172 matches
-
Ioanide și Scrinul negru. Enigma Otiliei Romanul Enigma Otiliei este construit pe mai multe planuri, autorul dovedind că este un excepțional creator epic. El a conturat tipuri psihologice viabile în ficțiune. "Deslușim în creația sa impresia de realism, existența unui personaj-narator (Sima Felix) care primește o lecție de viață, este dezamăgit, dar redevine lucid. Este romanul unui adolescent în plină criză de formare a personalității" (Pompiliu Constantinescu). Absolventul de liceu Sima Felix, orfan, merge la București, la unchiul său Costache Giurgiuveanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
redate în detaliu, cele mai puțin importante sau de fundal apar sub formă de rezumat. Dar, din nou, acestea sînt norme de la care scriitorii se depărtează frecvent, din motive întemeiate. Un scriitor se poate juca cu așteptările noastre convenționale, un personaj-narator poate încerca să se sustragă sau să se retragă de la evenimente importante dar neplăcute, și așa mai departe. Șocul și ironia pot fi create prin dezvăluirea succintă a unui eveniment central, urmat de prezentarea detaliată a unor evenimente uzuale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
talentului, priceperii, sensibilității și darului interpretativ ale lui Vladimir Streinu, cunoscător eminent al operei proustiene. Criticul începe prin a invoca unele opinii critice de autoritate, mai cu seamă din categoria acelora care aplică operei lui Proust o grilă freudistă. Întoarcerea personajului-narator la edenul copilăriei ar reprezenta în opinia acestor critici o căutare tulbure a stărilor „prenatale”: „În alintările mamei - admite Vladimir Streinu - adultul se dorește copil, copilul - prunc și pruncul - făt.”3 Criticul român socotește, cu o rezervă implicită, că „perspectiva
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
din volumul de debut indică principalele teme și motive ale scrisului lui T., cantonat aproape exclusiv în sfera romanescului, unde insertul autobiografic are un rol important. Sunt mai ales experiențele unor oameni de pe diferite șantiere, incitați la confesiune de un personaj-narator. E vorba de adaptarea țăranilor la noua viață industrială, despre relațiile între ei și cu șefii. Altă temă predilectă e birocrația din institutele de cercetare, urmărindu-se, în încercarea de radiografiere completă, și viața particulară a angajaților. Cel dintâi roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
pentru opera lui Proust, „clădită ca o catedrală”, iar în romanul său citează cuvintele unui personaj din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, ceea ce denotă familiarizarea cu problematica modernă a genului. Într-o duminecă de august înregistrează fluxul conștiinței unui personaj-narator pe durata unei zile, cu inerentele recuperări ale unor porțiuni din trecut, datorate memoriei involuntare. „Dumineca de august” e ziua în care „eroul” ia hotărârea de a scrie un roman, gest care trebuie să-l salveze din semiconștiența, confuzia mentală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
cred și eu că-i minunat! Îți dai seama, aterizat dintr-o dată în secția A! [...] Albert Cohen, Belle du seigneur, Gallimard, 1968: 90-91. Spre deosebire de povestirea lui Camus, acest pasaj amplu din Belle du seigneur este saturat de digresiunile evaluative ale personajului-narator și de parantezele comentarii ale naratorului-autor. Poate fi divizat totuși în două secvențe, în funcție de același procedeu al inserției pe care-l regăsim în Cei drepți de Camus. Din lipsă de spațiu, mă voi rezuma la detalierea decupajului narativ pe care
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
socotind simplu că totul se va rezolva, ajunge, reflexiv precum Traian Koruga, să se întrebe dacă, „născut în emisfera de răsărit”, va mai fi vreodată liber. Pierderea libertății în plan general, dar mai ales în plan individual constituie și drama personajului-narator, care „știa încă de când începuse să scrie Ora 25 că va veni ceasul în care legile îi vor interzice omului să-și trăiască viața lui omenească. Simțise că aceste legi se aplică deja, încă de când fusese arestat. [...] Oameni care n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
precum și prin clara ei situare față de respectiva bibliografie. Spiritul de analiză și de sinteză al autoarei își dă întreaga lui măsură în abordarea unor probleme, ca: Narator și perspective narative, Personajul între model real și construcție imaginară, De la narator-personaj la personaj-narator, Jocul percepțiilor sau Personajul autobiografic, Personajul istoric, Personajul și modelul cristic. De tot interesul sunt și considerațiile privitoare la timp- spațiul narativ soljenițian, nu numai pentru valoarea lor în sine, dar și prin promisiunile pe care le rezervă pentru momentul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Amurg. Stele. Direcția nord-est. Ne târâm cu greu picioarele [...]. Ne furișăm. Ne târâm"289. Însă autorul-narator, atât de prezent, nu poate lăsa prea ușor locul altui narator și nu poate renunța complet la controlul narațiunii. El intervine acolo unde percepția personajului-narator își atinge limita, pentru a face diferite completări și pentru a da câteva explicații. În cadrul narațiunii lui Gh. Tenno, aceste intervenții sunt delimitate grafic. Imediat după ce Tenno și Kolia Jdanok se ridică, după mersul târâș, santinele încep să tragă din
