706 matches
-
Eseul filosofic este bogat reprezentat prin C. Rădulescu-Motru, Cultura europeană (7-8/1926), Personalism anarhic și personalism energetic (3-4/1927), Perspectivele noii generații (5-6/1928), Cultură și vocație (7-8/1928), Creație și vocație (1-3/1931) - unele texte sunt fragmente din lucrarea Personalismul energetic) - ale lui Al. Dima (O schiță a stadiului actual al problemelor filosofice, 9-10/1926) sau ale lui D. Bodin. La fel, studiile de estetică și sociologie, prin titluri ca O știință a vremii noastre: sociologia (7-8/1926), Între artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
trei cuvinte: "întoarcerea la subiect". O atare cotitură spre sine era necesară, credea Noica, mai peste tot: "în politică aceasta se numește falimentul teoriei (...) și primatul omului; în școală se numește "respectarea elevului"; în cunoaștere se numește "subiectivism"; în morală, "personalism"; chiar în teologie există o tendință de antropologism (...); iar știința însăși nu mergea și ea către un relativism, în sensul unei introduceri a factorului subiect în cunoașterea științifică?"79. Însă forma aceasta, deloc singulară, de (re)întoarcere la sine purta
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
definitiv și monolitic, însă există mai multe idei care unesc decât cele care despart în programele partidelor creștin-democrate. Acestea se datorează amestecului de influențe din Evanghelie, Sfinții Părinți, textele papilor, ale gânditorilor și ale politicienilor din secolele XIX XX, din personalism, popularism, ideile filosofiei protestante aplicate mai ales în economie, dar și din curentele laice, republicane, din liberalism sau socialism democratic. Activitatea magisteriului pontifical a fost extrem de importantă pentru formațiunile creștin-democrate, mai ales că experiența politică a dovedit că numai partidele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Aquino a fost cel care a influențat în mod evident democrația creștină. Elementul principal receptat se referea la rațiunea umană care poate să ducă la organizarea societății fără intervenția divinității. O altă referință constantă în politica creștin-democrată a fost personalismul apărut în 1930, care vedea omul mai mult decât un simplu individ, având o valoare etică. Multe din temele personaliste apar după al doilea război mondial, cum ar fi preambulul Constituției franceze din 1946, reluat și în cea din 1958
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
temele personaliste apar după al doilea război mondial, cum ar fi preambulul Constituției franceze din 1946, reluat și în cea din 1958. Printre inspiratorii acestui curent a fost și Nicolae Berdiaev, care a adus o influență ortodoxă. Principalii reprezentanți ai personalismului au fost însă Jacques Maritain și Emmanuel Mounier. Pentru Maritain se putea face o diferență între acțiunea făcută în spiritul unui creștin pe plan temporal și cea realizată "în calitate de creștin" pe plan spiritual, prima având întâietatea. El sublinia prioritatea moralei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
limite fiindcă nu scoate în evidență diversitatea democrației creștine. Folosirea singularului induce în eroare. Nu există o singură democrație creștină europeană, formula acoperind o mare diversitate care rezultă din referințe religioase și filosofice, istorice, din toate tipurile de electorat. Așa cum personalismul la care se referă creștin-democrații nu este o ideologie monolitică, așa cum Biserica Catolică este "o lume"3, ca și Bisericile protestante, tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atît de importantă mai ales în domeniul gîndirii economice. La aceste aporturi, adesea contradictorii, dar avînd același model creștin, se adaugă și alte curente: curentul laic și republican, liberalismul, socialismul democratic din care s-au inspirat programele politice 1. Despre personalism, atît de important pentru democrația creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu tot ceea ce ea implică privind
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să elaboreze sistemul de organizare al societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care conducea la acțiunea politică, oferind o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care conducea la acțiunea politică, oferind o bază doctrinală și un cadru cultural și politic. Noțiunea de personalism a fost utilizată în Manifeste de l'Ordre nouveau, publicat la începutul anului 1931 de Denis de Rougemont și cîțiva prieteni, dintre care îl amintim pe Alexandre Marc, și care au înființat un cerc de studii religioase, filozofice și sociale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
greutatea egoismului. Arnaud Dandieu, care în 1932 publicase Décadende de la nation française împreună cu Robert Aron, a devenit unul dintre inițiatorii mișcării "Noua Ordine" pînă la moartea sa, în 1933. Cartea sa, La Révolution nécessaire, rămîne una din lucrările cheie ale personalismului. Lucien Laberthonnière, care fusese condamnat pentru modernismul său și pentru care esența personalismului consta în a considera că fiecare om este un fiu al lui Dumnezeu, voia să construiască un personalism creștin fondat pe ceea ce el numea "o metafizică a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Robert Aron, a devenit unul dintre inițiatorii mișcării "Noua Ordine" pînă la moartea sa, în 1933. Cartea sa, La Révolution nécessaire, rămîne una din lucrările cheie ale personalismului. Lucien Laberthonnière, care fusese condamnat pentru modernismul său și pentru care esența personalismului consta în a considera că fiecare om este un fiu al lui Dumnezeu, voia să construiască un personalism creștin fondat pe ceea ce el numea "o metafizică a carității", ca recunoaștere a celorlalți. Nicolae Berdiaev, unul din principalii inspiratori ai personalismului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
