1,124 matches
-
știau blestemul, nu se poate împlini. Alean este expresia dualității lumină-întuneric, înlăuntrul căreia oscilația și ezitările au ca deznodământ moartea. Nu mai este însă cazul unei dispariții acceptate, ca la Zefir, ci al dispariției iminente, al destinului uman fragil, al perisabilității aspirațiilor. În ambele sale basme dramatice, B. alege soluții de tratare personală a temei de bază, neacceptând doar nararea întâmplării, așa cum procedează, spre exemplu, Victor Eftimiu, ci transformând-o în pretext al unei fabule dramatice „cu cheie”, întregul, ca și
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
n-am, nici gură, / Și că-s ținut sub pază-ntr-un muzeu / Pustie pe dinăuntru - o armură.” E vremea când poetul se întoarce spre sine, cel din tinerețe, și își reia toate vechile alegorii, doar pentru a le descoperi perisabilitatea: „Te iată, măr de lângă drum, cenușă / Eternității eu îi bat la ușă.” Acum, când iubirea e obsedată de neîmplinire, de timpul așezat între îndrăgostiți, B. pornește uneori de la descrieri concrete, ca să plonjeze în fantasticul medieval: „Eram noi doi / Și cu
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
vedere utilizări nu numai de interes alimentar, dar și ca plante tehnice (oleaginoase sau cu conținut de zahăr pentru obținerea biocombustibililor), plante medicinale, produse de calitate ecologică etc. Se dezvoltă procesarea unora dintre produsele agricole în cadrul fermelor, ca reacție la perisabilitatea unor produse (lapte, carne, fructe, legume etc.) și posibilitatea de a fi depozitate pe termen lung și transportate la distanțe mari. Structura producției se modifică după cerințele piețelor sau firmelor care domină comerțul alimentar. Depozitarea și transportul produselor s-au
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
trec de nu s-alintă”. O metaforă a glacialității sugerează teama, distanța incomensurabilă, cu stranii ecouri, din nou, într-o elegie eminesciană: „Unde-m vine-aminte de svânta ta față, / Mi să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
scrie mai cu seamă poezii, proză și însemnări de călătorie. Câteva traduceri au rămas în manuscris. De la versurile de început, care anunță o poetică postromantică minoră, la Poezii (1945-1986) (1988), lirica e dominată la S. de tema timpului, de sentimentul perisabilității ființei, contrabalansat de nevoia de a privi materia aflată în această trecere-pierdere. Poemele sunt descrieri, mici scene, înrămări ale unor fragmente de realitate în mișcare. Ochiul avid surprinde forme, culori, lumini și umbre. Versul prinde ori evocă o imagine, o
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
in negativo învierea lui Cristos, Augustus se înscrie într‑o tradiție stigmatizată, care debutează cu Nabucodonosor (II, 27). O dată în plus, se insistă asupra acestui laitmotiv: imperiile pământești sunt sortite pieirii prin însăși natura lor, care închide în sine „germenii” perisabilității. Cele patru structuri politice pe care le‑a cunoscut istoria nu sunt decât încarnări imperfecte, caricaturi efemere ale unei realități sacralizate, aparținând unei ordini ontologice superioare. În același timp, aceste patru imperii configurează trama unei istorii înlăuntrul căreia s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al progresului și Împlinirii, diferit de schimbările exterioare ale Înfățișării sale. Acesta ar fi aspectul moral al evoluției temporale a persoanei umane. În fine, cel de-al patrulea aspect al raportului dintre timp și persoană se referă la caracterul de perisabilitate al acestuia. Omul se simte interior timpului trăit de el. Timpul trăit de om este cel care-l introduce, dar și cel care-l va scoate din lume. În felul acesta, timpul capătă semnificațiile unei determinări temporale a ființei umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
perisabil În timp și, dincolo de această uzură este supus permanent unor riscuri vitale (accidente, boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate, ci continuitate. În mod egal, eu simt că sufletul tinde permanent să se desăvârșească, să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent este specifică sufletului nu și trupului. Însă, descoperind și Înțelegând aceasta, eu Îi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la situațiile Închise și la situațiile deschise ale vieții acestuia. Utopiile se nasc din idealuri. Cetatea ideală imaginată de cei care au Încercat să o gândească este sinteza proiecției colective sublimate a idealurilor de deschidere spațială și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății sale, și În planul imaginarului subiectiv, al proiecției aspirațiilor sale de ideal
