6,632 matches
-
aceeași, dar se însămânțează mai mult, deci mai multă producție și mai mult haos și cum reiese din cartea mea, singura soluție și cea mai simplă, este aceea de a nu mai permite nimănui să însămânțeze în grădina noastră fără permisiunea noastră, doar așa vom avea o grădină frumoasă (lini ște interioară) și recolta pe care o dorim noi (fericire și sănătate), doar noi suntem responsabili de grădina noastră și de noi depinde cum o vom întreține. Eu am explicat mult
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Între timp, bila albă lovise prin ricoșeu bila roșie, care și ea lovise mantinela, apoi ricoșase direct În buzunarul mijlociu. Pablo părea că nu-și dă seama ce se Întîmplase, Îl privi nedumerit pe maior, Încercînd să afle dacă avea permisiunea de a executa următoarea lovitură, sau trebuia să-i predea tacul. După cîteva momente de reflecție, prefăcîndu-se că se preface consternat, maiorul ridică ambele mîini, În semn de capitulare. Îi era doar un pic ciudă; ar fi preferat să-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mutarea evenimentelor la București, pe teren propriu, cum s-ar spune. — Tocmai de-asta ne-am gîndit să punem pe noi niște țoale mai ca lumea, zice Monte Cristo, simțind că i se face o nedreptate. Dacă tot nu avem permisiunea să ne expunem prea tare, trebuie cel puțin să găsim o șmecherie prin care să atragem privirile asupra noastră. — Pînă la un punct ai dreptate, zice domnul Președinte, e-adevărat că va trebui să născocim o cale de a ieși
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sînt sigur că doar tu, Geniule, îți mai amintești fiecare detaliu. Turbulențele, AN-ul care părea că o să se rupă în două în mijlocul furtunii ecuatoriale, refuzul comandantului de a se abate din drum, nedorind nici în ruptul capului să ceară permisiunea de a survola cerul Zairului prietenului tău Mobutu, lucru pe care nu-l puteai înțelege pentru că erai prea panicat. Negăsind altceva mai folositor de făcut te-ai dat de ceasul morții ca unul care vrea să se agațe de viață
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jefuit de operele de artă de prin casă. Să mori de rîs nu alta de atîtea baliverne, dom’ Șef, se uită Tîrnăcop îngrijorat în ochii lui Roja, pot să i le sparg în cap pe amîndouă? îi cere din priviri permisiunea. Nu v-am spus eu că vom învinge!? începe și Petrică să țipe în draci ca să facă atmosferă, Tiranul a fugit! Casa i-a fost cucerită! Halal înflăcărare, dom’ Petrică, își pierde Dendé cumpătul, ia să văd și eu ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost din porțelan. — V-o prezint pe domnișoara Wilms și pe prietenul ei. Cu permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și rețelele de informație genetică alcătuiau forme dubioase, ca niște covrigei canceroși, care pluteau în suspensie prin șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară, în lumina veche și crepusculară, se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să lupte pe viață și pe moarte cu Qi, deși avea o armată mult mai mică. Agresiunea statului Qi a provocat o mare indignare în rândul populației din Lu. Cao Gui, un om simplu, a decis să-i ceară regelui permisiunea de a participa la război. Un prieten al lui i-a spus: "De treburile statului se ocupă cei de sus. De ce vrei să te amesteci?" Cao Gui i-a răspuns: "Nu întotdeauna demnitarii au soluțiile cele mai bune. Țara este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nu întotdeauna demnitarii au soluțiile cele mai bune. Țara este în primejdie, cum putem rămâne indiferenți?" Cao Gui a venit la palat și a cerut să fie primit de rege. Când a ajuns în fața regelui Zhuang, el i-a cerut permisiunea de a participa la luptă și i-a pus regelui următoarea întrebare: Suntem mai slabi decât statul Qi, spuneți-mi ce puteți face ca să opuneți rezistență invaziei trupelor inamice?" Regele Zhuang a răspuns: Când am ce mânca și cu ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bunică-mii) într-o școală de ofițeri de artilerie. În timpul unor manevre desfășurate la est de Turnu Severin, a fost vizitat de tânăra lui soție (care provoca mai multe răsuciri ale capetelor decât orice automobil de lux) și a primit permisiunea să-și petreacă un sfârșit de săptămână cu ea, într-un sat din apropierea taberei militare. Ca doi porumbei, și-au visat clătite, au gângurit în bucătăria de țară, au dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ceea ce sugera că stăpâna casei, care o și zugrăvise, folosea conștiincioasă mătura din trestie. Casele și decorațiunile cădeau în sarcina femeilor, iar femeii acesteia i se transmiseseră meșteșugurile din bătrâni. Când ajunseră la poartă, Mma Tsbago ceru cu glas tare permisiunea să intre. Era nepoliticos să intri în curte fără să ceri mai întâi voie, și încă și mai nepoliticos să intri într-o clădire neinvitat. — Hei, hei! strigă Mma Tsbago. Mma Potsane, am venit în vizită. Nu primiră nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
