561 matches
-
fost anulat la Intel]. Instrucțiunile SIMD sunt utilizate pe scară largă pentru procesarea de grafică 3D, desi plăcile grafice moderne, cu SIMD integrat au preluat în mare parte această sarcină de la procesor(CPU). Unele sisteme includ, de asemenea, funcții de permutare în interiorul vectorilor, ceea ce le face deosebit de utile pentru prelucrarea datelor de compresie. Acestea sunt, de asemenea, folosite în criptografie. Tendința de calcul de uz general pe GPU (GPGPU) poate duce la folosirea pe scara mai largă a SIMD-ului în
SIMD () [Corola-website/Science/322888_a_324217]
-
(1982) (titlu original "Portrait du diable en chapeau melon") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. Pământul este lovit de un val de radiații cosmice care face animalele grădinilor zoologice să adopte un comportament ciudat și produce permutări moleculare în organismele unor femeie și a animalelor lor de casă. Astfel, după o gestație de doar două luni, aceste femei dau naștere unor animale, în timp ce câinii și pisicile lor nasc ființe umane. În încercarea de a mușamaliza evenimentele, forțele
Moartea cu melon () [Corola-website/Science/328593_a_329922]
-
devenit purtătorul ADN-ului speciilor animale aparținând unei civilizații extraterestre distruse, ai cărei spori au sosit odată cu valul de radiație cosmică. Găsindu-l pe Sirio, ținut captiv de guvernante, el distruge orașul și evadează în lume, unde - cu ajutorul capacității sale permutare moleculară - readuce la viață genele animalelor care îi formează trupul. Monique Gehler de la " Les Nouvelles littéraires" descrie romanul ca "înfricoșător, deranjant și nejustificat de frumos", în timp ce Michel Le Bris de la "Le Nouvel Observateur" apreciază că "Serge Brussolo s-a (...) impus
Moartea cu melon () [Corola-website/Science/328593_a_329922]
-
ai genului caricatural. În acea perioadă, caricaturile erau tipărite cu precădere în formă de broșuri sau foi volante (flyere) și vândute ca atare în librării și magazine de artă sau în specifice almanahuri de gen. Abia în 1820 se petrece permutarea caricaturii spre hebdomadare datorită extinderii capacității tipografice și a proliferării publicațiilor jurnalistice. Caricaturile realizate de William Charles apăreau cu regularitate în aceste timpurii publicații, înfierând cu un umor spumos, atitudinile ipocrite și oportuniste ale funcționarilor publici. Alegerea președintelui american Andrew
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
reale sau complexe sau de vectori într-un spațiu Banach "converge absolut" sau că este "absolut convergentă" dacă seria valorilor absolute ale termenilor, sau respectiv seria normelor lor, este convergentă. O serie absolut convergentă este întotdeauna convergentă. Mai mult, prin permutarea termenilor unei serii absolut convergente, rezultă întotdeauna o serie convergentă a cărei sumă este egală cu suma seriei originale. O serie convergentă care nu este absolut convergentă se numește "semiconvergentă". Pentru o serie semiconvergentă de numere reale, se poate, prin
Serie (matematică) () [Corola-website/Science/304627_a_305956]
-
termenilor unei serii absolut convergente, rezultă întotdeauna o serie convergentă a cărei sumă este egală cu suma seriei originale. O serie convergentă care nu este absolut convergentă se numește "semiconvergentă". Pentru o serie semiconvergentă de numere reale, se poate, prin permutarea adecvată a termenilor, să se obțină o serie ce converge la orice valoare se dorește; de asemenea, prin permutarea termenilor unei serii semiconvergente se poate obține o serie divergentă. Criteriile de comparație se folosesc pentru determinarea naturii unei serii (convergentă
Serie (matematică) () [Corola-website/Science/304627_a_305956]
-
O serie convergentă care nu este absolut convergentă se numește "semiconvergentă". Pentru o serie semiconvergentă de numere reale, se poate, prin permutarea adecvată a termenilor, să se obțină o serie ce converge la orice valoare se dorește; de asemenea, prin permutarea termenilor unei serii semiconvergente se poate obține o serie divergentă. Criteriile de comparație se folosesc pentru determinarea naturii unei serii (convergentă sau divergentă), cunoscând natura unei alte serii și testând anumite relații între termenii celor două serii.