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi pentru mine o prezență fizică. Acest gând generează grija, ca sentiment de durată și angoasa, ca sentiment acut al gândului morții mele. Dar acest gând se raportează la moartea mea fizică, pe care eu o leg, o raportez la perisabilitatea ireversibilă a corpului meu, o resimt, o intuiesc, ca pe o separare a persoanei mele, prin despărțirea trupului de suflet. Eu nu mă pot imagina fără trup, pentru că, În acest caz, nu aș mai avea la ce să mă raportez
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moartea are o semnificație particulară. Omul este creatura Logosului divin, atât ca trup, cât și ca suflet, care nu mai sunt contradictorii, ci complementare. Relația omului cu Logosul divin, sursă a vieții, face ca el să nu mai fie supus perisabilității, dispariției ireversibile după moarte. Trupul este materie, dar „o materie organizată rațional și, prin aceasta, el rămâne legat de conștiința de sine” ( D. Stăniloae, Ose comprendre que je t'aimeă. După moarte, când trupul se distruge, „rămân În suflet rădăcinile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă umple de neliniște. Cum mă voi Înfățișa Înaintea lui Dumnezeu la judecata acestuia? Cu binele pe care nu l-am făcut și cu răul pe care l-am făcut?”. În perspectiva moralei creștine, moartea nu mai neliniștește prin ideea perisabilității ființei. Ea pune probleme de ordin moral, legate de responsabilitatea persoanei pentru viața pe care a trăit-o. Neliniștea În fața morții este dată, În acest caz, de răspunsul pe care persoana va trebui să-l dea În fața conștiinței supreme: „Dacă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pot acționa cu nimic asupra lui. În cazul acesta, orice Încercare de Împotrivire sau de schimbare este inutilă. Va trebui să mă Împac cu soarta, sau să o fac să fie acceptabilă, prin concilierea ei cu rațiunea, care refuză ideea perisabilității și a fatalismului. Realitatea empirică și realitatea metafizică Problema destinului Îmi relevă mie, ca persoană care gândește asupra ființei și a vieții sale, o dublă realitate: o realitate empirică, cea a lumii fizice, concrete, În care exist, și o realitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
suferințe, din care orice fel de contradicție a dispărut. Aceasta este realitatea metafizică. Conflictul dintre persoană și lume este anulat prin perspectiva transcendenței, al deschiderii de dincolo de moartea ființei. Dar această moarte va reprezenta nu Închiderea pe care o presupune perisabilitatea, ci deschiderea, ca formă de trecere dincolo, În registrul eternității, care anulează destinul, ca Închidere. Această speranță escatologică se transformă În năzuința spirituală a persoanei. Ea confirmă afirmația lui B. Spinoza: sentimus, experimurque nos aeternos esse - simțim și Înțelegem că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
urmă, la sfârșitul lor individul găsindu-se la fel de singur și de abandonat. Totul este mereu reluat de la capăt, iar existența ajunge o cursă a unui hedonism vid. În spatele acestei aparente opulențe, deschisă tuturor și în dezvoltarea continuă, stă de fapt „perisabilitatea” unor mode și modele din ce în ce mai simple, mai fragile, care se succed cu mare repeziciune. Vechiul stres de adaptare la condițiile schimbătoare ale vieții este înlocuit cu noul stres al presiunilor formale de manipulare (publicitate, reclamă, mode, mass-media etc.). Acest stil
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tehnologiilor medicale. Acestea din urmă sunt centrate pe sănătate. În această categorie intră „utopiile longevității”, măsurile de profilaxie a îmbătrânirii (gerontologia și geriatria) etc. O a treia categorie de „experimente medicale” care au același nucleu utopic fantasmatic de anulare a perisabilității ființei umane, este reprezentată de vechea dorință de „creare a omului perfect”. Omul perfect este omul cu o sănătate perfectă, rezistent la boli, capabil de performanțe fizice și mintale superioare, în stare de a da naștere unor descendenți de aceeași
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
abstractă. Flexibil și sceptic, teoreticianul a fost în schimb excesiv în chiar susținerea autonomiei esteticului, ca și a criticii pur estetice (deși uneori se va abate el însuși de la aceste principii, apelând la metoda psihologică și la cea sociologică). Ideea perisabilității artei, înrudită într-un fel cu „mutația valorilor” a lui E. Lovinescu, nu are nici ea întru totul acoperire. Modelul romanului elaborat cu mare grijă pentru stil, propus contemporanilor români, venea și el în contratimp. E greu de admis, de
