fereastră în zăpadă. Sării jos. Îl învălii în mantă și, cum era înțepenit de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nepăsător, melancolic bulgării ce sunau pe scândurile uscate ale sicriului. Un vis de moarte, de mormânt, iată tot. Când mă întorsei și intrai în mansarda mea, Ioan sta lungit drept pe patul meu, părul său era răslățit ca noaptea pe perina albă și mînile unite asupra capului, fața neclintită și ochii închiși. Pe o masă alături cu patul sta o claie de cărți prăfuite, deasupra lor ardea în sfeșnic de lut o lumânare de său care, necurățită, făcuse mucul negru și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mult... adio!... Amicia mea, gândește că n-ai fi avut-o niciodată și te consolă! Adio! O dată-ncă-mi scutură mâna și zbură pe scări în jos. Trântii ușa după el, mă trântii în pat și apăsai capul afund în perini, cu fața-n jos, abandonîndu-mă cu totul durerei celei mai crude. Cât oi fi stat astfel, în nesimțire mai mult, nu știu... când m-am deșteptat însă era noapte profundă, și orologiul vuia o oră după miezul nopții. Aprinsei lumânarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cel alb. O visai alături cu mine - capul ei cel blond și dulce pe pieptul meu - gura mea fierbinte pe fruntea ei albă - și nu era nimica! Strânsoare în van, tandreță în aer - nu era nimica. Strângeam cu unghiile mele perina infamă, până ce somnul avu milă de mine și-mi adormi mintea obosită. Aș fi putu rămânea în căsuța ei, care rămânea a mea, aș fi putut să-mi petrec toată viața citind și recitind, într-o nebunie dulce, acea epistolă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pânză de argint, pe care însă-ncet, încet ea vede conturele unei figuri de om și, distingând acele trăsuri bine, ea-și strânge inima cu amândouă mînile și adoarme. Adesea culcîndu-se însă patul i se părea {EminescuOpVII 229} fier și perina piatră, astfel încît se scula și se culca apoi pe jos numa-n cămașă, pentru ca astfel, pe scândurile reci și goale, să doarmă mai curând. Acestei stări de lucruri trebuia să-i pun un capăt. M-am dus la ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zburai ca nebun pe treptele cele de marmură cenușie a palatului tătine-său. Ajunsei în umila mea locuință de vis-a-vis și, nebun de instincte stârnite cu nendurare în pieptul meu, mă aruncai întins pe pat și-mi ascunsei fața aprinsă în perini. Când mă-ntorsei, luna lumina prin fereastră și lovea fața cea palidă a lui Toma. Asta mă liniști. Îmi luai ciubucul și stăteam cu el aprins și culcat astfel când ai intrat și tu. Ți-aduci aminte ce ți-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în trăsuri aeriene fața cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte - un alb 5 înger de marmură, zace sicriul deschis... pe o perină de atlas alb brodat cu negru zăcea capul cel palid cu răsfiratele bucle negre ale moartei. Caii îmbracați în negru mergeau în pas după melancolicu [l] tact al marșului de moarte preoți în haine de mătase roșie și verde brodată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mine, cântecul acelui maestru divin în țipetele sale, Palestrina! {EminescuOpVII 233} ["EA ERA CULCATĂ PE PATUL EI CEL ALB"] 2255 Ea era culcată pe patul ei cel alb, cu cerșafile de-un in curat ca argintul. Fața era înfundată în perini, părul ei cel blond și frumos se lățise peste perină, iar brațele goale și rotunde erau unite asupra capului. Gâtul încă se vedea, iar peste sân era trasă plapoma de lână aurie. M-am apropiat de pat... ea dormea. Am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
