712 matches
-
fusese greu să priceapă că o poveste ca a lor, poate dura numai câteva luni, că el nu-i va aparține pentru tot restul vieții, crezuse că tinerețea și cumințenia ei sunt atuuri de neînlăturat și pusă în fața realității rămăsese perplexă, îl condusese la autobuz înmărmurită, pierită, Doamne, câte lacrimi vărsase, câte lacrimi, l-ar fi urmat și într-o gaură de șarpe, numai că el pleca spre mai bine, după audiențe și zbateri, mama lui reușise să-l readucă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băieți. Îl văzuse careva cu vreo fată? Da, îl văzuseră mai mulți, vorbea cu una, Viorica, funcționară la telefoane, o fată urâtă plină de coșuri pe față, dolofană, cu ochii puțin sașii, muma pădurii, ce mai, precizaseră băieții. Marcu rămase perplex. Ce-o fi cu omul ăsta, parcă s-ar autoflagela. O fi sectant. Într-o zi îl întrebă franc, fără ocolișuri, voia să-și clarifice ipoteza. Omul tresări, se încruntă, se încordă. O clipă, descumpănit, inginerul crezu că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alta mai fericită ca ea în ziua când îmbrăcase rochia de mireasă. Pe urmă traversase o perioadă de ambetare, timp în care el se întorsese cu totul la colecțiile lui de timbre, la tovărășia prietenilor. Sidonia se dezmeticise cu greu, perplexă, adevărul o sufoca, o orbea, îl respingea și căuta cu mâinile noi contururi. Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzi venea parcă din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în brațele lui, reluându-mi înfățișarea de aspidă, căci nu mai puteam să-mi mențin forma umană și m-am strecurat subtil înapoi între răchite, la locul meu de pază. Pescarul, perplex, a povestit la toată lumea despre reveria lui și a cerut sfatul babelor asupra acestui episod unic din viața lui, ce, fără îndoială, era un semn. Trebuie să vă spun că până și o Aspidă are moralitatea ei. Pentru că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
l-a întâmpinat la fel de surâzătoare oglinda mică și dreptunghiulară de deasupra chiuvetei. A zăbovit o vreme și în ea, să-și alunge plictiseala, în grimase tot mai acute de durere, și apoi s-a așezat greoi pe toaletă, urmărindu-și perplex profilul cum dispărea încet în vidul oglinzii. Nimic nu-l putea reconforta mai mult decât un chip familiar, estetic, rasat, propriul său chip. Un chip de care nu te poți plictisi niciodată, sau sătura privindu-l: dublul tău maimuțărit, ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unde avea să servească drept cobai sau obiect de studiu. Cu inteligența și tenacitatea ei lingvistică, maimuța reușește să evadeze de fiecare dată, corupând cu limba ei dulce, prefăcută și proteică pe orice gardian sau persoană de ordine. Acesta rămânea perplex și pe loc impresionat de pledoaria elocventă a maimuțoiului despre soarta și condiția lui de victimă claustrată și hăituită, susținută cu multă artă în limba lui maternă. De fiecare dată, reușea să se întoarcă în pădurile rezervației Makonde, unde sălășluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
egoismului din noi. Și-acum gata! Întoarce-te pentru o clipă. Trebuie să iau ce am de luat fără ca tu să vezi. Mă întorc ascultător la dorințele îngerului. Aud doar o zbatere metalică de aripă, apoi lumina se stinge. Stau perplex în beznă pentru câteva clipe. Pentru prima dată am senzația stranie că văd foarte clar în întuneric, ca pisicile. Mă îndrept spre pat, nu mai am nicio senzație în abdomen, nici la baie nu mai am nevoie să merg. