143 matches
-
depozit trombotic. Sunt indicii (Wensing și colab, 1998) că leziunile aterosclerotice tind să se dezvolte în spirală această dispunere fiind determinată probabil de două elemente anatomice: curbura vasului la nivelele respective (cu afectarea hemodinamicii locale); modificările bruște ale rigidității țesuturilor perivasculare. Explorarea in vivo a leziunilor aterosclerotice precoce a început prin studii morfologice (evidențierea îngroșării parietale în zonele cu stress de forfecare redus - Zarins, 1983) continuând cu studiile angiografice (evaluarea ZDF - zones of delayed contrast filling - și a ER - edge roughness
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
o dublare a debitului în acest sector. Vasele sanguine umane sunt lipsite de inervație parasimpatică, cu excepții notabile (creier, tubul digestiv, glande salivare, organe genitale). Terminațiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de oxidul nitric și de diverse peptide, cum ar fi peptidul intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide, VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul acestei joncțiuni neuro-efectoare, termenul de sinapsă și cele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
ganglionul sfenopalatin (care eliberează acetilcolină și VIP) și neuroni senzoriali din ganglionii trigeminali (care eliberează peptide vasodilatatoare: SP, CGRP, VIP). Lichidul cefalorahidian are o compoziție similară cu lichidul extracelular cerebral și este format jumătate în plexurile coroide, jumătate periventricular și perivascular, fiind absorbit prin vilii arachnoidieni în sinusurile venoase cerebrale, cu un turnover de 4 ori pe zi. O caracteristică proeminentă a circulației cerebrale este permeabilitatea redusă a capilarelor pentru pentru molecule mari (bariera hemato encefalică), datorită spațiilor intercelulare deosebit de reduse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând variații considerabile de la un țesut la altul (tab. 9
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece prin interstițiul peretelui alveolar către spațiul perivascular și peribronșic, unde presiunea hidrostatică este și mai mică (vezi mai sus) și unde se găsesc numeroase limfatice, care preiau lichidul în exces. 19.2.2. Relația ventilație-perfuzie Eficiența schimbului de gaze prin bariera alveolo-capilară este condiționată de împrospătarea aerului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
nu depinde de conexiunile nervoase centrale. Chiar și segmentele izolate de arteră pulmonară se contractă dacă mediul în care se găsesc este hipoxic, deci explicația poate fi acțiunea locală a hipoxiei asupra arterei însăși. Se pare că celulele din țesuturile perivasculare eliberează unele substanțe vasoconstrictoare ca răspuns la hipoxie. Interesant este că pO2 din aerul alveolar și nu din sângele arterial pulmonar, este determinantul principal al acestui răspuns, în condițiile în care spațiul de difuzie este restrâns, arterele pulmonare mici fiind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
hemoragii în vitros și semne legate de apariția strabismului, nistagmusului, paraliziei perechii VI de nervi cranieni și atrofiei optice. Afectarea sistemului nervos central se manifestă printr-o meningoencefalită difuză sau focală, însoțită de necroze tisulare, noduli microgliali, infiltrare inflamatorii mononucleare perivasculare. Acești copii vor dezvolta hidrocefalie consecutivă. Leziunile de necroză se vor calcifica ulterior, devenind vizibile la examenul cu raze X (imagini de calcificare inelare și lărgirea ventriculilor cerebrali). Afectarea și a hipotalamusului prin lezarea planșeului ventricului III cerebral este posibila
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
endoteliale ale vaselor corionului au condus către infarcte placentare cu zone de necroză adiacente. Modificări histopatologice la nivel cerebral Afectarea sistemului nervos central se manifestă printr-o meningoencefalită difuză sau focală, însoțită de necroze tisulare, noduli microgliali, infiltrare inflamatorii mononucleare perivasculare. Trombozele vasculare conduc frecvent la extinderea zonelor de necroză. Sunt implicați adesea și ganglionii bazali. Apeductul lui Sylvius și foramenul lui Monro sunt obstruate de procesul de ependimită, de produșii de necroză ai substanței cerebrale și de calcificările ulterioare. Consecința