este timp, nu mai e vreme." Bîlbîie înghiți în sec, se ridică, nu-i plăcu deloc cum spusese Mihail ultimele cuvinte, avea ceva foarte neliniștitor în ele. "Permiteți, domnule Mihail, să pun o întrebare?" Și o puse fără să capete, permisiunea, "aveți informații sigure că nu mai este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după numărătoare, după recensămîntul ăsta, ce urmează, domnule colonel?" Aici Artur Stavri scoase un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom desființa orice ură de clasă, toată lumea va fi organizată în sistem corporatist, după modelul italian, toți pentru unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu toate ca la început amândoi s-au scandalizat la auzul propunerii, în cele din urmă reuși să-i convingă. Trei zile mai târziu, când membrii Consiliului erau reuniți în ruinele marelui Marae, cei trei băieți se prezentară în fața lor și cerură permisiunea de a-și expune o doleanța. Ce naiba mai vreți acuma? se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar care să se afle, în același timp, la adăpost de rechini. Asemenea alimente constituiau provizii comode și practice, la care Pahí-Vahínes puteau apela oricând. Înțelegând că oamenii săi se află într-o situație grea, Miti Matái le dădu femeilor permisiunea să se aprovizioneze și cu ouă și carne de țestoasă, căci Hiro Tavaeárii le ridicase interdicția de a mânca acest animal, care altfel le era permis doar celor din familia regală și Marelui Preot. Printr-o tradiție general acceptată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
interzis pentru marea majoritate a polinezienilor, iar această interdicție era atât de adânc înrădăcinată, încât unii dintre cei care aveau posibilitatea să o încalce, la un moment dat, fără a fi pedepsiți, preferau totuși să o respecte în continuare, în ciuda permisiunii exprese primite de la cele mai înalte autorități civile și religioase ale insulei. Cunoscătorii afirmau că înțelepciunea, forța, capacitatea sexuală și rezistența la durere pe care le dovedeau unele țestoase, care deseori atingeau venerabila vârstă de două sute de ani, se transmiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar patul pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă de metal pentru spălatul mâinilor, un întrerupător pe perete. Valiza albastră de plastic în care e livrată Betty Suflătoarea n-are încuietoare. Grupul o rostogolește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai mult, un preludiu, o pierdere de vreme ireparabilă. Atunci lua trenul și se ducea la părinți, oricum, sâmbăta și duminica, Ovidiu n-o vizita niciodată, acele zile aparțineau fără discuție Larisei, exista un consemn nescris și ea, Carmina, avea permisiunea să plece. Privea cu atenție în jur, pe stradă, în tren, știa că va trebui să-i relateze totul pas cu pas, uneori reținea instantaneu și amănunte ale vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui Sentinel și dădu să se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
turnură cu totul inedită, nu crezi? — Și dacă iese la fel de-al naibii că și interviul lui Șam? Asta l-ar face reprezentativ. Iar mie mi-ar merge vestea că-s un tip haios. — Și dacă nu-ți dă permisiunea să-l publici? — În cazul ăsta mi-aș putea publică propriul meu text despre ea, spuse Adrian. În orice caz, experiența unui interviu luat de Fanny Tarrant mi-ar prinde foarte bine la scrierea studiului introductiv. — Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
interesează ce era închis și ce era deschis! i-o reteza Eleanor. I-ai povestit unui străin cu care n-avem nici în clin, nici în mânecă, lucruri extrem de intime legate de persoana mea, de mine, fără să-mi ceri permisiunea! Îmi pare rău, Ellie! Dar... — E scandalos, ce mai! Nu-mi vine să cred c-ai fost în stare să-mi faci așa ceva! — Ellie, ascultă-mă! O să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Mi-au scăpat câteva vorbe despre anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe Fanny. Se auzi soneria de la intrare. — Probabil mi-a sosit taxiul, spuse Fanny. Închise reportofonul. Eleanor păru îngrijorată la vederea lui. — M-ați înregistrat, nu-i așa? — Da, răspunse Fanny, deschizându-și geantă diplomat subțire. — Nu mi-ați cerut permisiunea. — Are vreo importanță? — N-aveați dreptul. — Nu m-ați prevenit că tot ceea ce discutăm trebuie să rămână între noi. — Știu, dar... îngaimă Eleanor cu glas pierit. — Dar ce? De ce-a trebuit să-mi povestiți toate chestiile astea? — Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cunoștință cu Nică, copilul năzdrăvan al Humuleștiului? Cărei opere aparține acest personaj? Ce întâmplări povestește această operă? Selectați o întâmplare și imaginați-vă protagonistul acesteia alături de Nică. b) Dezvoltarea planului: având în vedere ideile, elevii dezvoltă conținutul fiecărui fragment, având permisiunea să utilizeze dialogul; c) Precizări în legătură cu efectuarea compoziției: Evitarea copierii stilului marelui povestitor, acesta fiind unic și inconfundabil. Posibilitatea de a folosi dialogul, deoarece elevii se implică ei înșiși în faptele respective. Indicații cu privire la ortografie și punctuație. d) Elaborarea expunerii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase oameni, trei dintre ei ducând câte un rănit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]