532 matches
-
opere complete?" Iar cînd acesta îi replică, afirmînd că „arta care se face la noi e superficială, e propagandă grosieră" — profesorul îi vorbește de „speranță" („avem unele motive să sperăm") (p. 152153). Ceea ce provoacă „crisparea" lui Negoițescu și „distanța" și perplexitatea relațiilor dintre ei — adică „răceala". Lui N. Balotă îi vorbește despre „pace" (întrebîndu-l „suav" dacă este „contra păcii" — p. 161) — ceea ce face să fie considerat de tînăru-i prieten un act de „oportunism". Și „Nego", și Balotă se îndepărtează de Tudor
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
cu opiniile liberalismului se vede parcurgîndu-i ideile pe care le rostește despre civilizația actuală. Pentru rus, occidentalii și-au pierdut două virtuți cardinale: puterea căinței și tăria înfrînării, și aici nu-ți trebuie cine știe ce imaginație ca să-ți dai seama ce perplexitate trebuie să fi provocat Soljenițîn vorbindu-le de nevoia unei căințe colective (în privința vinei de a fi fost complicii prin pasivitate ai comunismului sovietic) și apoi de nevoia de autolimitare: fără o limitare a progresului, omenirea va ajunge la fundul
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
om și animal, sau emoții care-l determină pe om să aleagă tovărășia pisicii? Răspunsul se găsește în perspectiva, să-i zicem, gnoseologică a textului. Poetul intuiește profunzimea insondabilă a animalului care se totemizează sub privirile noastre, sursă de întrebări, perplexități și dileme: „pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul/ și de ce încap în el/ atâtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși” (versul citat
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
propria muncă de învățător, grădinar la o mânăstire, călător pe diferite meleaguri, brancardier în război, bursier și în cele din urmă profesor la Cambridge (între 1939-1947). Preocupările sale pentru limbaj - care ne „vrăjește” și ne abate anume de la sens, sursa perplexităților filozofice find înțelegerea sa greșită - țin de convingerea că filozofia are vocație clarificator-terapeutică și că, asemenea muzicii, trebuie să vindece greșeli și nu să construiască sisteme explicative. Aceste preocupări alcătuiesc și baza jurnalelor sale, colaționate în două etape: cele din
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
și-a exteriorizat consecvent toate emoțiile." Ceea ce - zice Kraus - "l-a ferit de o bătrânețe otrăvită". Odată cu admirația constantă pe care i-o poartă, Cioran rămâne totuși pentru el o continuă sursă de uimire, de interogații, dacă nu chiar de perplexitate. Ceea ce-l contrariază în primul rând e discrepanța dintre "fundalul apocaliptic" al viziunii filozofului și aparența sa cotidiană, de o cuceritoare cordialitate. La un moment dat, în 1976, Kraus crede că are revelația codului în care trebuie citit paradoxalul său
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
nimeni. Când, într-o duminică seara, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu vorbeau în deschiderea emisiunii lor despre ce se întâmplase în țară cât au fost ei plecați, până n-au spus limpede despre ce e vorba, am rămas în rușinată perplexitate: nu știam să se fi întâmplat ceva important în ultimele zile!? Și, e adevărat, nici nu se întâmplase... O întâmplare cu mai mult tâlc fusese, cu o săptămână în urmă, retezarea fără fasoane a dialogului lor doar fiindcă erau așteptați
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
deformați de greutatea burților grotești, de cenușiul amorf, tern în care își tîrăsc, ca șobolanii, existentele. Frică schimonosește. Este impresionant cum fiecare actor poate să prindă atîtea fete de mirare, de trădare, de abil învîrtitor de perii și periuțe, de perplexitate. {i Valentin Teodosiu, si Ion Chelaru, si Eugen Racoti, Petre Dinuliu, Gheorghe Dănilă, {erban Georgevici. {i componentă feminină a „păpușilor” rusești, un contrapunct în spectacol, singurele pete de culoare, mînuite cu haz de Virginia Mirea și Delia Seceleanu. Horațiu Mălăele
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
spunem că în sfîrșit am pus degetul pe temeiul universului, că l-am atins și l-am priceput. Apoi, dincolo de fascinația pe care o astfel de perspectivă o exercită, există un detaliu care face din teoria supercorzilor un motiv de perplexitate. E vorba de efortul de imaginație de care ai nevoie pentru înțelegerea ei. Căci ți se cere nici mai mult, nici mai puțin să renunți la imaginea unei lumi alcătuite din acele entități fundamentale cărora fizicienii le-au spus secole
