3,249 matches
-
pe post și obține astfel difuzarea alocuțiunii, în plină campanie pentru alegerile locale, plus un reportaj TV fixînd momentul achitării rămășagului. Cu prilejul unei vizite oficiale la Bruxelles, în mai 1992, îi conferă celebrului Manneken-Pis diploma de membru de onoare perpetuu al Partidului Liber-Schimbist. (Copilul de bronz din Rue de l'Etuve posedă un număr considerabil de costume, pe care le schimbă de vreo trei ori pe săptămînă, în funcție de diverse date festive.) Cea mai ingenioasă idee a deputatului a fost înființarea
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
a treia cale: partidul să-și păstreze puritatea imaginii, iar transmiterea în Parlament a mesajului său să fie încredințată președintelui, avizat să candideze pe lista altei formațiuni politice. Era traducerea în viață a Imnului P.LS. cu refrenul său de perpetuă actualitate: Luptînd ca tot românul să prospere, Partidul nostru-i un partid de soi Și dacă interesul lui o cere, Trădare fie, dar s-o știm și noi! Procesul de identificare dintre partide și lideri, extrem de frecvent în societățile contemporane
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
și simplu ne sfidează, văzînd în femeie un amestec de inconsecvență morală, de cruzime viscerală și de ipocrizie constituțională, toate acestea camuflate îndărătul unor înfățișări de pisici fandosite și viclene, pentru care viața nu poate fi decît o chestiune de perpetuă frivolitate erotică. Oribil, degradant și inacceptabil! De pildă, e inacceptabil modul în care autorul, în Act venețian, își botează personajul principal feminin, dovedind un dispreț de o aiuritoare indiferență față de sexul frumos: Alta, un nume ce lasă de înțeles că
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
ne va integra în ecuația fericirii. Poetul își asumă pericolul trădării, risc ce merită înfruntat atunci când privilegiezi în mod absolut iubirea. Creatorul nu poate fi recunoscut decât după stigmatul amorului. În acest volum, vocile ancestrale rostesc adevăruri ce vor dăinui perpetuu. E o zonă esențială inalterabilă: ,, Focul aprins/ Acum trei mii de ani,/ Încă nu s-a stins -/ Îmi spune el/ cu un glas ce răsare/ Precum un murmur/ Din oarbe adâncuri.” (Mentorul meu). Cu toții purtăm ascuns un înger ce așteaptă
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
și, în fond normale în procesul de autodepășire, nu este decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de nesiguranță. O amețeală în perpetuă creștere. Și cine se va obosi să-și ridice pleoapa pentru a mă vedea? Un gigant în dorință și totuși atât de pierdut într-o societate obscură și mediocră. Citește mai mult Încărcat cu o conștientă povară, aproape genetică, ideea
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
și, în fond normale în procesul de autodepășire, nu este decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de nesiguranță. O amețeală în perpetuă creștere. Și cine se va obosi să-și ridice pleoapa pentru a mă vedea? Un gigant în dorință și totuși atât de pierdut într-o societate obscură și mediocră.... Abonare la articolele scrise de gabriel dragnea
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Volumul de versuri „Pasărea de gheață” Editura ATEC, Focșani, 2015, 90 de pagini, este a șaptea carte de literatură a scriitoarei Ștefania Oproescu, de la debutul său editorial cu versuri, „Nașterea perpetuă”, la Editura ZEDAX, Focșani, 1996, urmat de „Potcoave de catifea”, în 2001, „Singurătatea nisipului”, în 2004, tot la acceași editură. După o alternativă cu proză scurtă, „Zăpadă Neagră”, Editura VALMAN, Rm. Sărat, 2007, se întoarce la poezie cu volumele „Delir
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
61); spaima, rezultată din nesiguranța, incertitudinea ori „necuprinsul” existenței ființei fragile, OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig,/ dar asistenta de gardă/ are cazuri mai grave...? („Camera sterilă”, pag. 62), din universul concret al doctoriței-poetă, pierdut într-o perpetuă derivă, eșuată în înfrângeri: „în tâmpla lumii, mereu/ se va lipi gândul/ de sângele cuibărit/ în atâtea naufragii efemere” („Naufragii”, pag. 63). Soluția finală pentru toate dilematicele frământări sufletești vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
pe toate planurile". Striga în el o disperare fără margini, dar o disperare joasă, în contradicție totală cu o mare admiratie de sine pe care o flutura cu dezinvoltura prostului fudul. Mintea sa era mereu în priză și într-o perpetuă acrobație, dând naștere unor rostogoliri de năstrușnice fantasmagorii. Mergea pe principiu că minciuna repetată devine adevăr. Am citit undeva că e posibil ca oamenii care nu-și recunosc răutățile și minciunile și au sistemul de valori dat peste cap, suferă
