2,409 matches
-
poartă, de obicei, de-a lungul centurii. Abaua este o largă manta arabă, care face parte din costumația mollahilor; se poartă și astăzi. Se află aici gestul clasic pentru exprimarea mirării, pe care îl găsim deseori figurat în miniaturile vechi persane. Nouruz este prima zi a anului persan, care cade pe 21 martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Abaua este o largă manta arabă, care face parte din costumația mollahilor; se poartă și astăzi. Se află aici gestul clasic pentru exprimarea mirării, pe care îl găsim deseori figurat în miniaturile vechi persane. Nouruz este prima zi a anului persan, care cade pe 21 martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în dreptul musulman. Sumă insignifiantă. Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale sfinților sau marilor personalități sunt în general adăpostite de o construcție paralelipipedică, situată deasupra cupolei. În interiorul acestor edificii, pereții sunt decorați cu inscripții în formă de friză. Lingură ce servește la diluarea cernelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rugăciunii comune săptămânale. Lingam e o emblemă falică, simbol al lui Șiva. Un fel de chitară. Batistă pătată de sânge, pe care tinerii căsătoriți o arată, după noaptea nunții, ca probă a virtuții lor. Remedii de uz curent în medicina persană tradițională. Râul care străbate orașul Rey, astăzi, Șăh Abd-ol-Azim. Narghilea. Masă joasă acoperită cu mai multe covoare atârnând până jos; în felul acesta, reține căldura unui recipient metalic de încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai putem ieși. Stai liniștită. Nu te ascunzi? La ce bun? Din stradă se aude o voce de femeie mai sfătoasă, probabil o vecină, care se oferă să descuie poarta, ca individul, un moghior - țiganul, să lase balotul de carpete persane, fiindcă el trebuie să plece acasă, (ca mai apoi, să-și aleagă doamna K. ceva mai de doamne-ajută), urmând ca a doua zi să revină. Abia când cheia intră în broască, se dezlănțuie și galopul porumbeilor. Cu o viteză supersonică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te sâcâia cu insistența lui reportericească de revistă de trei lulele. Ai plecat traversând parcul care era În vecinătatea Ambasadei Spaniei. Te gândeai la antologia de texte persane pe care ai fi vrut s-o dramatizezi. Îți Înghețaseră mâinile. Cerșetorii nu se duseseră Încă la culcare și mâini la fel de Înghețate ca ale tale se Întindeau din loc În loc ca să primească o fărâmă din milă ta. Ai dat banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Așternutul alb ca zăpada era desfăcut. De o parte și de alta a patului două lămpi așezate pe sfeșnice, de asemenea aurite, asemănătoare celor bisericești, aruncau o lumină blândă. Peste covorul indian alb erau aruncate din loc în loc mici carpete persane trandafirii. Am pășit înăuntru. Palmer ședea pe marginea patului. Purta un halat gălbui, dintr-o mătase chinezească brodată și, era clar, nimic pe dedesubt. Antonia stătea lângă el, bine înfășurată în halatul ei vișiniu. Am închis ușa. Ce drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție mai mare decât altele? Arătă mănușa care aluneca În sus și-n jos pe brațul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în memoria ambelor celulare, se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că i-am omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ajung din urmă, negăsindu-mi drumul, zicându-mi că, dacă reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele mai fine țesături persane. Acolo se dezbracă și o dezbracă și pe ea, trecându-și mâinile delicate peste corpul ei catifelat, insistând asupra penisului, a clitorisului, a sfârcurilor și a vaginului. Carol se masturba deja serios. Cu o mână împingea înainte și înapoi pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de locuitori, care trăiesc în principal în Regiunea Autonomă Ningxia-Hui din nord-vestul țării. Cei din naționalitatea hui au conlocuit cu majoritarii han, de aceea principala limbă de comunicare este cea chineză. Mulți dintre ei cunosc bine și limbile arabă și persană, datorită faptului că în majoritatea lor sunt musulmani. În secolul VII, negustorii arabi și persani au ajuns în China pentru comerț și mulți dintre ei s-au stabilit la Guangzhou, Quanzhou și în alte așezări de pe coasta sud-estică a Chinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
