216 matches
-
în felul său inimitabil, adevărul. Fără nici unul din menajamentele fățarnice ale mediocrităților invitate pe posturi. De remarcat, totuși, că moderatorul din Caracal, când se adresează marelui poet din Slobozia, îi spune frumos Dumneavoastră, cu majusculă. Pe când Mircea Dinescu, în focul perorațiilor sale, îl ia cu tu, ca pe un destoinic băiat de prăvălie, - "Gicule, urcă tu sus și dă-mi, mă, ghiudemul ăla!"... Ce-nseamnă talentul! Toți candidații la președinție, plus Cristosul pupat azi de Serviciul secret și care îl snopea
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
mult, gestul interpretează înțelesul cuvintelor, iar melodia redă ritmul acestui înțeles. Fiecare se prinde de celălalt, și toate se regăsesc într-o proporție pe care o putem numi armonie. Fără armonie, dansul ar deveni bîțîială, sunetul ar fi zgomot, iar perorația ar sfîrși în bolboroseală. Termenul prin care Platon numește ipostaza unirii într-un singur om a celor trei elemente este choré. Purtătorul de choré este interpretul muzical al unor cuvinte pe care le poate însufleți cu gesturile propriului trup. El
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
Revoluției, în august-septembrie 1848, istoricul nu ezită să se transforme în purtător de cuvînt al tuturor țăranilor români care au existat și au suferit, din noaptea timpurilor și pînă în anul 1848, cînd se punea problema împroprietăririi lor. Adoptînd formula perorației, a adresării directe, Bălcescu vorbește ca un profet care interpretează voința divină: "Iată limbagiul ce țăranii și revoluția ar fi putut să ție proprietarilor și, vorbind astfel, revoluția ar fi fost dreaptă, s-ar fi ridicat la înălțimea cerului, ar
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
am muncit destul", nu e chiar de blamat). Știu că nu vă spun noutăți, o spun doar pentru că sesizez în scrisul Dvoastră o "simpatie specială" pentru (unii) pensionari. În plus, nu cred a fi postmodern conflictul dintre tineri și bătrîni. Perorația gen "Montserrat Caballé", pe care o redați în România literară nr. 22, dați-mi voie să vă spun că știu de pe cînd eram copil, și vreau să cred că e mult mai veche și o vom lăsa moștenire. Deoarece o
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13726_a_15051]
-
de a găsi plăcere în suferință. Negoițescu e un pederast cu apetit metafizic, Rădulescu e un sodom cu vocație de meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu îl părăsește pe Sirin
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
a kitsch-ului mediatic. Și a doua mare dramă este că cei care au împins tinerele generații pe panta degradării sînt chiar intelectualii care și-au făcut din compromiterea tradiției un crez intim. Cine sînt atunci cioclii universitari a căror perorație sinucigașă a împins lucrurile pe acest făgaș? Răspunsul lui Scruton e fără echivoc: generația ‘68, în numele revoltei împotriva interdicțiilor, este cea care a semnat actul de deces al educației europene. Numele pe care le indică Scruton ca exemple de nocivitate
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
că I. Kant nu are retorică, nici urmă de facondă netulburîndu-i curgerea verbală. Kant nu intră niciodată în pielea unui histrion vînturînd vorbe, stilul fiind inexistent, asemenea unei curgeri netede de expresii aride. Nimic mai străin de Kant decît emfaza perorațiilor făcute de dragul lor însele. Chiar și atunci cînd se lasă în voia unei replici date unui contemporan, o face cu conștiința că se abate de la asprimea schemelor, răspunsul fiind dat cu crispare, fără aplomb. Elocvența menită a cîștiga simpatie e
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
este altă aventură. Ea este explorată, exploatată, gestionată în structurile formale, clare sau difuze, cu schimbări de paletă coloristică, cu articulări ferme de ritmuri comode (marșurile funebre, sec concentrate), ritmuri jucate fie agresiv, fie subtil (Ravel). Mijloace adoptate diversității acestor perorații. Solicitările tehnice definind scriitura unui compozitor. Logica lui. Repet, psihologia lui. Unitatea, omogenitatea este rezultatul unei colaborări care se raportează "la muzică, la sunet, la viață". Cei patru sunt personalități puternice, dar sensibil diferite. Corina Belcea, apollinică, cu timbralitate suavă
