229 matches
-
forțele, să încep a da drumul la cărți, cîte 2-3 pe an". Cezar Petrescu mai are încă resurse pentru a glumi pe seama stării sale: "circulația s-a făcut prost, s-au depus săruri cu tonele și acum parcă sînt un personagiu dintr-o comedie de odinioară: un gheneral cavalerist la pensie, care se repede curtezan că în junețe să dea braț demoazelelor și ai , ai! are el nevoie de brațul demoazelelor ca să facă prudent și cu dureri fantastice cîte un pas
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
îl vede drept o condiție indiscutabilă a teatrului adevărat, care să reziste timpului și să treacă de fruntariile unei țări: "Autorul (creatorul) nu trebuie să întrebuințeze exclusiv - mărturisea dramaturgul în același interviu - culoarea pentru a reda specificul românesc. Scena sau personagiul, căpătând o puternică culoare locală, nu mai interesează dincolo de graniță. Creațiunea devine regională. Străinul nu o recunoaște, pentru că n-a întâlnit-o, n-a văzut-o niciodată. Trebuie, deci, prinsă puternic structura fundamentală a personagiului, cu ceea ce are etern omenesc
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
reda specificul românesc. Scena sau personagiul, căpătând o puternică culoare locală, nu mai interesează dincolo de graniță. Creațiunea devine regională. Străinul nu o recunoaște, pentru că n-a întâlnit-o, n-a văzut-o niciodată. Trebuie, deci, prinsă puternic structura fundamentală a personagiului, cu ceea ce are etern omenesc, iar coloritul întrebuințat numai în măsura în care "omul de aici" se deosebește de alt om. Dacă însă "omul" în sine a fost prins în proiector, el este înțeles și dincolo de graniță, deși îl înfățișăm în alte haine
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
psihologică ni-l înfățișează acum cu totul altfel: "Am fost o fire atât de închisă și timidă, atât de sălbăticită, atât de blestemat spectativă încât aproape nici nu mi-am trăit tinerețea. Am făcut totdeauna o cacialma, trăind indirect prin personagiile cărților citite sau scrise de mine." în adâncul sufletului său, am spus-o, el este un "homo religiosus" și un atât de mare admirator al lui Dostoievski, încât afirma cu cea mai deplină convingere: "Mâșkin a fost și va fi
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
înseamnă poate și un fel de a muri în același timp". La 14 august 1943, o anunța pe Nelli că îl frământa "de la un timp, până la halucinație perspectiva unui alt roman: Tinerii noului veac. îl presimt fantomatic în mine, cu personagiile și tematica lui încă cețoase, ca un început de zi. Va fi cu totul altceva decât Tinerețe ciudată, deși într-un fel poate să apară ca o viziune complementară a vieții exprimate acolo". E vorba de Tinerii noului veac, ce
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
o lume întreagă, alta decât cea știută îndeobște, care te silește imperios să-i înregistrezi zvonul de viață." El scrie abstras, "despărțit de toate realitățile din jur și din amintire", sta la masa de lucru "singur cu umbrele chinezești ale personagiilor" care se proiectau pe hârtie din propria lui persoană. "Rar, doar când și când, mă trezesc din coșmarul fabulației în coșmarul celălalt, al realității de aevea, la auzul câte unei vești, care mă apucă parcă de umăr și mă zgâlțâie
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
nu mai poate fi justificat prin desfășurarea neprevăzută de întâmplări și oameni. Vreau ca literatura mea, cu riscul de a schematiza, să fure ceva din problemele filozofiei. De aceea, cu riscul de a sacrifica realismul (descripției, analizei), voi crea numai personagii... care să deschidă orizonturi". În Adio, Europa! personajele nu au o identitate estetică realistă, fiind simpli purtători de cuvânt auctoriali. Autorul doar sugerează anumite trăsături caracterologice descriind fizionomii, cel mai adesea grotești, într-un stil cerebral, abstract: "Ochiul drept îi
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
germană (Person) și franceză (personne); în Dicționarul Academiei (DLR), apare ca sursă și italiana (persona). Tot în DEX, personaj este prezentat ca un produs al fr. personnage, it. personaggio (sursa italienească fiind necesară mai ales pentru a explica varianta învechită personagiu), iar personalitate e raportat la fr. personnalité și germ. Personalität. Natura surselor imediate - germană și franceză, latină și italiană - reflectă o anume istorie culturală, indicînd influențele moderne asupra limbajului literar românesc, în special modelele lexicului filozofic sau artistic. Persoană este
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
