64,416 matches
-
pe cînd erai mic. Un copil este o investiție pe termen lung. Tînărul cu creierul de aur le-o amortizează cu vîrf și îndesat, dar apoi pleacă definitiv în lumea largă. De aici încolo, va comite însă hybris după hybris. Personajul dovedește că are creier, dar nu are minte. Aurul plasat în loc de creier nu poate să țină loc de minte. Să însemne asta oare, cel puțin în viziunea lui Daudet, și că aurul nu poate dezvolta inteligența? Nu cred că știu
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Aurul plasat în loc de creier nu poate să țină loc de minte. Să însemne asta oare, cel puțin în viziunea lui Daudet, și că aurul nu poate dezvolta inteligența? Nu cred că știu să răspund la întrebare. Oricum, în etapa următoare, personajul fără nume își risipește comoara (creier/aur) în orgii. Iar orgiile epuizează, lasă urme, chiar dacă nu dor. De aceea, într-un moment de cotitură, cînd, probabil, se privește într-o oglindă, personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
să răspund la întrebare. Oricum, în etapa următoare, personajul fără nume își risipește comoara (creier/aur) în orgii. Iar orgiile epuizează, lasă urme, chiar dacă nu dor. De aceea, într-un moment de cotitură, cînd, probabil, se privește într-o oglindă, personajul hotărăște să renunțe a-și mai consuma din aurul ce i s-a dat în loc de creier. Se retrage la țară și trăiește muncind cu brațele. O alternativă cam maniheistă, de care proletcultiștii ar fi fost mîndri. Cred că și bigoții
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
prietenului de a-l fura sau e faptul că un străin se folosește de creierul lui. O parabolă posibilă a unei combinații inedite între plagiat și munca intelectuală cu negri (care e același lucru și nu e). Oricum, prin durere, personajul expiază. Iar apoi, pentru a treia oară, reîncepe. Și, pentru a treia oară, eșuează. Se îndrăgostește, însă nu de Portia (care nici n-ar fi avut cum să-l accepte). Ci de o făptură care e "pe jumătate pasăre, pe
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
știe de ce". Ea e doar un instrument al zeilor, pentru a-l pedepsi pe cel ce a știut că are un talant, dar a ales, mereu, drumul greșit. Iar talantul nici măcar nu l-a îngropat, pentru a-l înapoia intact. Personajul din Bancnota de un milion de lire a știut pînă și asta. Că talantul de început (orice naufragiu e un început) nu trebuie doar fructificat, ci și restituit. A știut și că, odată ce-l înapoiază, talantul își va pierde magica
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
mică, de felul cum niște evrei relativ bogați și cu idealuri banale suportă deportarea, moartea, exilul sau prosperitatea occidentală, sau felul cum arată un evreu comunist, sionist sau dușman de clasă și la acest capitol autorul înregistrează un succes cu personajul său Ariel, prietenul cel mai bun al naratorului, care evoluează, de la fiu de impiegat ceferist, prin statutul de militant școlit la Moscova până la negustor bogat de vinuri în Spania, arestat pentru motive obscure de spionaj. Versatilitatea lui e fascinantă și
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
Slab ar putea fi și ca roman politic, cu insuficientele sale date istorice, cu fire narative obscure, cu episoadele antievreiești destul de puțin convingătoare, dar, repet, lucrurile acestea se încheagă în epic destul de bine, impresia finală este de închegare, și biografia personajului este credibilă. Ca roman erotic, se comportă bine, există câteva femei remarcabile chiar, bine individualizate, trecând peste condiția de personaj și constituindu-se în metafore. Cartea aceasta merită cumpărată mai ales pentru a înțelege multele fațete ale exilului interior, relatarea
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
destul de puțin convingătoare, dar, repet, lucrurile acestea se încheagă în epic destul de bine, impresia finală este de închegare, și biografia personajului este credibilă. Ca roman erotic, se comportă bine, există câteva femei remarcabile chiar, bine individualizate, trecând peste condiția de personaj și constituindu-se în metafore. Cartea aceasta merită cumpărată mai ales pentru a înțelege multele fațete ale exilului interior, relatarea eșecurilor și naufragiilor unei vieți comune, deși întinse pe mai multe meridiane și paralele, sau lipsa de orizont în care