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
doar aceia care, avînd experiența nenorocirii pe care îl reprezintă, i-au intuit de aproape resorturile lăuntrice. Altminteri, în absența unei cît de mici înțelegeri a cercului vicios din care ia naștere psihologia fanaticului, discuția despre fanatism ar semăna cu perorația vană a unui agent de propagandă: searbădă diatribă pe seama unui flagel împotriva căruia cuvintele sunt neputincioase. A face filozofie pe marginea fanatismului înseamnă a bate cîmpii după modelul psalmodic al literaturii contemporane, și asta fiindcă pecinginea în cauză nu poate
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
o masă lexicală sau un picior metric. Kierkegaard e din categoria scriitorilor cu virtuți vectoriale, aruncînd săgeți și indicînd noduri de încrucișare a sensurilor, atîta doar că strălucirea asociațiilor sale trebuie s-o cauți în masa diluată a unei interminabile perorații. De aceea, Kierkegaard e sclipitor pe porțiuni mici și fastidios la scara mare, farmecul înecîndu-i-se sub pletora cuvintelor ce par să se acumuleze la nesfîrșit. Norocul lui Kierkegaard în limba română se numește Ana-Stanca Tabarasi. După ritmul cu care reușește
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
scrie în nume propriu. Acestea sunt motivele pentru care cercetătorii au subapreciat predicile în comparație cu cărțile scrise sub pseudonim. Dar, estetic vorbind, textele au frumusețea alertă a stilului lui Kierkegaard, chiar dacă, sub unghiul conținutului, ele sunt eterice și diluate. E multă perorație ca scop în sine, cauza stînd în marele defect pe care scrisul danezului l-a avut dintotdeauna: un imbold grafoman care îl împinge la avalanșe retorice, miezul mistic fiind inexistent, dar carcasa literară fiind impecabilă. În genere, stilul lui Kierkegaard
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
Țoiu Dacă... Ciao ar fi fost un bărbat bine, cu engleza făcută la Oxford, și cunoscând pe din afară replici din Shakespeare, invitat la masă, cum a și fost, de regina Elisabeta a doua, schimbând la desert, făcând împreună cu ea, perorații din Henric al cincilea, spre necazul Lenii, de alături, o chimistă rămasă la CODOI (CO-2) și care îl vedea pe bărbatu-său, în închipuire, nu președintele, ci regele României, sadea; (în timp ce el se ștergea cu deștele, ușor, de fața de
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
latinesc, pe care îl poți parcurge avînd mereu în dreapta varianta românească, dacă nu a fi, așadar, posibilitatea de a-ți plimba privirea pe litera unui text milenar, farmecul cărții s-ar risipi pînă la inexistență. În totul, tomul indispune prin perorația interminabilă, în buna tradiție a exegezei seci. „Mai întîi, trebuie să vedem ce este iubirea, de unde îi vine numele, care este efectul iubirii, între cine poate exista iubirea, cum se dobîndește iubirea, cum se păstrează, cum crește, cum scade, cum
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
gustăm amorul decît în formele lui greșite. Deși iubirea din tratat e înțeleasă ca amor în sens curtenesc, adică drept o relație între bărbat și femeie (homosexualitatea era o deviere patologică în ochii truverilor), fundalul discuției e iremediabil creștin, concluzia perorației fiind că iubirea trebuie ocolită, și dacă totuși nu poate fi evitată, ea trebuie supusă la două constrîngeri: căsnicia și progenitura. Fără cadrul matrimonial și fără mlădițe adiacente, iubirea e de la Diavol. Tocmai de aceea miră gestul episcopului Parisului, Étienne
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
ținute în 2009) are aparența unui iremediabil poncif: filosofia ca mod de viață, așadar cum faci ca dintr-un șir de meditații terne să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să spui că în ea se ascunde o trufie a breslei, profesorii vrînd să facă din filosofie ceea ce ea nu poate fi: o tehnică
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
are însăși grația pe care podoabele i-o dau femeii dornice să placă: „Femeile doresc ca podoabele lor să depindă mai degrabă de buna voastră plăcere decât de legi”, le spune el senatorilor. Îndrăznea cineva să nu fie de acord? Perorația teoretic hiperbolică a rigidului consul a fost astfel înfrântă de argumentația sentimentală mai aderentă la realitatea cunoscută și de aceea mai convingătoare, a tribunului plebei. Dar, cu un umor bine stăpânit, Titus Livius n-a nesocotit nici persuasiunea femeilor care