prost scrisă, fără nici o preocupare de stil - sau cu preocupări eronate - fără simț pentru ritmul epic, economia narațiunii, arta suprimării, nemaivorbind de preocupări stilistice mărunte: o carte de un diletantism crud, șablonic, cu naturalisme plate și marafeturi gazetărești. Cât despre personagii și psihologie, o duplicitate netă. Cele mai multe scene cu oameni foarte de rând și cu criminali, nebuni, plus psihologie de masă îmi par mai mult sau mai puțin reușite. Psihologia de masă e chiar remarcabilă, pe alocuri. Tot ce atinge mediul
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
foarte sociabil și foarte plăcut. Și un om în realitate foarte amabil și politicos și bine crescut. Avea replici de astea, tăioase, care erau vorbe de spirit luate de lume drept răutăți. Nu erau răutăți, erau vorbe de spirit. Era personagiu formidabil ! Mai întîi este unicitatea aspectului lui, că avea totdeauna o haină ori de culoare cărămizie și cam prea lungă, dintr-o stofă cam prea groasă, cu pantalon pepit, ori o haină gri, mai subțire. Era așa de elegant în
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
nu e nici acum, de unde o epigrama de Păstorel: "Fetele din Popa Nan" - Îmi spunea un bețivan/ Rezemat contra perete:/ ŤFetele din Popa Nan/ E frumoase, dar nu-i fete!ť" . Asta să fie pagubă! Periferiile oferă prozatorilor subiecte și personagii mai suculente decît centrul. Calea Griviței e plină de adevăr și viața în povestirile lui Eugen Barbu. Nu mai puțin Groapă Cuțaridei, din românul aceluiași, situată încă mai mărginaș, pe vremea cînd drumul pînă la Tarapanaua Filantropiei, ea însăși lăturalnica, era
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
dedicație, de nu te-ar chinui subtextul unui vers din Eminescu: "Pune-te de-nvață, dragă, nu știi carte, nu știi carte". Pe el stă filosofia pamfletului, ca piesă educativă, care "izbutește să strecoare îndoiala de sine însuș în chiar personagiul pamfletizat". Dacă, mai mult, înjurătura e literatură, numele birjarului e Arghezi. I-am citit răfuielile brute cu lumea rafinată (sau invers...) în ediția din '79, de la Minerva, în care Mariana Ionescu adună, adăugîndu-le postfață și bibliografie, bucăți deja tipărite și
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
alții mai prejos. N. Iorga a văzut în proza postbelică un marasm și e cu totul semnificativ că atacul fusese îndreptat împotriva lui Ion, despre care și în 1935, în Istoria literaturii românești contemporane, scria: "în românul cu optzeci de personagii, cu violuri și omoruri, cu toate manifestațiile brutei, presintate crud, ca un cadavru putred pe care l-ar scutură cineva de un picior, e același realism de o sălbateca autenticitate: ce e mai josnic în viață animalica a rasei, cum
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
de ieri. Mărturii despre stalinizarea României. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p.215. xiii Ibid., p. 261. xiv Dumitru Popescu, Cronos autodevorîndu-se,... Angoasa putrefacției. Memorii IV. București, Curtea veche, 2006, p. 135-136. xv Idem, Memorii transfigurate. Elefanții de porțelan. Scene și personagii în umbra cortinei de fier. Editat de „MATCH București”, șf.a.ț, p. 135. xvi Ibid., p. 136. xvii Ibid. xviii Rodica Chelaru, Culpe care nu se uită. Convorbiri cu Cornel Burtică, ed. cit., p.205. xix Stăpînul secretelor lui
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
altceva decât veridicul. Poezia, romantismul dispăreau dintrodată an față paginii albe. Nu fiindcă le-aș disprețui, dimpotrivă. Socoteam ansa că ele aveau o realitate a lor, alta, care trăia independent... Scriu, de obicei, ăntr-o mare retrospectivă. Port an mine aventură, personagiile, simțirile și aștept să se decanteze... Românele mele șanț toate de imaginație. Nu am niciodată model. Nu pot face ătranspuneriă. Aflu câteodată de la cei care-mi șanț aproape că aseamănă. ămi pare rau, fiindcă an realitate nu am avut model
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
cuplul Beba-Zinelli au fost animatorii echipei teatrale din Râmnicul Vâlcea condusă de inimosul doctor Georgescu. Era și director de scenă și pictor scenograf și tot ceea ce necesită realizarea artistică și tehnică a unui spectacol. Cine poate uita pe Zinelli în personagiul Mircea din Gaițele lui Kirițescu, precum a atâtor personagii la care a dat viață pe scena teatrului din Râmnicul Vâlcea? Îmi reamintesc de obținerea premiului întâi pe țară la concursul de teatru ce a avut loc la teatrul din Lipscani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Vâlcea condusă de inimosul doctor Georgescu. Era și director de scenă și pictor scenograf și tot ceea ce necesită realizarea artistică și tehnică a unui spectacol. Cine poate uita pe Zinelli în personagiul