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea. Albăstrelele (editată în 1955) este o „localizare după o schiță de I. Gorelov”. Alte piese ale lui Ș. au ilustrat formula reconstituirii istorice dramatizate, încercând - cu rezultate tot modeste - resuscitarea pilduitoare a unor momente din istoria națională (Povestea Unirii, focalizată
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
1990). Personaj cu dublu rol - ocrotitoare a universului copilăriei și imagine sensibilă a curgerii ireversibile a timpului -, bunica își retrăiește clipele copilăriei, închizând astfel cercul existenței în universul fabulos al poveștilor. Deși narațiunile emană o melancolie discretă, izvorând din conștiința perisabilității ființei umane și a trecerii inevitabile a timpului, unele sunt pline de umor și jovialitate: în Gândul din colț câinii sunt educați precum copiii, iar în Luna dă exemple, Luna Vrăjitoare inventează zăpada și poveștile. Fără a se ridica la
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
dreptului de folosință și se încheie cu consumul serviciului. Serviciul devine operant numai după ce a fost cumpărat. Modul de afirmare și consum al serviciilor în relațiile de piață prezintă și alte caracteristici specifice, cum ar fi: intangibilitatea, inseparabilitatea, eterogenitatea și perisabilitatea.<footnote I. Cetină, Marketing competitiv în sectorul serviciilor, Editura Teora, București, 2001. footnote> Caracterul intangibil este generat de natura serviciilor, care nu pot fi vizualizate, gustate, simțite sau mirosite, adică percepute senzitiv, căci senzațiile se produc numai în momentul consumului
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
2000. footnote> Dacă în domeniul bunurilor materiale, unde există posibilitatea unor măsurări certe asupra capacităților utile, cel puțin din punct de vedere tehnic, în cazul serviciilor prin specificul ofertei și al consumului concretizat după trăsăturile serviciilor intangibilitate, inseparabilitate, variabilitate și perisabilitate, previzionarea utilității este determinată de mult mai mulți factori necontrolabili. Se poate considera aptă pentru ofertă de servicii o societate care și-a pus la punct o strategie, un sistem organizatoric corespunzător și personal calificat în operațiunile specifice și în
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
memoriile. Prin vocea gurului său, Cercul de la Păltiniș nu se opunea protocronismului. Nu voi merge atât de departe Încât să-l numesc colaborator al regimului Ceaușescu, ar fi o aberație. Noica acționa Însă din motive sentimentale, care țin și de perisabilitatea ființei umane, fiind un om care trecuse prin Închisoare. Mircea Mihăieș: Este vorba și de prietenia dintre Noica și Edgar Papu. Dacă privim Înapoi, observăm că Papu a fost mai degrabă involuntar sursa acestei aberații numită protocronism. El nu și-
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
datini și tradiții. Povestirile intercalate în relatare sunt scrise cu nerv. Orientul nu mai este cel convențional din Florile Bosforului. Mizeria, destrămarea, moartea domină. Descrierea cartierului Pera din Constantinopol este de un realism crud. B. a fost stăpânit de gândul perisabilității lucrurilor omenești și, prin el, un puternic suflu romantic străbate însemnările de călătorie. El este întâiul versificator român cu intuiția valorii acustice a cuvântului, care caută cuvântul pentru ceea ce sugerează dincolo de marginile lui noționale și face din vers o singură
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
perisabil În timp și, dincolo de această uzură este supus permanent unor riscuri vitale (accidente, boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate, ci continuitate. În mod egal, eu simt că sufletul tinde permanent să se desăvârșească, să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent este specifică sufletului nu și trupului. Însă, descoperind și Înțelegând aceasta, eu Îi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la situațiile Închise și la situațiile deschise ale vieții acestuia. Utopiile se nasc din idealuri. Cetatea ideală imaginată de cei care au Încercat să o gândească este sinteza proiecției colective sublimate a idealurilor de deschidere spațială și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății sale, și În planul imaginarului subiectiv, al proiecției aspirațiilor sale de ideal
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]