Serie (matematică) () [Corola-website/Science/304627_a_305956]
-
24 iulie 2007 (la 23 iulie în Marea Britanie) și a avut premiera la HBO la 19 aprilie 2008. Povestea implică o obsesie legată de enigma numărului 23, o credință ezoterică că toate incidentele și evenimentele sunt în legătură cu numărul 23, unele permutări ale numărului 23 sau un număr relaționat cu 23. Acesta este al doilea film al cuplului format de regizorul Schumacher și actorul Carrey, primul fiind "Batman Forever". Aceasta este primul rol al lui Jim Carrey într-un thriller. Walter Sparrow
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
funcție bijectivă definită pe "V" cu valori în "V". Aici, "V" este mulțimea vectorilor de "n" biți, iar " K" este o mulțime a cheilor. Numărul "n" din definiție este lungimea blocului, iar funcția inversabilă de criptare este în esență o permutare pe mulțimea vectorilor de "n" biți. Dacă cheile definesc fiecare o funcție bijectivă diferită, și toate cheile sunt valide (adică formula 4), atunci numărul total de chei este formula 5. Dacă toate cheile au aceeași probabilitate de utilizare, atunci și entropia spațiului
Cifru pe blocuri () [Corola-website/Science/313635_a_314964]
-
finală (figura 3). Faptul că într-un sistem de particule "identice" acestea își pierd individualitatea și devin "indiscernabile" necesită o analiză a modului în care se comportă atât operatorii care reprezintă mărimi dinamice, dar mai ales funcția de stare, la permutarea lor. Considerând un sistem de N particule, numerotate arbitrar prin indicele formula 1 fie formula 2 ansamblul mărimilor ce caracterizează particula cu indice "i" (de exemplu poziția și proiecția spinului pe o direcție dată). Operatorii și funcția de stare vor fi funcții
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
de exemplu poziția și proiecția spinului pe o direcție dată). Operatorii și funcția de stare vor fi funcții formula 3, respectiv formula 4, de ansamblul acestor variabile. Problema este de a determina care sunt consecințele identității particulelor asupra comportării acestor funcții la permutări ale variabilelor. Permutarea generică este un operator a cărui acțiune asupra unei funcții oarecare (operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
și proiecția spinului pe o direcție dată). Operatorii și funcția de stare vor fi funcții formula 3, respectiv formula 4, de ansamblul acestor variabile. Problema este de a determina care sunt consecințele identității particulelor asupra comportării acestor funcții la permutări ale variabilelor. Permutarea generică este un operator a cărui acțiune asupra unei funcții oarecare (operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
la permutări ale variabilelor. Permutarea generică este un operator a cărui acțiune asupra unei funcții oarecare (operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
un operator a cărui acțiune asupra unei funcții oarecare (operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care se desprinde de aici, numită uneori "postulatul simetrizării", este
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care se desprinde de aici, numită uneori "postulatul simetrizării", este: Pentru a obține o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care se desprinde de aici, numită uneori "postulatul simetrizării", este: Pentru a obține o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare, se procedează în felul următor. Numărul permutărilor a formula 16 obiecte este formula 17 ; dintre acestea jumătate sunt pare și jumătate sunt impare. Fie formula 18 totalitatea permutărilor pare și formula 19 totalitatea permutărilor impare, unde formula 20 . Operatorul numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
simetrizării", este: Pentru a obține o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare, se procedează în felul următor. Numărul permutărilor a formula 16 obiecte este formula 17 ; dintre acestea jumătate sunt pare și jumătate sunt impare. Fie formula 18 totalitatea permutărilor pare și formula 19 totalitatea permutărilor impare, unde formula 20 . Operatorul numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este o funcție simetrică. Similar, "operatorul de antisimetrizare" conduce la o funcție antisimetrică. Dacă rezultatul antisimetrizării este identic nul