Mircea din Gaițele lui Kirițescu, precum a atâtor personagii la care a dat viață pe scena teatrului din Râmnicul Vâlcea? Îmi reamintesc de obținerea premiului întâi pe țară la concursul de teatru ce a avut loc la teatrul din Lipscani, cănd împreună cu tot juriul-din care întâmplător făceam parte-ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cuplul Beba-Zinelli au fost animatorii echipei teatrale din Râmnicul Vâlcea condusă de inimosul doctor Georgescu. Era și director de scenă și pictor scenograf și tot ceea ce necesită realizarea artistică și tehnică a unui spectacol. Cine poate uita pe Zinelli în personagiul Mircea din Gaițele lui Kirițescu, precum a atâtor personagii la care a dat viață pe scena teatrului din Râmnicul Vâlcea? Îmi reamintesc de obținerea premiului întâi pe țară la concursul de teatru ce a avut loc la teatrul din Lipscani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Vâlcea condusă de inimosul doctor Georgescu. Era și director de scenă și pictor scenograf și tot ceea ce necesită realizarea artistică și tehnică a unui spectacol. Cine poate uita pe Zinelli în personagiul Mircea din Gaițele lui Kirițescu, precum a atâtor personagii la care a dat viață pe scena teatrului din Râmnicul Vâlcea? Îmi reamintesc de obținerea premiului întâi pe țară la concursul de teatru ce a avut loc la teatrul din Lipscani, cănd împreună cu tot juriul-din care întâmplător făceam parte-ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cuplul Beba-Zinelli au fost animatorii echipei teatrale din Râmnicul Vâlcea condusă de inimosul doctor Georgescu. Era și director de scenă și pictor scenograf și tot ceea ce necesită realizarea artistică și tehnică a unui spectacol. Cine poate uita pe Zinelli în personagiul Mircea din Gaițele lui Kirițescu, precum a atâtor personagii la care a dat viață pe scena teatrului din Râmnicul Vâlcea? Îmi reamintesc de obținerea premiului întâi pe țară la concursul de teatru ce a avut loc la teatrul din Lipscani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Vâlcea condusă de inimosul doctor Georgescu. Era și director de scenă și pictor scenograf și tot ceea ce necesită realizarea artistică și tehnică a unui spectacol. Cine poate uita pe Zinelli în personagiul Mircea din Gaițele lui Kirițescu, precum a atâtor personagii la care a dat viață pe scena teatrului din Râmnicul Vâlcea? Îmi reamintesc de obținerea premiului întâi pe țară la concursul de teatru ce a avut loc la teatrul din Lipscani, cănd împreună cu tot juriul-din care întâmplător făceam parte-ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cel mai înalt grad. Maestrul își probează, pentru a câta oară?, capacitatea de a incorpora în discursul său mitologemele democrat-populare. Uciderea în efigie este corolarul exterminării. Fizice. Detașarea ironică cu care este descrisă truda donchișotescă a "fostului învățător de sat, personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al noii literaturi, Petru Dumitriu, cel din "Drum fără pulbere". Mandarinatul cedează unui cinism
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Nu putea trimite poporului agricultori calificați, nu-i putea da pământ îndestulător, nici unelte ieftine, nici prețuri bune pentru puținele lui produse. A adresat plugarilor de pretutindeni șase scrisori prin gazetele timpului, socotind că și-a făcut astfel datoria. Acest personagiu ridicol știa însă că poporul sărman e lipsit de instrucție elementară și că țărănimea nu citește gazetele. Nu știa însă că, dacă plugărimea i-ar fi cetit scrisorile, și-ar fi făcut cea mai proastă impresie despre cunoștințele în materie
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
ghips, marea coloană a defileului oficial, pestriță Și alunecoasă ca un șarpe abia năpârlit. Privind peste capetele marii de gură-cască, Vasile aproape că se trezi din visare când trecură prin fața lui, pe caldarâmul bine măturat, hojmele fantastice ale carelor și personagiilor, înconjurate de reprezentanții tuturor stărilor și colegiilor naționale. Nu-i putuse totuși zări, căci trecuseră deja, pe Traian împăratul, ce deschidea coloana sporovăind pașnic, deocamdată, cu Decebal despre pariurile de la cursele de cai și străduindu-se să-și țină armăsarul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult timp un punct fix pe perete, mi se Întâmplă câteodată să nu mai știu cine sunt nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală Îmi dispută convingerea cu forțe egale.” Singurul „punct fix” se află pe un perete... Un zid al plângerii, fără precisă localizare, după ce s-au prăbușit toate zidurile de sprijin? Izgonit din paradisul certitudinilor, cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]