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
Prin aparatul său de propagandă, partidul ducea o luptă nemiloasă, pe față, împotriva bisericii, și a efectului de "opiu" al religiei. În exact același timp, BOR se ploconea umil la picioarelor călăilor care-o decapitaseră și-i rezervaseră rolul de perpetuu exemplu negativ, repartizându-i rolul de oaie neagră a societății. Dacă mă refer la generația mea, prea puțini dintre colegii și prietenii mei făceau apel la serviciile religioase, chiar și în cazul căsătoriei. Într-atât de degradat era rolul acesteia
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
din care nu lipsesc menuete de Bach, rigaudon-uri de Rameau sau corale de Martin Luther. Un concert de clopote, nu neapărat ca o sumă exactă a unor momente de reflecție tehnică, ci mai degrabă ca un proces viu, spontan de perpetuă renaștere spirituală. E ca o eliberare de forță și de durere, de patos și de măreție, de credință și de speranță. Dangătul metalului nobil parcă ne transmite acel egoism divin ce provine din maniera de a trăi total, amețitor, fără
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
formulează cu o precizie clinică: tristețea definește pe cel care nu e complet mulțumit nici de ceilalți, dar nici de el însuși". Nu e un revoltat însetat de conflict, ci un om care caută, dar de insatisfacție cronică, de decepție perpetuu reînnoită pe fond "Esseyer encore, echouer toujours". El nu se angajează în lupte violente, dar nici nu adoptă izolarea sihaștrilor. Nu, dimpotrivă, el se agită, se deplasează, asemeni evreului care când e la Moscova, când la Tel-Aviv și care la
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
Sexuality and Devotion: Mystical Readings of The Song of Songs”, în Theology and Sexuality, Vol. 7, Nr. 14, 2001, p. 94. footnote>. Din moment ce existența este un efort continuu de a se menține în ființă, perfecțiunea sa constă dintr-un efort perpetuu spre Dumnezeu. Acest efort este participarea spirituală în Dumnezeu: „Creația se situează în domeniul frumosului numai printr-o participare în tot ce este mai bun. Nu a început să existe într-un punct sau altul, ci în fiecare moment este
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
situează în domeniul frumosului numai printr-o participare în tot ce este mai bun. Nu a început să existe într-un punct sau altul, ci în fiecare moment este percepută a fi în stadiile sale de început datorită creșterii sale perpetue spre ceea ce este cel mai mare bun”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, 8, P. G. XLV, col. 797A. footnote>. Motivul pentru această devenire infinită este chiar infinitatea sursei<footnote Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
important<footnote Ibidem, 39.13-20, 119.16, 174.14-16, 245.15-17, 326.19, 352.8-10, 366.15. footnote>. Prin această participare la Transcendent de care am vorbit, sufletul rămâne continuu de neclintit în bine; într-un anume sens, mireasa este perpetuu creată, schimbându-se mereu în mai bine în creșterea sa spre perfecțiune. Nici nu este limitată, nici nu poate fi circumscrisă în creșterea sa spre bine; totuși, starea sa actuală de bunătate, chiar dacă deosebit de mare și de perfectă, reprezintă numai
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
care tinde (τόνος) spre un sfârșit care nu poate fi atins<footnote De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 401AB. footnote>. Astfel, ideile sau, mai bine zis, convingerile mistice ale Sfântului Grigorie de Nyssa sunt toate construite pe ideea depășirii perpetue a sinelui: „întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi”. Viața lui Moise, Comentariul asupra Cântării Cântărilor și omiliile asupra Fericirilor sunt toate înălțări spirituale fără un posibil sfârșit (prin acest aspect, diferă în mod esențial de ascensiunile unei Sfinte
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 245.16. footnote>. În capitolul al II-lea al cărții De vita Moysis, Sfântul Grigorie elaborează tema progresului perpetuu în raport cu infinitatea divină<footnote Everett Ferguson, „God’s infinity and man’s mutability”, în The Greek Theological Review, vol. XVIII, Nr. 1 & 2, 1973, p. 66. footnote>. O mențiune cheie este următoarea: „Nu putem acorda considerație ideii de graniță a
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