naționalitatea hui au conlocuit cu majoritarii han, de aceea principala limbă de comunicare este cea chineză. Mulți dintre ei cunosc bine și limbile arabă și persană, datorită faptului că în majoritatea lor sunt musulmani. În secolul VII, negustorii arabi și persani au ajuns în China pentru comerț și mulți dintre ei s-au stabilit la Guangzhou, Quanzhou și în alte așezări de pe coasta sud-estică a Chinei. După o conviețuire de câteva sute de ani, ei au devenit o parte a naționalității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Guangzhou, Quanzhou și în alte așezări de pe coasta sud-estică a Chinei. După o conviețuire de câteva sute de ani, ei au devenit o parte a naționalității hui. În prima perioadă a secolului al XIII-lea, un mare număr de arabi, persani și alți locuitori ai Asiei Centrale s-au strămutat, din cauza războaielor din zonă, în regiunile din nord-vestul Chinei. Ulterior, prin căsătorii cu membri ai naționalității han, uigură și mongolă s-a format treptat naționalitatea hui, majoritari de religie islamică, astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
moment dat, prezența Emei îi fu Luanei de ajutor. Se aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se putea desfășura fără teama de a fi contrazis. Mai întâi făcu un tur de orizont, analiză în joacă, în plictiseală ultimele evenimente din lume, pomeni câteva nume de seamă, însoțite de mici caracterizări, foarte edificatoare. Parcă acolo, pe covorul persan, între ei, se afla întreaga scenă a lumii, plină de marionete ce așteptau să li se facă cele din urmă retușuri, ca să poată acționa, respectând punct cu punct anticipările lui Alexe, gesturile pe care el le îngăduia. Înmărmurită, Carmina simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stăruință știa el să denigreze, cât de simplu îi era să nimicească ceea ce de fapt nu crease, arătând acuzator peste copertele cărților răvășite pe birou, cu degetul maroniu de la atâta fum de țigară, niște omuleți ce existau acolo, pe covorul persan, descriind în aer cu un gest foarte sugestiv semnul desființării, scăpărând din ochii albaștri fulgere de oțel, el, Alexe, cu bustul ieșit deasupra biroului masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și injurii, un adevărat cataclism, un puhoi înverșunat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din aceste țări, de la Indira Gandhi, Georges Pompidou, Anwar Sadat, Hassan al II-lea, regele Marocului, și aproape toate capetele încoronate ale lumii, inclusiv ultimul împărat al Etiopiei, Haile Selassie (la festivitățile legate de a 2500 aniversare a creării Imperiului Persan, Persepolis,15-16 octombrie 1971), la Jean Bédel Bokassa etc. Nu a participat la vizitele efectuate în U.R.S.S., S.U.A. și R. P. Chineza din acea perioadă. In luna mai 1972, "se eliberează din funcția de șef al Protocolului de Stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al nostru". Asta cînd bădia Mihai împlinea 70. Stupefacție? Poate stupefacția "bodigarzilor" ideologici, Novicov și Vitner, care-l supravegheau strîns. Pentru cine avea carte, Călinescu îl parafraza pe Joseph de Maîstre: "Nu există oameni în lume. în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bodigarzilor" ideologici, Novicov și Vitner, care-l supravegheau strîns. Pentru cine avea carte, Călinescu îl parafraza pe Joseph de Maîstre: "Nu există oameni în lume. în viața mea am văzut francezi, italieni, ruși. Grație lui Montesquieu, știu că poți fi persan chiar; cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu există oameni în lume. în viața mea am văzut francezi, italieni, ruși. Grație lui Montesquieu, știu că poți fi persan chiar; cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul internaționalismului proletar. Nu români. Dezrădăcinarea naționalismului, așa suna un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și lui Tezeu, precum și altor eroi. Dacă Moise era inspirat de Dumnezeu, cum se vede, fără îndoială, nu-l putem privi decît ca pe o unealtă oarbă a atotputerniciei divine; conducătorul evreilor era inferior ca om fondatorului Imperiului roman, monarhului persan și celorlalți eroi care, prin propria lor valoare și prin propriile forțe au împlinit acțiuni dintre cele mai mărețe, pe care el nu le făcea decît cu ajutorul imediat al lui Dumnezeu. Recunosc, în general, și fără prejudecată că trebuie mult
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îmi amintește de Sumer. Sau poate Regele Scorpion, puțin. Sunt oameni în comerț. Sunt demoni și temple. Ce mai este? Libienii, africanii, eschimoșii (iubiții eschimoși în sex și gheață), chilienii. Ei au frig, piele, stânci. Și un tărâm ascuțit. Imperiul Persan, Libia, Siria, Imperiul Roman și Grecia. Și aici manualele de clasa a IX-a de istorie. Și mayașii, incașii, toată America centrală cu ale ei. Cicluri, ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină și originală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcu prin semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]