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
dăm seama dacă bardul e totuși credincios, cînd ne anunță că dimineața „cu pași mari/ va trece pe deasupra/ un zeu”, sau e doar agnostic, servindu-se de un simplu ornament de natura unei fantezii persiflatoare. Nu o dată e afectată insciența, perplexitatea ca spre a sfida aplombul poetului curent: „eu nu știu despre poezie și despre viață/ poate despre celelalte să știu ceva fără să știu că știu” (un pahar în picioare). Admițînd drept unic adevăr faptul că viața sa „nu există
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
un act de acribie culturală. Din acest motiv, La foc mărunt nu e un jurnal acru mustind de otrăvuri inspirate de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații și amărăciuni, ci ironii și perplexități. De fapt Ciocârlie își face o manieră simandicoasă din a urmări detaliile vîrstei, bolii sau ale morții. Maniera aceasta capătă tenta unei autoironii pe care autorul o revarsă constant asupră-și, ca pe un mijloc de a împiedica disperarea. Nu
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
dacă valorizarea poetului Fundoianu în urma lui Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, dar înaintea lui Pillat, Maniu, Philippide, Vinea poate fi acceptată, rămîne deschisă o problemă enunțată într-o notă a prefeței lui Mircea Martin: „Un motiv de mirare și chiar de perplexitate este pentru mine faptul că istoriile literare apărute după 1990, într-un climat nou, favorizant pentru deschiderea perspectivelor și a situărilor valorice, rămîn încremenite în judecăți vechi asupra poeziei lui Fundoianu”. Receptarea critică interbelică a fost marcată negativ de radicalismul
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
acest lucru, faptul că favoritul pe care l-a girat, de care a avut grijă, cu care s-a întâlnit cvasi-săptămânal este arestat, astăzi, pentru fapte de corupție, iar primul ministru nu spune nimic este cea mai clară indiație pentru perplexitatea pe care o încearcă în acest moment. Și, bineînțeles, pentru o anumită complicitate. -Care ar fi totuși legătura? Emil Boc a plecat de acolo, cine ar fi persoana de legătură? -Nu a existat nicio persoană de legătură. Sorin Apostu, este
Guşă: Boc e complice prin tăcere cu Apostu () [Corola-journal/Journalistic/46954_a_48279]
-
măsura totul, iar cauzalitatea e o schemă fără acoperire la nivel cuantic. Pe scurt, universul nu e pe atît de inteligibil pe cît am fi vrut, iar misterul cosmic se încăpățînează să persiste. Că teologii privesc cu o nedisimulată satisfacție perplexitățile oamenilor de știință e un fapt evident, cum tot atît de evidentă e speranța ca, din interiorul breșei care le amenință edificiul, să apară mult așteptatele dovezi ale spiritului divin. Cum s-ar spune, de acolo de unde vine marasmul științei
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
el. Etapele prin care trece sunt tipice pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie, dată de neputința de a-și găsi locul și de a pricepe ce Dumnezeu caută acolo. Perplexitatea aceasta îi provoacă reacții de copil răsfățat: zdruncinăturile camionului îl irită, lipsa cafelei matinale îl debusolează, sforăitul colegilor de chilie îi provoacă traume cazone, mîncarea pe sponci îl descumpănește, iar neplăcerile date de telefonul mobil îl revoltă. Pe scurt, lumea
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
violența există (ceea ce poate produce imaginea unei lumi agresive), dar e întotdeauna minimalizată, anihilată discursiv (ceea ce întărește ideea contrară, a unei lumi bonome). O situație prototipică, fundamental comică, e aceea în care personajul agresat - pălmuit, de exemplu - răspunde printr-o perplexitate cognitivă; nervozitatea în crescendo se rezolvă comic, la Crăcănel, prin transformare în angoasă epistemică: „a! Asta nu poate rămâne jos... Eu, când îmi trage cineva palme... eu turbez!... cu dinții îl apuc, nu-l las nici mort până nu-mi
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia că epistemologia e un morb drăcesc: un joc al aparențelor menit a provoca perplexități. Despre perplexitățile ivite din analiza noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui proiect sprijinit de Fundația Gifford, al
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia că epistemologia e un morb drăcesc: un joc al aparențelor menit a provoca perplexități. Despre perplexitățile ivite din analiza noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui proiect sprijinit de Fundația Gifford, al cărei întemeietor
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
