270 matches
-
lui pe care o consideră perfectă, își acordă prea multă importanță și nu prea găsește calități celor din jur. Experiența mea de la catedră s-a „îmbogățit”și cu câteva cazuri de copii care au manifestat trăsături psihopatoide, caracterizate prin delirul persecutor, veșnic nemulțumiți de rezultatele obținute la învățătură, de temeinicia integrării sale în colectivul de elevi, de felul în care este tratat de cadrul didactic și de colectivul de elevi, de activitățile la care iau parte, etc. Total opus acestui tip
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
și maestrul din Normandia, Geoffroy de Charney. Regele hotărăște În aceeași zi: se ridică un rug În capătul lui Île de la Cité. La Sfințitul soarelui, Molay și Charney sunt arși. Tradiția pretinde că marele maestru, Înainte de moarte, a profețit prăbușirea persecutorilor săi. Într-adevăr, papa, regele și Nogaret mor În cursul aceluiași an. Cât despre Marigny, după dispariția regelui va fi bănuit de niște delapidări din avutul public. Dușmanii săi Îl vor acuza de vrăjitorie și-l vor duce la spânzurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de supunere, întru comuniunea cu Iisus Hristos! Cavalerul Fra Giovanni da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de necredincioși evrei, de eretici husiți ori de valahi schismatici. Pentru a se facilita răscumpărarea spiritului său merituos, de sub povara unor atari fapte infamante, pentru redempțiune, deci, Pronia cea miloasă a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care nu va Îngădui nici unui popor mic, precum al nostru, să se ridice și să se Întărească prea mult”... Vrăjmașii românismului și ai creștinismului, căutând Încontinuu nod În papură, Îi reproșează Căpitanului nostru că l-a Împușcat mortal pe torționarul, persecutorul și criminalul prefect al poliției ieșene, Manciu, deși se știe prea bine că atunci a fost vorba, nu de o faptă premeditată, ci de una comisă În legitimă apărare. De-altminteri, justiția l-a achitat, absolvindu-l de orice pedeapsă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la justificarea ierarhiei. Individul care urcă treptele acesteia se apropie de acel punct sacru, ceilalți rămîn la distanță. Cum se explică importanța ei, puterea sa de interdicție? Am putea invoca o cauză socială, apărarea împotriva unei lumi exterioare dușmănoase, împotriva persecutorilor și a inamicilor. Majoritatea mișcărilor sociale au cunoscut astfel de persecuții, o parte a existenței lor a fost clandestină. Amintiți-vă de creștinii refugiați în catacombe pentru a supraviețui într-o societate deloc ospitalieră. Toți au plătit prețul muceniciei, mărturisind
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun de adevăratelea. XI Tommaso reușise să se salveze de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le trecea, imaginația îi sugera gesturi și comportări ce nu trezeau nici cea mai mică îndoială în mintea Inchizitorilor; folosea dinadins fraze fără nicio noimă și totodată urmărea firul unui discurs rostit prin
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să nu neglijeze subtilități ce-ar putea să-i atragă atenția: "Primii ce-au dat în vileag această voință de răzvrătire, Giovan Battista Biblia și Fabio di Lauro din Catanzaro, dincolo de numele ce-l poartă fiind ei de stirpe iudaică, persecutori ai lui Cristos, nu au depus mărturie dintr-un sentiment de caritate sau de dragul adevărului, și nici nu i-au acuzat pe cei denunțați ut desisterent 48, ci au urzit cu mult meșteșug toată această poveste spre a o face
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
epistole; prima e din 5 august 1632: "Aceste noutăți despre adevăruri străvechi, despre lumile noi, despre noi stele, noi sisteme, noi națiuni sunt începutul noului secol". Galilei i-a mulțumit lui Tommaso pentru curajul său, dar l-a prevenit că persecutorii respectivi erau niște vulturi fără scrupule. În octombrie, confirmându-i omului de știință admirația lui, Tommaso a continuat: "Carnea mea n-ar mai rezista la nicio siluire, devenind un înveliș fragil al trupului, totuși nu voi conteni, căci adevărul trebui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
râmase mortificat de ineficiența loviturii sale, așteptând un prilej de a o reînnoi. A se descoperi intervenind practic prin reclamații în Consiliul de Miniștri nu era stilul său. Își exprimase o simplă opinie critică, nu înțelegea să fie pe față persecutor. Ura sa rămase inestingibilă. O adâncire a scandalului de care avea nevoie încercă s-o obțină printr-o adeziune la punctul său de vedere a cuiva dintr-un loc oficial. Direcția lui Hagienuș publica trimestrial un buletin cu informații și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și a lui Liciniu (308-324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „în înfricoșarea celorlalți creștini, sperând astfel într-o părăsire totală a credinței creștine. În realitate însă, aceste pătimiri nu făceau decât să-i întărească și mai mult în credință, să-i determine și pe alții să îmbrățișeze creștinismul și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cartea a noua, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 828. footnote>. Prigonitorii, însă, s-au aruncat cu furie oarbă împotriva creștinilor, dar persecuțiile lor împotriva următorilor lui Hristos au avut ca rezultat vădirea unei întregi cete de mucenici. Toată ura persecutorilor, toată uneltirea, toată sălbăticia „au pierit mai ușor decât o pânză de păianjen, s-au destrămat mai repede decât fumul, s-au împrăștiat mai degrabă decât praful ... Astfel Biserica s-a îmbogățit cu aceste comori vii și nemuritoare care, nu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