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
la mobil, vorbește foarte tare, parcă înadins pentru a fi auzit de toată lumea. O somaliană sculptată, cu turban roz, superbă femeie, nevasta probabil, se scoală, spunînd : n-avem noroc...Si apoi pleacă amîndoi cu acel mers dezinvolt, legănat, al africanilor. Personaje desprinse din caravana Magilor din Biblie." Mai puțin din istoria, plină de anecdote și de fantastic, a băuturii originare din Abissinia va găsi cititorul în carte. În schimb, notații ca cea de sus, într-o succesiune care tinde plăcut către
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
tinde plăcut către cronică a efemerului. A sta în cafenea, cu singura ocupație de a iscodi din priviri, întotdeauna discret, și de a nota - e pentru autoare un stil de viață apropiat de cel al flâneur-ului. Trec prin carte nenumărate personaje, tentate să devină tipuri, dar cum viața lor de jurnal nu durează mai mult de două fraze, totul rămîne sugestie. Mai mult decît într-un jurnal obișnuit, notația e contemporană cu evenimentul: autoarea privește și consemnează deîndată (pînă la simultaneitate
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
epocă și am recurs la unitatea sa, tocmai pentru a nu fi luate drept gesturi izolate textele de la care am pornit, cronica la o carte și replica ei. Cu această incursiune istorico-literară făcusem primul pas spre cunoașterea mai aprofundată a personajului, asupra căruia nu mă oprisem decât atât cât îmi oferiseră gazetele drept informație despre controversata personalitate a ziaristicii românești interbelice. Când s-a spus despre d. Șeicaru că e țigan, nu ne-am mirat. Când a ieșit vorba: opt șantaje
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Hiena", propriul ziar de polemică a lui Pamfil Șeicaru, întemeiat împreună cu Cezar Petrescu. Toate cuprind suficiente trăsături care să-i amplifice portretul și să i-l îngroașe. Asemenea trăsături adâncesc și acuză până la exces modelul uman, unul și același, în personaje literare ca Bartolomeu Zălaru, zis Bică, datorat lui Tudor Mușatescu, Borcea, directorul ziarului "Deșteptarea", datorat lui Mihail Sebastian, din Ultima oră, Ilarie Zopârlan, realizat de Ion Agârbiceanu în Sectarii. Ele deschid și altor scriitori, ca Liviu Rebreanu și Marin Preda
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
că refuză să scrie așa cum i se recomandă și să creadă că teatrul e făcut pentru a condamna și îndrepta comportamente sociale, dar refuză chiar să-și lase piesele citite într-o astfel de cheie. Cît curaj îi trebuie unui personaj public precum Ionescu, într-o societate ca Franța deceniului șase, ca să-i spună nu unui Sartre, unui Brecht, unui Arthur Miller, și să proclame, de cîte ori i se oferă ocazia, valorile de avangardă ale teatrului elitist (ce s-ar
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
de o gazelă, și amîndoi au vocația autentică a tiraniei fără milă. Dramaturgul Valentin Nicolau are un simț al umorului înrudit cu cel al unui Teodor Mazilu cel cu "Sînt iubit și subnutrit..." care face din Măscăriciul primelor scene un personaj memorabil ("Ce-au pățit, au leșinat?!/ Definitiv. I-a apucat leșinul tocmai când trecea un glonte prin țeasta lor"). Aproape la fel de memorabil ar trebui să fie și Mitică din Ultima haltă în Paradis, un Don Juan de spital care-și
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
implică pe drumul unui destin literar, teatral, uman. Sînt tonuri și inflexiuni în "vocea" lui Dumitru Solomon pe care le-am "auzit" abia acum. Dincolo de poante și giumbușlucurile conținute de o replică sau de o succesiune de replici, de ironia personajelor și de autoironia autorului am descoperit și un registru al durerii, al tulburării unor experiențe criminale, ca cele de la Auschwitz, de pildă. Piesele din acest volum nu sînt crispat legate de problematici contextual românești, de nume, de mentalități, de istorii
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau îl închide, îl reduce la forme-pilule esențializate, ca în ultimele. Citind compact volumul, veți auzi și muzica lui lăuntrică, pe a cărui structură se bazează înșiruirea cuvintelor și a personajelor. E muzica autorului.