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ale lui Camil Petrescu aduc o înnoire în proza interbelică nu doar la nivelul tematicii, a tehnicilor românești, etc., ci și la nivelul personajului. Astfel, ambele române au ca temă iubirea, personajele feminine fiind văzute din perspectiva unică, subiectivă, a personajului-narator. ÎI. Captarea atenției (3’): Pentru a capta atenția elevilor, profesorul le prezintă cu ajutorul retroproiectorului, imagini cu femei din India și Europa, cu scopul de a evidenția diferențele de mentalitate și cultură. Profesorul concluzionează faptul că îi percepem pe ceilalti în funcție de
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
părea de fermecata, de inaccesibila. Avea o fixitate ciudată a feței...". Cerințe: 1. Selectați verbe/ sintagme care atestă/ ilustrează subiectivitatea percepției. 2. Identificați principala modalitate de caracterizare a personajului feminin că rezultatul aceleiași perspective subiective. 3. Stabiliți relațiile între sentimentele personajului-narator și modul în care acestea modifică/ influențează portretul eroinei. (fascinație - misterioasă, ireala). 4. Deduceți două trăsături ale personajului masculin din felul în care se raportează la personajul feminin. Ela -colaje de texte "Era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotința și
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
ne sunt prezentați ca trăind retrași, undeva între munți, unde își poartă de grijă complet singuri, îngrijind de propria grădină de legume și cultură de porumb. O figură pitorească este monahul Proterie, originar chiar din ținutul Poltavei și conațional al personajului-narator, care după ce dusese în lume o existență de meșter aurar, se îndeletnicea și în monahism cu cioplirea unor linguri deosebit de frumoase, pe care le dăruia oricui trecea pragul schitului. Deși duse până la detaliul ultim identificator, toate aceste portrete par totuși
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu critica și istoria literară, Confesiuni estetice travestite, Aspecte ale „medierii”. Deromantizarea romanului, Motive existențialiste. De la eu la non-eu, „Permanențe romantice”, În căutarea unui profil. Tehnici expresive) autoarea se străduiește să identifice în textul romanelor argumente plauzibile (riguroasa autoscopie a personajului-narator, cinismul percepțiilor, suferința de a trăi, tentația înstrăinării) pentru susținerea ideii conform căreia Anton Holban trebuie privit ca un scriitor „existențialist avant la lettre”. Remarcând schema de concepție axată pe „concentrarea analitică disproporționat de mare spre interior în raport cu exteriorul”, U
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
Anton Holban trebuie privit ca un scriitor „existențialist avant la lettre”. Remarcând schema de concepție axată pe „concentrarea analitică disproporționat de mare spre interior în raport cu exteriorul”, U. sesizează totodată punctul de inserție a categoriei absurdului, acesta manifestându-se odată cu pătrunderea personajului-narator în „cercul vicios al interogațiilor și confruntărilor insolubile”. SCRIERI: Anton Holban sau Interogația ca destin, București, 1983. Ediții: Octavian Goga, Pagini publicistice, Cluj-Napoca, 1981. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, De patru ori Anton Holban, ST, 1984, 2; Anton Cosma, O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
de cuprindere, în timp și spațiu, a oricărei perspective umane date, ficționalizarea faptului istoric real prin reprezentarea lui textuală și divergența fenomenologică între aparență și realitate. Toate apar, mai mult ori mai puțin explicit, în frămîntările inaugurale și finale ale personajului-narator, Pym, precum și în evoluția neobișnuită a mărturiei sale narrative, de la voluptatea teoreticului și detaliului științific pentru întărirea autenticității -, în prima parte, pînă la obsesia fantasticului absurd și aproape grotesc, spre sfîrșitul povestirii. Statutul naratorului este foarte controversat de la bun început
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
accident de mașină, rămâne impotent. Trama este aceea clasică a unei metamorfoze, infirmitatea modificând violent și brusc relația cu ceea ce se întâmplă în jur. La nivel narativ, cartea nu este lipsită de complicări ale tehnicii de expunere, prin delegarea ca personaj-narator a unui soi de dublu vizibil și agresiv al autorului.” SCRIERI: Cincizeci și șase de blitzuri și alte chestii, pref. Ion Cristoiu, postfață Ioan Buduca, Iași, 1992; Dobitocul de țânțar, București, 1996; Nesimțitul, București, 1997. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Vin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