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
care își maltratează mintea din dorința de a surprinde nuanțe mici. Și așa ajungem la ritualul de exprimare al lui Wittgenstein. „Dificultatea mea este doar una - enormă - ce ține de expresie.“ (p. 100) Wittgenstein nu construiește, ci semnalizează. Nu ține perorații, ci aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
Intriga romanului stă în fermentul de ranchiună al autorului. De aceea, cartea poate fi deschisă la întîmplare, eșantionul de proză peste care dai sunînd la fel peste tot. Extincție e un monolog în care autorul se răfuiește cu amintirile, o perorație la persoana întîi care se desfășoară năvalnic, ca sub apăsarea unei furii teribile, căreia autorul îi dă glas ca să nu înnebunească. Declamația curge șuvoi, în repetiții urzite după tiparul unor reluări obsesive, ca în pasajele unei fugi muzicale. Lectura place
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
document contează în textele lui, ci spectacolul de limbă. Cum spuneam în altă cronică din România literară, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios, numai că neajunsul denaturării poate fi neglijat, dată fiind delectarea intelectuală pe care ți-o provoacă tensiunea perorației. Fler expresiv, memorie spontană și temperament de scriitor, iată trăsăturile portretului său. Dar întîi de toate, temperamentul: o nerăbdare ahtiată care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
comportamentului său cotidian: fiind profesor de filozofie la Universitatea din Cluj, obișnuia să-și înceapă cursurile printr-un scurt preambul ritualic: îngenunchea în fața studenților și rostea cu glas tare "Tatăl nostru", după care, reintrînd în pielea dascălului, își vedea liniștit de perorațiile abstracte ale discursului speculativ. Viața lui are ceva din tensiunea picarescă pe care numai biografiile din prima jumătate a secolului XX o au: răsturnări drastice pe un fundal istoric plin de rupturi sociale. Între 1916 și 1918 participă la Primul
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
din spaima de "compoziție" necesară - și Fiona - fiica matură, aparent apatică și indiferentă, de fapt retrasă într-un exil interior, pentru care Dorina Haranguș a găsit o bună expresie. Sterila lor relație tensionată generează apariția altor personaje - cele invocate în perorațiile individuale. Prietena din copilărie apare efectiv și în parametrii prezentului: o casnică rutinieră, cu trei copii și fără nici un orgasm la activ. Vasilica Oncioaia izbutește la debut o fină caricatură a tipului respectiv de feminitate "entuziastă". Defel ușoară nu a
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
da gornistul din gură/ Sunând asaltu-n glăji spre băutură!/ / ca-n trâmbiță sunam din țoi s’s-auză/ Cu surle Ierihonului la buză!”// în public, printre tovarășii de condei adică, Tudor George era un causeur neîntrecut: „Ah! ce plăcere a perorației cu voce ridicată are, ce atacuri în versuri și proză răspândește în jur, mai ales când deasupra lui Portrete în peniță Un boem, poate ultimul: Tudor George veghează fața surâzătoare a zeului Bachus. Mitraliază epitete, aruncă metafore cu brandul, nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că ultimele rînduri sunt autoreferențiale, pe potriva mandarinului pe care el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie acalmii și reverii, cuvintele lovind, biciuind sau mușcînd, dar rarerori mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
crâșmă sau acasă, la slujbă și în Cameră, asupra teribilei creații datorate fanteziei Suveranului, se pare, cu adevărat măreață. Este ea folositoare națiunii, propășirii țării? - Ideea aceasta e un vierme de nebunie al întregii case regale, conchide, după o lungă perorație, bătrânul frizer Alexe, proprietar cinstit și venerabil al frizeriei „La Alexe” de pe strada Împăratul Traian. O spune cu un ton atât de înverșunat, încât clientul abia săpunit și-a dus instinctiv amândouă mâinile la gât. - Ba să am iertare, intervine
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]