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
o dublare a debitului în acest sector. Vasele sanguine umane sunt lipsite de inervație parasimpatică, cu excepții notabile (creier, tubul digestiv, glande salivare, organe genitale). Terminațiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de oxidul nitric și de diverse peptide, cum ar fi peptidul intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide, VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul acestei joncțiuni neuro-efectoare, termenul de sinapsă și cele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ganglionul sfenopalatin (care eliberează acetilcolină și VIP) și neuroni senzoriali din ganglionii trigeminali (care eliberează peptide vasodilatatoare: SP, CGRP, VIP). Lichidul cefalorahidian are o compoziție similară cu lichidul extracelular cerebral și este format jumătate în plexurile coroide, jumătate periventricular și perivascular, fiind absorbit prin vilii arachnoidieni în sinusurile venoase cerebrale, cu un turnover de 4 ori pe zi. O caracteristică proeminentă a circulației cerebrale este permeabilitatea redusă a capilarelor pentru pentru molecule mari (bariera hemato encefalică), datorită spațiilor intercelulare deosebit de reduse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând variații considerabile de la un țesut la altul (tab. 9
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece prin interstițiul peretelui alveolar către spațiul perivascular și peribronșic, unde presiunea hidrostatică este și mai mică (vezi mai sus) și unde se găsesc numeroase limfatice, care preiau lichidul în exces. 19.2.2. Relația ventilație-perfuzie Eficiența schimbului de gaze prin bariera alveolo-capilară este condiționată de împrospătarea aerului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
nu depinde de conexiunile nervoase centrale. Chiar și segmentele izolate de arteră pulmonară se contractă dacă mediul în care se găsesc este hipoxic, deci explicația poate fi acțiunea locală a hipoxiei asupra arterei însăși. Se pare că celulele din țesuturile perivasculare eliberează unele substanțe vasoconstrictoare ca răspuns la hipoxie. Interesant este că pO2 din aerul alveolar și nu din sângele arterial pulmonar, este determinantul principal al acestui răspuns, în condițiile în care spațiul de difuzie este restrâns, arterele pulmonare mici fiind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în țesuturi la scurt timp după infecție a unei populații de leucocite mononucleare (limfocite și monociteă și absența granulocitelor prezente în bacterioze a condus la investigații mai ample privind originea acestor celule. S-a demonstrat astfel că atât manșoanele limfomonocitare perivasculare cât și aglomerările celulare din țesuturi provin în cea mai mare parte din circulația sanguina și numai o parte redusă sunt elemente multiplicate pe plan local. Welch R.M. și Sen G.C. (1997Ă au sintetizat răspunsul gazdei la infecțiile virale sub
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și instalarea inflamației patologice (Fig. 2.30Ă. Poate mai mult ca în oricare alt proces patologic, experiența examinatorului are un rol hotărâtor. Fig. 2.30. Peribronhită limfoida în dictiocauloza ovina. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 135 Fig. 2.31. Noduli și manșoane perivasculare în sistemul nervos central (După Thomson, 1984Ă. Fig 2.32. Infiltrație difuza de limfocite printre fibrele musculare ale miocardului (După Thomson, 1984Ă. Inflamația limfohistiocitară poate fi observată în miocardul puilor cât și în ficatul purceilor cu salmonoloză, în rinichii tuturor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
emisferelor cerebrale, cerebelului sau măduvei spinării în ciuda unei structuri anatomice aparent intacte. Este afectată în special substanța albă, uneori fiind bilaterală. Localizarea în funcție de frecvență este în nucleii bazali, corpul calos, trunchiul cerebral și cerebel. Infiltrarea tumorală se face perineural și perivascular. Leziunea nu prinde contrast, este imprecis delimitată, se șterge diferențierea între substanța albă și cenușie, iar spațiile subarahnoidiene sunt comprimate. În stadiile avansate poate apărea priza de contrast. Gliomatoza leptomeningeală poate fi similară cu carcinomatoza meningeală [1-3] (fig. 3.75
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]