prezenta ceva din spiritul epocii martirilor și de a înțelege sfințenia creștină în proprii termeni<footnote Gerald Bonner, op. cit., p. 15. foootnote>. Și în timpul nostru, problema mărturisirii dreptei credințe este una de actualitate și arată că pot fi și astăzi persecutori și martiri ai credinței. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
vor pieri deodată cu românul material, cu stingerea prin moarte și fără urmași a noastră, nu prin desnaționalizare și renegațiune. A persecuta naționalitatea noastră nu însemnează însă a o stinge, ci numai a ne vexa și a ne învenina împrotiva persecutorilor. Ș-apoi ni se pare că nici un neam de pe fața pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Singure țările românești sunt acelea în care din vremi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în care totusi se poate decela halucinația sa în atitudini de ascultare de liniste sau agitație, care presară discursul său. Delirul se poate manifesta în egală măsură și prin bizarerii de comportament, schimbări a profesiunii și locuintei, urmărit fiind de "persecutor" și mașinația lor diabolica. El face cunoscute aceste forme halucinatorii care se constituie rapid, de altfel, pe un teren schizoid sau schizoido-nevrotic. Ele constituie o tranziție cu debut acut veritabil și se opun experientei delirante pe un fond deja morbid
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
un fond de anxietate. Bufeele delirante au o tematică polimorfă cuprinzând delir de grandoare, de influiență, de transformare corporală, dar cel mai adesea delir de persecuție. Totusi în cadrul delirului de persecuție se remarcă faptul ca bolnavul precizează anumite date concrete, persecutorii fiind persoane concrete (membrii familiei, vecini, fosti prieteni, colegi), iar scopul și procedeele folosite sunt bine precizate. Asociate delirului sunt reacțiile afectiv violente, cu stări de exaltare, care pot alterna cu stări de depresie și modificări variabile ale stării de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
delirante de autoacuzare, de otrăvire, de prejudiciu, de gelozie, hipocondriace, de misticism, de legitimă apărare, de revendicare sau răzbunare la cei care se consideră persecutați; pentru aceștia din urma se va acorda o atenție particulară în cazul desemnării nominale a persecutorilor. Se va ține cont, de asemenea, de atașamentul afectivo-emoțional intens la delir sau ideile delirante, cât și de accentuarea ideilor delirante cu exaltări reacționale în cursul episoadelor productive. La cei pasionali, accesarea la stadiile de asentiment formulat, reprezintă un indice
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în orice moment și în orice loc, sunt impresionate de curajul fizic, iar curajul fizic se demonstrează la maximum în fața morții. Atitudinea dârză și neînfricată a martirilor în fața morții și durerilor teribile de pe urma groaznicelor suplicii la care erau supuși de către persecutorii păgâni, constituie o adevărată paradigmă și pentru bolnavii aflați într-o stare terminală sau pentru cei cărora li s-a comunicat un diagnostic letal sau un prognostic infaust. Sfinții martiri nutreau cu tărie credința în viața veșnică, de aceea nu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
O.R., București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
creșterea creștinilor într-un climat de nonviolență, care îi educă la iubirea tuturor dușmanilor: Așadar, care sunt principiile noastre în care am fost crescuți? „Eu vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru persecutorii voștri, pentru ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Mt 5, 44-45). În De resurrectione
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conor, după cum de altfel e posibil să observăm în alte opere ale sale. Analog acestui text, Apologeticum, 37, 1-8, ne vorbește despre sporirea numerică a creștinilor în aparatul de stat astfel încât, dacă ar fi voit ar fi putut opune rezistență persecutorilor. În Apologeticum, 42, 2-3 creștinii par să participe la viața socială prin activități comerciale și meșteșugărești, și tot de aici aflăm că se află în senat și în palatul imperial, ocupând funcții civile; dar nu numai, creștinii sunt prezenți și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
slujește de acesta în scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au urmat domniei lui Constantin (306-337), căzuți aproape toți sub sabia dușmană, datorită greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Carpocrates, Manete și Tertulian etc., din partea instituțiilor statului roman, îndreptățit să se apere de dușmanii interni sau externi. Dreptul autorităților imperiale de a interveni în această chestiune nu a fost recunoscut mereu de către creștini, care i-au prezentat pe împărații persecutori - uneori exagerat - drept cruzi și perverși, ostili peste măsură creștinismului, împinși de ură și însetați de sânge. În ciuda realității imediate, împărații romani nu i-au persecutat pe creștini din plăcerea sadică de a face victime (Nero etc.), ori dintr-o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]