a făcut-o pentru a-și crea un sprijin în momente de restriște, adresîndu-se mamei plecate dintre vii, tocmai ei care îl lipsise adesea de reazăm, din pricina unei depresii în prag de nebunie. Ca și în cazul lui Pratolini, identificarea personajului-narator cu autorul cărții este explicită de la început pînă la sfîrșit. La începutul anilor '90, investigînd ca ziarist crimele atribuite așa-zisului "monstru din Florența," pe baza indiciilor, Alberto Bevilacqua a avansat ipoteza că nu era vorba de un asasin în
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
cel care naște cu creierul, spre una din ideile de bază ale cărții: viața curge-n text și textul în lume, iar între ele se produce o fuziune. În ce privește creația, ea se aseamănă visului, care continuă să intervină în viața personajului-narator, dar nu furtunos ca odinioară. În Aripa dreaptă, pentru prima oară probabil în marile proze cărtăresciene, ideea de viață capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
de context în planul superficial al limbajului (personajele se adresează cu "tovarășe", se evocă un mediu muncitoresc), cuprinde o respingere totală, etică, mizantropică, sarcastică, a "lumii noi". Ambele romane utilizează strategic convenția narațiunii la persoana I, manipulează filtrul narativ al personajului-narator și al altor personaje, care sînt puse să enunțe diverse idei. În Cel mai iubit..., apare frecvent mecanismul prudent al concesiei: negocierea obiecției, admiterea unor trăsături pozitive pentru a putea introduce o negație - "Stalin nu e încă bătrîn, eu îl
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
aparatului de filmat, iar filmul este ecoul transfigurat artistic al unor întîmplări trăite. Planurile se întretaie cu repeziciune (metodă cinematografică), iar cititorul este pus adesea în situația de a nu ști cu precizie dacă ceea ce citește este un vis al personajului-narator, o amintire, o întîmplare petrecută în realitatea fictivă sau un mic episod dintr-un scenariu cinematografic. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, periodic intră în scenă și o voce auctorială care comentează ironic felul în care curge povestirea: "Thomas
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
a doua parte probează caracterul operant al unui - deja - model teoretic propriu. Obiectul: textele istratiene (preferate sunt cele pentru care Istrati a conceput și o versiune în limba română). Metoda: considerarea pe acest teren a următoarelor raporturi: scriitor-narator, scriitor-cititor, narator - personaj-narator, limbă-lume și text-mesaj. Opțiunea pentru aceste cinci raporturi, spune autorul, ș...ț este susținută în primul rând de specificul organizării și constituirii semnificației artistice în textele istratiene. Vom pune în evidență atât particularitățile acestora din perspectiva narațiunii autobiografice, cât și
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
lui este că se identifică și pactizează cu Stere împotriva lui Niki, care nu are nici o șansă. Inutil efort, pe care, în următorul roman (Acasă) îl precupețește. Descrierile sunt aici dilatate, peste Bucureștiul nesfârșit se pliază, ca o membrană, sufletul personajului-narator, trecutul e smuls de sub moluz și noroaie și e refăcut, cu acribie, bucată cu bucată. În cele 40 de zile ale istorisirii iubirile sunt solare, imaginea mamei e luminoasă, același personaj cerebral (Mircea Stere fără nume) relatează, la persoana I
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
dintre mătușa Julia și Varguitas și mai multe povestiri compuse de "genialul" autor de scenarii radiofonice, Pedro Camacho. Aceste povestiri sînt oarecum suspendate în roman, formează insule narative fără legătură de sens între ele și epica principală, viața și dragostea personajului-narator Varguitas-Mario. În jurul lor se creează însă un spațiu pregătitor, pentru că din cele spuse de narator la persoana I aflăm totul despre cum au fost create aceste povești, despre autorul lor, despre succesul de public. Naratorul se află cu Camacho într-
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
a Wall Street-ului anilor '80. Deține „totul" la nivel profesional și personal: o profesie de prestigiu, remunerație ultra- suficientă, o logodnică fermecătoare. Un viitor strălucit, ar indica acestea cititorului. Numai că în momentul în care intervine plictiseala în viața personajului-narator, firul narativ devine straniu de violent. Bateman devine un monstru asemănator lui Mr. Hyde, autorul unor crime monstruoase ațintite asupra unor personaje alese la întâmplare și nevinovate. Sau nu, căci nevinovația lor poate fi pusă sub semnul întrebării: victimele sale
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
un singur fel de păsări...” Romanul lui Filip Florian se remarcă prin ușurința cu care povestea se mulează imperceptibil pe fiecare personaj, ca o „piele secundară”. Mărturisitori a două lumi diferite, Luci și Emil Își asumă pe rând funcția de personaj-narator, iar ca efect se obține o narațiune asamblată din două voci care refac trasee existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]