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
ani mai târziu. Imaginează-ți că ea răspunde da, am citit-o. El începe să ceară "amănunte", inventând cu un surâs disprețuitor. Ea nu se pierde, dimpotrivă, îi răspunde, inventând, cu forță narativă mai mare ca a lui, detalii și personaje. Pas cu pas, el este umilit pe terenul pe care se credea cel mai tare, al născocirii. Când tace, învins, ea, în loc să-și savureze victoria, povestește însuflețită mai departe acțiunea cărții inexistente, rugându-l: Amintește-ți, te rog, amintește-ți
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
o iudă fleșcăită și nimic altceva. - Dincolo de cărțile de "ficțiuni speculative" și de Vremea Mânzului Sec, scrisul Dvs. e profund impregnat de realitatea zilei (socială, politică, economică etc.). Nu credeți că există un risc în această "întrețesere" cu momente și personaje trecătoare, perisabile? Ca și în cazul publicisticii politice făcute de Ileana Mălăncioiu: găsiți că, peste câțiva ani, va mai interesa pe cineva figura unui Gavril Dejeu, a unui Radu Vasile, sau a omniprezentului, azi, Adrian Năstase, "utecistul bătrân și complexat
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
treaba cu seriozitate. Pentru că ideologia e ca sifilisul: nu trece niciodată complet, nu te (mai) omoară, dar nici nu te lasă întreg". Nu mai puțin de efect ni se înfățișează examinarea colaboraționismului, continuat, după cum vedem cu toții, de un neocolaboraționism cu personaje doar uneori reînnoite, frecvent bizuit pe cele conformate pour un double emploi. (va urma)
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
fost publicat, la sfîrșitul anului trecut, de Editura timișoreană Marineasa, iar cele 1000 de exemplare ale tirajului s-au vîndut imediat: în felul ei, Despre regi, saltimbanci și maimuțe e o carte de scandal, în care un număr important de personaje ale orașului de pe Bega, în primul rînd din teatru, apar în situații deloc măgulitoare. De aceea, cel mai bine reușește o lectură distantă, adică literară. Jurnalul "directorului" Cornel Ungureanu e însă și cel al profesorului universitar, care ține cursuri despre
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
căruia îi datorez reînmatricularea, toți îmi întorseseră spatele, unii spunîndu-mi de-a dreptul că nu-și pot lua răspunderea de a interveni în favoarea unui ins pedepsit și marginalizat), domnul Stancu se comporta normal. Normalitatea lui l-a șocat pe înaltul personaj la care mersesem în audiență. Și care s-a grăbit să-mi satisfacă solicitarea. Domnul Stancu m-a condus apoi cu mașina pînă acasă. Și, la despărțire, mi-a spus, în felul lui ceremonios, că i-a făcut plăcere compania
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
felul de lucrări dominate de naționalism și xenofobie. Nu e locul analizei conținutului propriu-zis al scrierilor lui Kurt Treptow. E treaba specialiștilor. Dar nu pot să nu constat că, și în acest caz, serviciile secrete românești au dat girul unui personaj cu o clară activitate de sprijin a direcțiilor iraționale din istoria noastră. Dacă volumul despre Dracula purta pe copertă numele editurii, cartea despre Zelea-Codreanu menționează doar locul tipăririi: Iași. Chiar, aș fi curios sub ce siglă - și cu ce bani
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
niciodată [...]. Punctele astea pot să rîdă, să plîngă, să transpire, [...], pentru că linia asta continuă trece peste ele [...], trece fără să le ia în seamă". La polul opus, în spatele acestui cotidian meschin, este desfășurarea livrescă, ceremonialul sau piesa de sforile căreia personajele sînt dependente fără să-și dea seama. Teatrul pătrunde în viață făcînd-o de nerecunoscut: criticul își susține analiza într-o reprezentație cu public, actorii ucid - la început doar din greșeală - spectatorii veniți în sală, țiganii măturători își povestesc Romeo și
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
la Othello ș.a.m.d. "ACTORUL-îNGER (ia o suliță din recuzită; o aruncă în sală, la nimereală): Na! Luați și voi. (Sulița omoară doi spectatori dintr-o dată)" - și măcelul continuă pînă la decimarea spectatorilor și a actorilor deopotrivă. în fața violenței, personajele se refugiază în incantații și rit: "a patra șziț - s-a dus la biserică, să plătească slujba, îl vreau înapoi, părinte, cum o fi, viu sau mort, da' să vină, că am obosit să-l aștept. Cu mîna Tatălui deasupra
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
elegant") se transformă în piesă de teatru, astfel se inversează ordinea realului; piesa este mai adevărată decît ceea ce e marcat drept real. în Orizontal non-stop, într-adevăr una dintre cele mai reușite povestiri din volum, focalizarea pe vocea interioară a personajului face din lumea exterioară un spectacol: "e șase și treișpe' minute, gîndește Isidor, mai sînt trei sferturi de oră, la cincizecișiopt pleacă, o haită de derbedei, fără pic de obraz, spune femeia, trebuie să ajung și eu pînă atunci la
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]