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar să-mi atingi hainele, pentru ca moartea să mă recunoască. M-am gândit și la varianta asta și de-atunci nu am mai purtat acele haine, nici nu le-am luat cu mine. Mirosul lor mă înnebunea. Îngerul mă privea perplex. Era poate doar uimit de capacitatea mea intuitivă. M-a întrerupt descriind un cerc larg cu mâna. Totuși, cred că mi-ai luat un nasture de la pijama. E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi remarcat absența și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o avidă curiozitate. Mă priveau cu toții ca și cum ar fi așteptat un gest al meu discret, care să ridice la loc cele două corpuri infinite de bibliotecă în picioare, împreună cu cărțile răzvrătite și victimele lor, sau măcar o explicație. Mă priveau perplecși, ca și cum n-ar reuși să înțeleagă. Atunci, peste vacarmul și vuietul acela îngrozitor, s-a înălțat deodată vocea mea puternică și elocventă, ce clar nu putea fi vocea mea, și ea anunța sacadat ca și cum ai recita o orație că "Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau problemele tale. Interpretul, dacă se va întâmpla să fie vreunul în momentul în care tu vei intra în obiectiv, va bălmăji ceva neînțeles lui Joao. În cele câteva secunde pe care le ai la dispoziție în fața entităților, îți joci perplex rolul tău mut de debutant, pus alături de un actor de elită, cu aplomb capabil să hipnotizeze mulțimile cu jocul său. Apoi vei fi distribuit în rolul tău pasiv în care vei sta cu orele în camerele de curenți cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
orie caz, doar n-o să te instalezi aici pentru o sută șapte ani, zise ea. -Nu asta doreai? -Ba da. Însă știu că nu e realizabil. -Și dacă aș decide să rămân, ce crezi că s-ar petrece? Mă privi perplexă. -Colegii n-ar veni să te caute? -Crezi? -Așa mi se pare. Am înțeles că nu faci numai ceea ce vrei. -Și dacă m-aș ascunde aici? Tăcu o vreme și spuse solemn: -Dacă te-ai ascunde aici, nu aș destăinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dacă poți, încearcă să le pui din nou pe picioare, cînd în jur se trage din toate direcțiile, circulă zvonuri false, agitatorii lor își fac treaba de minune și toată presa încape pe mîna conspiratorilor. — Dumnezeu te mai înțelege, rămîne perplex Părințelul, unde vrei să bați, nu-ți dai seama că te contrazici întruna? Nu poți susține în același timp două situații care se bat cap în cap. N are nici o logică. Ești sau nu de acord că nu mai are
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
De aceea este foarte adevărat proverbul care spune că cel ce cîntă doar melodia speranței, se va împiedica după cîțiva pași. VALORILE TREBUIE SĂ FIE COMPATIBILE CU SCOPURILE Eram disperat. Cum de aveam atîtea datorii din moment ce cîștigam binișor? Am rămas perplex cînd am aflat în cele din urmă răspunsul la această întrebare. În adîncul sufletului meu nu credeam că a avea bani este un lucru bun. Îmi sabotam astfel propriul meu succes. Tatăl meu a trecut în lumea celor drepți după
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
împreună: „Fiecare și extrage energia cinetică din Oriunde, dar dacă l-ai schimbat din neștiință pe Oriunde, atunci fiecare își va fi încetat existența! Așa deci, care pe vremea aceea lucra la dezmembrarea numerelor, urmărindu-i mișcarea buzelor, a rămas perplex, o vreme, în starea existențială, depresurizat... piele și os.“ „o stabilitate relativă a sistemelor și, de asemenea, o unitate relativă a toate, unde mimetismul se conjugă ca manifestare a atracției spre un altceva până la identificare, până la uniunea cu acesta, fiind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mi-ai spus, totuși, cum îți pot fi de folos. Omul se scarpină în cap, se cam codește și nu îndrăznește. În final continuă: Aveți un salariat aici pe nume Donose. Și? Poate o ia în căsătorie. Rămîn un timp perplex. Dar... Da, și el... Dar are aproape 40 de ani! Este adevărat, dar el este cel mai bleg. Subiectul devine interesant și am un chef nebun să mă amestec. Fac un număr de telefon și rostesc scurt: Vino pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu pricepe taina învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli, care, văzând giulgiurile împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a înviat din morți. Stăruința ei înlăcrimată va fi însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trecută, mai