îl deschide spre taine și noime nevăzute. Toată cartea se mișcă în afara logicii diurne a cetățeanului modern, fiind străină de obișnuințele de gîndire ale dresajului mediatic. Majoritatea paginilor sunt scrise noaptea, întunericul predispunînd la echivocuri de interpretare. Unele pagini comunică perplexități sau dificultăți de înțelegere, altele transmit revolte și scîrbe, iar altele seninătăți și revelații. Dar peste tot răzbate senzația că Tarangul scrie pentru sine: scrie din nevoia de a se edifica, de a se liniști lămurindu-se, de aceea scrisul
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
Moartea vine pentru senior cu revelația frumuseții care se regăsește în confruntare, în luptă și chiar în agonie. Lord Narintsugu trăiește ambivalent ultimele clipe, ca teroare în fața morții pe care până la un punct o înfruntase cu curaj, dar și ca perplexitate în fața frumuseții unui astfel de act, frumusețe codificată cultural. Regizorul pare să fi ezitat aici cu acest personaj între a-i configura profilul unui laș și pe cel al unui crud și implacabil senior feudal care-și păstrează demnitatea și
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
în două zile de week-end, lacuna, răscumpărându-și minciuna. E improbabil, în schimb, să citești romanul lui Joyce fie și în ritm de un capitol pe zi (deși, din punct de vedere cantitativ, n-ar fi imposibil). Dificultățile, capcanele, obscuritățile, perplexitățile cărții pretind însă o lectură lentă. Iar ideal ar fi una însoțită de adnotările făcute de câțiva specialiști care au dedicat decenii scrutării maniacale a opului joycean (cele mai bune sunt, în opinia mea, Ulysses Annotated, de Don Gifford și
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
funcție pe care a deținut-o două mandate (10 ani), refuzînd un al treilea mandat în ciuda intenției politicienilor de a modifica regulamentul spre a-i îngădui lui Gauck continuarea oficiului. Ce place în Iarnă-n vară, primăvară-n toamnă e perplexitatea pe care a resimțit-o pastorul atunci cînd s-a lovit după reunificare de mentalitatea conaționalilor din RFG. Un om care și-a petrecut aproape 50 de ani în Germania de Est s-a pomenit privit ca un încăpățînat de
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
cărui membri sunt învinuiți de complicitate în săvârșirea infracțiunilor de crimă cu premeditare și înșelăciune - fapte pentru care Codul Penal (ce va fi abrogat abia în 1912) stipulează pedepse care merg până la detenția pe viață. În atare circumstanțe, devine explicabilă perplexitatea junilor gazetari atunci când, în locul judecătorului de instrucție care promisese solemn că va fi „negreșit” la ora și în locul stabilite pentru a dejuna împreună, în salon își face apariția un „tip exotic, de o înfățișare foarte hotărâtă și energică (...), îmbrăcat într-
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
pune în lumină îți dau prilej de gimnastică a minții, întocmai unor probe ce au darul de a-i întreține tonusul. După cîteva capitole despre inflația universului, găurile negre și expansiunea cosmosului, imaginația ți se mișcă singură în țesătura unor perplexități tenace. Prima perplexitate e „radiația fosilă“, o expresie cît se poate de nimerită spre a sugera prezența unei vibrații de fond care străbate universul în toate direcțiile. Radiația cu pricina e singurul vestigiu rămas de pe urma „creației“, un fel de viitură
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
îți dau prilej de gimnastică a minții, întocmai unor probe ce au darul de a-i întreține tonusul. După cîteva capitole despre inflația universului, găurile negre și expansiunea cosmosului, imaginația ți se mișcă singură în țesătura unor perplexități tenace. Prima perplexitate e „radiația fosilă“, o expresie cît se poate de nimerită spre a sugera prezența unei vibrații de fond care străbate universul în toate direcțiile. Radiația cu pricina e singurul vestigiu rămas de pe urma „creației“, un fel de viitură care ajunge la
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
din toate direcțiile, formînd un foșnet ubicuitar și egal sieși, care reprezintă temelia simplă, omogenă și izotropă a lumii. Ideea că, efemer fiind, te scalzi într-o clipoceală de unde originare, nu poate să nu-ți trezească intuiții bizare. A doua perplexitate se numește „platitudinea universului“. Dacă ni se cere să ne închipuim spontan cosmosul, cu miliardele lui de roiuri de galaxii, ni-l imaginăm ca pe ceva mare și tridimensional, întinzîndu-se în neștire în toate părțile. Cu alte cuvinte, monstrul acesta
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]