despre epectază a Sfântului Grigorie de Nyssa - o teologie a dorinței -”, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă «Patriarhul Justinian», Edit. Universității Din București, Anul V (2005), p. 598. footnote> și Cel Prea Iubit. Iubind și astfel continuându-și urcușul său perpetuu spre Dumnezeu, sufletul este învrednicit „să vadă în chip descoperit fața Celui ce grăiește și să primească cuvântul de la El Însuși, nemaivorbind acela prin alții”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a VI-a, în
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Transcendent”<footnote Idem, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 1037BC; cf. Everett Ferguson, op. cit., p. 73. footnote>. Sufletul doritor de Dumnezeu descoperă întotdeauna din ce în ce mai mult din Obiectul dorinței. Această observație este fidelă vieții spirituale, prin aceea că se deschid perpetuu noi drumuri o dată cu fiecare înălțime cucerită în progresul către Dumnezeu. Ce s-a câștigat deja devine un punct de plecare pentru noi descoperiri. Fiecare degustare de Domnul este un imbold pentru o delectare și mai mare. „Pururi Fântâna/Izvorul bunătăților
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
lui strălucesc laurii deșteptăciunii, cînd, de fapt, și dreptatea, și deșteptăciunea aparțin celuilalt, aceluia care nu și le arogă pentru că le are deja. În fine, spiritul de frondă. Ironia înseamnă permanentă frondă față de existența lumii în totalitate ei. E nemulțumire perpetuă și insatisfacție constantă, dar o nemulțumire și o insatisfacție a căror expresie vie este o atitudine în care nu morala precumpănește, ci atitudinea religioasă. Sau dacă adjectivul ,religioasă" ne sperie, atunci să-i spunem ,metafizică", căci e totuna. Tocmai de
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
editura te girează cu prestigiul ei, te însoțește în fața publicului, îți asigură un aparat de promovare și marketing care contează enorm. Poți fi un autor onorabil, chiar foarte bun, dar dacă publici la o editură fără alonjă riști (cvasi)anonimatul perpetuu. Eu am avut șansa să fiu adulmecat de Humanitas și cred cu stăruință că întâlnirea aceasta mi-a modificat ceea ce se cheamă, pretențios vorbind, destinul scriitoricesc. Faceți un serviciu cultural complet. Ați fost, sau sunteți, bibliotecar, profesor, furnizor de literatură
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură încît protagonismul se inversează, în favoarea unui personaj feminin rebel, care nu mai acceptă monotonia, falsitatea, depersonalizarea impuse de rolul pasiv al soției fidele în perpetuă și eroică așteptare. În romanul lui David Torres, ca și în acela al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, apărut în traducere spaniolă 3 tot în 2005, reevaluarea faptelor și protagoniștilor mitului odiseic îi este încredințată Penelopei, desigur în forme, cu semnificații
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
observă Penelopa, nu s-a întors cu adevărat niciodată, a rămas prins ,pentru totdeauna într-unul din vîrtejurile lui Poseidon, agățat de o buclă a timpului împreună cu rămășițele navei". Dacă dezastrele de pe o ,mare în ruine" condamnaseră eroul la un perpetuu naufragiu, ratarea reîntoarcerii, inevitabilă din moment ce eroul însuși se pierduse pe sine în spațiul uitării, îl pulverizează în neant. Cadrul terifiant, tenebros, macabru, de cenușă și fragmente de cadavre, în care se desfășoară noua aventură a lui Odiseu favorizează reconsiderarea aventurii
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
propriul aforism, conform căruia "între cine a trăit cu adevărat și cine/ s-a prefăcut că trăiește, într-o zi/ o mlaștină de netrecut îi va despărți". Aforism dar și viziune artistică, în virtutea căreia unele concesii lexicale izvorâte dintr-un perpetuu teribilism juvenil își dau mâna cu tragismul oarecum macabru, citatul eminescian cu climatul eroto-tanatic de o frumusețe a dicției poetice amintind în același timp de Luis de Gongora, Bacovia și Gellu Naum: "Ca o scrisoare expediată de primăvară/ când florile
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
Versailles sau barocul Elisabetan și științele confirmate prin Academia de la Berlin; nicidecum către asiatismul respirat între zidurile Kremlinului. E vorba de aspirații consecvent păstrate în suflet, care s-au direcționat mereu spre vestul ce însemna democrație, ajungând pentru noi până la perpetua speranță cu „vin americanii”. Din acest motiv, marele semn de întrebare pe care îl pun prin titlul de mai sus, pe măsură ce privesc „pozele de familie” ale summiturilor europene așteptând să se înalțe din ele, așa cum se înălța odată,intransigentă și
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]