233} ["EA ERA CULCATĂ PE PATUL EI CEL ALB"] 2255 Ea era culcată pe patul ei cel alb, cu cerșafile de-un in curat ca argintul. Fața era înfundată în perini, părul ei cel blond și frumos se lățise peste perină, iar brațele goale și rotunde erau unite asupra capului. Gâtul încă se vedea, iar peste sân era trasă plapoma de lână aurie. M-am apropiat de pat... ea dormea. Am îngenuncheat lângă pat, am dezbinat mînele de deasupra capului ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că o muzică de vis mă adoarme. O strângeam din ce în ce mai tare la sânul meu, dar simțeam că un somn de moarte-mi coprinde sufletul. Ea se trezise, și, luând capul meu beat de somn cu - amândouă mînile, îl puse pe perină alăturea cu-al ei și se acoperi iar până-n gât, netezindu-mi fruntea și sărutând, ca pe furiș și surâzând somnoroasă, fața mea cea palidă. Somnul își juca colorile sale verzi - albastre înaintea ochilor mei și astfel, brațe-n brațe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de se facu hârburi. Ochii lui se cascară - el se uita țintă la fereastă și scutura cu mînile grilagiul. Bonetul îi căzu de pe cap și el alături. - Ai adormit, frumosul meu mire, zise Hagar, ai adormit în palatul tău, în perini de purpură, în polog aurit. Ea-și întinse mâna cu dorință la bătrânul căzut, apoi îngînă încet, ca și când ar fi vrut s-adoarmă copilu-i: - Dormi dulce, amorul meu, dormi dulce! {EminescuOpVII 242} ["După această întîmplare minunată..."] 2255 ............................................................................................................................................. ... După această întîmplare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
colonadele lor infinite în lumina nopților, piramidele - morminte de regi -, crânguri de palmieri și numai pasări călătoare străbat cu aripele-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul lui mare în perini de matasă, bolnavul rege Tla; în jurul naltei sale frunți - o cunună de flori de mac... de flori a uitărei și a somnului... Peste vecinicia undelor zboară luntrea lui, până ce dintr-o parte și dintr-alta a Nilului se ridică grădinele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roșie a făcliei. Ți-era frică să privește în fața lui... al acestui singur muritor în halele mari și deșerte a morții... Dar mai era el viu...? Puțin era și avea să-și rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcei eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere. El îmbla ca-n vis... îmbla pe o generație de oameni... un sărman visător sfărâmat de durere, doritor de moarte... El deschise repede ușa de la o treaptă ce ducea sub piramidă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cer înstelat... Lui i se storcea sângele din inimă, lumina din ochi, sufletul din piept și ea era muiată de lacrimi... O, durere nesfârșit de dulce, o, voluptate nesfârșit de dureroasă... și el recăzu cu fața palidă și slabă-n perinele albe și luna-i da arătarea unui mort.. Ea-și închisese ochii și un surâs abia îi deschise gura ei roșie, de se vedeau dinții.. fața ei părea mai plină și pieptul ei mai îmflat, îl cuprinse cu brațul și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra. De departe vedeam din ungherul * pomului desfrunzit castelul cu ferestrele {EminescuOpVII 315} luminate... auzeam parecă muzică și plângeam, plângeam încet *, până ce adormii... A doua zi mă trezii în pat acoperit cu perini și mă durea capul... Mama-ntorcîndu-se acasă și negăsindu-mă și-a adus aminte de ce-mi spusese și m-a căutat numaidecât în țintirim, unde m-a și găsit. Săptămâni întregi am zăcut în neștire, până ce m-a dat la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