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare, se procedează în felul următor. Numărul permutărilor a formula 16 obiecte este formula 17 ; dintre acestea jumătate sunt pare și jumătate sunt impare. Fie formula 18 totalitatea permutărilor pare și formula 19 totalitatea permutărilor impare, unde formula 20 . Operatorul numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este o funcție simetrică. Similar, "operatorul de antisimetrizare" conduce la o funcție antisimetrică. Dacă rezultatul antisimetrizării este identic nul, se spune că funcția inițială
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este o funcție simetrică. Similar, "operatorul de antisimetrizare" conduce la o funcție antisimetrică. Dacă rezultatul antisimetrizării este identic nul, se spune că funcția inițială nu e antisimetrizabilă. Întrucât permutările comută cu hamiltonianul, din ecuația lui Schrödinger rezultă că proprietatea funcției de stare de a fi simetrică sau antisimetrică se păstrează în cursul evoluției în timp a sistemului. Pe lângă postulatul simetrizării, funcțiile de stare ale sistemelor de particule identice sunt
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
doar soluțiile obținute prin aplicarea operatorului de simetrizare sau antisimetrizare, după cum este vorba de bosoni sau de fermioni. În cazul fermionic, funcția antisimetrică se scrie compact ca "determinant Slater": În această formă, antisimetria rezultă explicit din schimbarea semnului determinantului la permutarea liniilor. Iar dacă două coloane sunt identice, determinantul este zero și nu poate reprezenta funcția de stare a unui sistem fizic. Acest rezultat exprimă principiul de excluziune al lui Pauli (principiul interdicției): Caracteristicile sistemelor de particule identice sunt rezumate în
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
a este un concept matematic care se referă în mod uzual la numărul de posibilități de rearanjare al unei liste ordonate de valori sau obiecte. Cel mai simplu exemplu de permutare este dat de către o anagramă; de exemplu, literele cuvântului CARTE (toate distincte între ele) pot fi rearanjate formînd cuvântul TRACE sau ECART. Așadar o permutare poate fi înțeleasă ca unul din n! moduri de a ordona liniar o mulțime. Însă
Permutare () [Corola-website/Science/313123_a_314452]
-
de rearanjare al unei liste ordonate de valori sau obiecte. Cel mai simplu exemplu de permutare este dat de către o anagramă; de exemplu, literele cuvântului CARTE (toate distincte între ele) pot fi rearanjate formînd cuvântul TRACE sau ECART. Așadar o permutare poate fi înțeleasă ca unul din n! moduri de a ordona liniar o mulțime. Însă în general nu este necesar ca obiectele permutate să fie ordonate liniar. De pildă, într-o echipă de funcționari, aceștia pot schimba între ei locurile
Permutare () [Corola-website/Science/313123_a_314452]
-
între ei locurile dintr-un birou, locuri care ar putea să nu fie dispuse în linie. Un alt exemplu este cel al unor bile diferit colorate, înșirate pe o sârmă închisă. Această situație va conduce la definiția abstractă, matematică, a permutării, în care nu mai sunt implicate ordinea sau alte determinări ale subiecților permutați. Conceptul este studiat în cadrul combinatoricii. Aici conceptul poate extins prin conceptul de k-permutări sau aranjamente care arată numărul submulțimilor ordonate ale unei mulțimi date. Conceptul abstract de
Permutare () [Corola-website/Science/313123_a_314452]
-
în care nu mai sunt implicate ordinea sau alte determinări ale subiecților permutați. Conceptul este studiat în cadrul combinatoricii. Aici conceptul poate extins prin conceptul de k-permutări sau aranjamente care arată numărul submulțimilor ordonate ale unei mulțimi date. Conceptul abstract de permutare este folosit în cadrul algebrei abstracte în studiul structurilor algebrice cu operații n-are. O permutare este o corespondență biunivocă (element la element sau bijecție) între o mulțime M (finită) și ea însăși. O permutare, fiind o funcție, poate fi notată
Permutare () [Corola-website/Science/313123_a_314452]