vrei ?! Cine crezi că suntem noi ?! Cerșetori, ori ce ?! Și ce cauți, mă rog, aici ?! Cel mare (rămâne pe loc, ceilalți tac): Îmi pare rău, n-am știut că ești aici. N-am vrut să te tulbur. Băiatul (perplex): Asta-i bună ! (pe urmă, cu "tonul" mai mic) Știu eu: n-ai venit să mă tulburi... ai venit, simplu, să mă bați... Cel mare : Uite, liniștește-te: îmi cer iertare... Băiatul (din ce in ce mai uluit): Cum ?... Cuuum?... Cel mare (cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat pe buze. Eram numai în trecere pe-aici, domnule profesor! se apără el revenindu-și din surpriză, fără să lase impresia că s-ar scuza pentru prezența lui în acel loc. Dar profesorul Barbilian nu arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
teamă, vioara... Am cântat ce știam mai bine: Vivaldi, "Primăvara". Vivaldi era ultima mea dragoste. Când cântam, parcă pluteam, renășteam, mă hrăneam cu bucurie, reînviam toate speranțele, mă abandonam iluziilor... Așa a fost și acum. Bronzamentul de lux a rămas perplex. Ceilalți, aidoma. Invitatul de onoare m-a felicitat. A fost primul meu triumf de violonist. Nu a lipsit nici premiul cel mare. De lângă contrabas, cu vocea sa baritonală, Marele Bronz, o autoritate a puștimii artistice, a strigat: "Bravo, Marele Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zicem, în sfârșit îmi va răspunde sec, Aprobat, atunci ce voi face? Voi fi un șomer aiurea, unul care și-a dat demisia din funcția de om. Nici măcar o indemnizație specială de șomaj nu aș putea primi. Probabil că, rămasă perplexă în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de echipă curgea. Când și când el își scărpina obrazul stâng, mutilat de foc. în jurul nostru zburau stăncuțe și coțofene. Dar acum, continuă el, Viktor-Carte a murit. Noi, locuitorii Uppsalei, nu crezuserăm că el va muri vreodată. Și am rămas perplecși și neajutorați în fața literaturii universale pe care a lăsat-o în urma lui. Noi, cei din lumea academică, șovăim adesea în fața greutăților practice și a acțiunii pline de forță. Comportamentul intelectual naște nehotărâre. Din fericire, a intervenit viața economică, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ferestre spre lumea liberă ce ne era interzisă, mi-a făcut propunerea să o traduc, cu recomandarea "Citește-o și vezi dacă ți se potrivește, pentru că nu seamănă cu nimic din ce ai tradus până acum", am rămas mai întâi perplexă, derutată, chiar speriată... Pe măsură însă ce înaintam în lectură, mă simțeam purtată parcă spre o altă lume, necunoscută dar fermecătoare, care m-a cucerit definitiv. Am tradus cartea cu o imensă bucurie (mi-am format astfel gustul și mâna
Inevitabila despărțire... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6853_a_8178]
-
o strângere de suflet mai degrabă în raport cu cărțile decât cu oamenii. Îmi arunc privirea pe rafturile strivite sub greutatea cărților din camera în care scriu aceste rânduri și nu pot să-mi reprim un început de durere surdă. E bănuiala perplexă în fața a ceea ce prinde conturul tot mai ferm al certitudinii: că n-am să le pot citi pe toate niciodată. Rezultă, sper, limpede din cele de mai sus că nu aspir, nu plănuiesc și nu vreau să trăiesc o sută
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
și pe cele ale Federației Române de Fotbal. Noi așa bănuim, asta este părerea avocatului. Sechestrul se pune pentru a acoperi parțial prejudiciul cauzat, care este enorm. Toți răspund în solidar", spune Mititelu. Oficialul Universității a explicat că a rămas "perplex" la ultima înfățișare din cadrul procesului cu FRF, când a aflat că procesul verbal al ședinței Comitetului Executiv din 20 iulie nu este semnat de toți cei care au participat - lipsind semnăturile lui Dumitru Dragomir, Sorin Țerbea, arestat în prezent alături de
Adrian Mititelu: Nimeni nu a semnat decizia de excludere a Craiovei () [Corola-journal/Journalistic/76500_a_77825]