confort (2); copt(2); cremos(2); dulce(2); dur(2); flexibil (2); fraged(2); gingaș (2); gumă(2); iaurt(2); lipicios(2); mătase (2); melc(2); miez(2); molcuț (2); naiv(2); nămol(2); pană(2); pămînt(2); pene(2); perină (2); piele(2); pîinea(2); pulover(2); subțire(2); urît(2); ); fără vlagă(2); afundat; alb; albă; anul; atent; balegă; balon; bezea; blînd; bolnav; brațe; bucurie; budincă; budinca; cade jos; cașcaval; căruță; cearșaf; cîine; cocolino; cojoc; covor; cozonac; cremă; cuminte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cu doar câteva clipe înainte, femeia fusese atât de sigură: "Mireasma care plutea încă în aerul iatacului era acum acră, respingătoare. Sanctuarul fusese profanat". Necroza fenomenologică se generalizează prin enumerarea substantivală: "Toate obiectele de pe mese, de pe etajere, de pe gueridoane, toate perinele divanului, mototolite de spasmul dragostei, ofereau acum o priveliște anostă, dezgustătoare. Pretutindeni se încuibase mirosul de cojoc umed și de iuft. Și pentru totdeauna". Pentru a se elibera din coșmarul impurității provocate de intruziunea "străinului", eroina, posedată de un spirit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, în construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Comună, z.silvost.e.sa.; L8TXCXU4RXN5; Molinio - Arrhenatheretea, Arrhenatheretalia, Rumicion alpini, Trifolion medii, Md., Fr. -Anthemis cotula L. (Romaniță puturoasă) - T., Cosm. Frecv., z.step. se.fa.; L7T7C3U4RXN5; Centauretalia cyani, Malvion neglectae, Sisymbrion *Anthemis tinctoria L. ssp. tinctoria (Floare de perină) - H., Euras. Cont., Frecv., z.step.e.sa.; L8T6C5U2R6N4, Convolvulo - Agropyrion, Festucetalia valesiacae, In., De. *Arctium lappa L. (Brusture) - HT., Euras. Frecv., z.step.-se.fa.; L9T5C4U5R7N9, Arction, Me., Md., Tx., In. *Arctium tomentosum Miller - HT., Euras. Frecv., z.step
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
adunate în jurul unei biserici, totul scufundat într-un glob masiv de sticlă, în care se pornea deodată din văzduhul de cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul de porțelan al Arlechinului, întorceam globul de cristal ca să stârnesc iarăși și iarăși viscolul de zăpadă peste sătucul dinăuntru, când am descoperit pe peretele din fața
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
groază și-n grea turbureală De zua cea de samă și de sîrguială. Pînă cînd, milostive, vei face zăbavă Să mă-ntorci din pierzare la svînta Ta slavă? [...] Mă trudesc fără vreme cu suspini, cu jele, Spăl în nopțîle toate perinile mele Cu lacrămile mele, de-m moi așternutul, De cînd nu cerci de mine, că m-am stîns cu totul” (Ps.6). „Dintr-adînc Ț-am strigat, Doamne Svinte, Și să mi-auz glas de rugăminte. Și-ntr-auzul Tău, Doamne, s-agiungă Glasul
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
domiciliat în satul Drenovo, promițându-i drept dotă 60 de napoleoni care îi vor fi numărați cu o săptămână înainte de celebrarea căsătoriei. În afară de menționata dotă, din care se vor confecționa hainele de nuntă, îi mai dau totodată așternuturi, plăpumi și perine după obiceiul locului nostru. Domnul Tomas Sotir Țoghiu acceptă înțelegerea de mai sus pe care o face valabilă prin semnătura-i proprie. Căsătoria va avea loc peste două săptămâni, anul curent. Prin urmare, drept asigurare a ambelor părți, s-a
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
5 600 lei, seturi de hol din piele naturală - 7 200 lei, mobilier pentru copii, camere de tineret, cuiere măsuțe și multe altele. Tot aici se comercializează și saltele „Bellona”, seturi de pat pentru una sau două persoane, pilote și perini, precum și covoare din lână produse în Nepal, India sau China, la prețuri între 250-1 500 lei. Pentru informații se poate apela telefonul 0356-437 149. Programul de funcționare este de luni până vineri, orele 9-19, sâmbată, 10-17. A. Z. Hrană și
Agenda2006-04-06-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284661_a_285990]
-
a iubit adînc. A treia zi șopti ca-n vise " De vrei să te iubesc mereu, C-un glonț, deseară, în culise, Omoară-te de dragul meu." Ci eu m-am dus tăcut acasă Și despicînd lin firu-n patru, Întins în perini de mătasă, Gîndesc să nu mai merg la teatru Și îi clocesc o răzbunare Cît oul crud de pitulice-n Albuș și gălbenuș. Drept care, Beau rochii calde și-ascut brice!
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]