La Révolution nécessaire, rămîne una din lucrările cheie ale personalismului. Lucien Laberthonnière, care fusese condamnat pentru modernismul său și pentru care esența personalismului consta în a considera că fiecare om este un fiu al lui Dumnezeu, voia să construiască un personalism creștin fondat pe ceea ce el numea "o metafizică a carității", ca recunoaștere a celorlalți. Nicolae Berdiaev, unul din principalii inspiratori ai personalismului, a adus influența ortodoxiei într-o gîndire în care Dumnezeu ocupa un loc central. În felul acesta se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
personalismului consta în a considera că fiecare om este un fiu al lui Dumnezeu, voia să construiască un personalism creștin fondat pe ceea ce el numea "o metafizică a carității", ca recunoaștere a celorlalți. Nicolae Berdiaev, unul din principalii inspiratori ai personalismului, a adus influența ortodoxiei într-o gîndire în care Dumnezeu ocupa un loc central. În felul acesta se elabora un mod de a concepe omul ca persoană distinctă de individ: acest mod de gîndire îl transforma, îl făcea superior, îi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
capitalismul care distruge omul; un internaționalism personalist care vizează bunul comun universal. Prin apariția revistei Esprit, deschisă necredincioșilor, și prin obiectivul său declarat în primul număr apărut în octombrie 1932, de "a reface Renașterea", el își definește, puțin cîte puțin, personalismul. În 1935, își grupează principalele contribuții în Révolution personnaliste et communaitaire; anul următor el a publicat eseul care definea opțiunile sale sociale, intitulat De la propriété capitaliste à la proprieté humaine. Aportul lui Maurice Blondel, care se situa în tradiția augustină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unui răspuns spiritual la problemele vremii, iar păstrarea independenței era pentru el o cerință esențială. În primele luni ale guvernului de la Vichy, atunci cînd Revoluția națională se inspira mai ales din Acțiunea Franceză, dar și din catolicismul social și din personalismul antiliberal, a scos revista Esprit, împotriva părerii lui Étienne Borne. Revista a fost imediat interzisă, iar Mounier arestat la începutul anului 1942, dar episodul demonstrează distanțarea față de context, chiar dacă prima reacție a lui Maritain, Borne și Michelet a fost să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
n-a putut să împiedice dezvoltarea naționalismului. Se opunea ideii de simplă libertate comercială. Făurirea Europei se justifică în ochii creștin-democraților prin idealul de comunitate solidară. Acest ideal era fondat pe noțiunea de persoană, alt element cheie al doctrinei creștin-democrate. Personalismul, adică solidaritatea și responsabilitatea, în acest caz: Europa presupune un efort de dialog, de solidaritate și de cooperare, care nu poate decît să depășească egoismele naționale și logica confruntărilor. Acest demers reprezenta o ruptură de trecutul statelor europene: dorea să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au reflectat la formule politice pentru perioada de după război, depășind PDP-ul. În vara anului 1943, Gilbert Dru a conceput, la Lyon, programul unei vaste adunări a democraților de inspirație creștină și a acelora de apartenență laică, avînd la bază personalismul. El l-a contactat pe Bidault, în care vedea un conducător înnăscut. Acesta se afla în centrul mai multor curente: acela al tineretului studențesc din Lyon, al foștilor membri din PDP și cel din cadrul ziarului L'Aube, al tinerilor conducători
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
număr care să nu facă referire la Maritain, care nu fusese tradus în Spania (Humanisme intégral tradus în spaniolă de Mendizábal fusese editat la Santiago de Chile și introdus clandestin în Spania) sau la Mounier, al cărui "Manifest în slujba personalismului" a fost tradus în 1965, în urma conciliului. Revista lui Ruiz Giménez a făcut foarte mult pentru difuzarea în Spania a unei filosofii care se izbea de național-catolicism. Unul din colaboratorii săi, Gregorio Peces Barba, care avea să participe la redactarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Barba, care avea să participe la redactarea Constituției din 1978, a publicat, în 1972, o analiză universitară a operei lui Maritain: Persona, Sociedad, Estado. Pensamiento politico y social de Maritain. În anii 1960, și alte reviste au servit ca suport personalismului din Spania, cum ar fi revistele catalane El Ciervo sau Serra d'Oro sau la Madrid, Mundo social, Hechos y Dichos, Razôn y Fe, dar cea mai influentă revistă era Cuadernos. Foarte curînd Ruiz Giménez a strîns în jurul său un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
407-424. 4 Luciano PAZZAGLIA, "Il dibattito sulla scuola nei lavori dell' Asemblea Costituente", in Democrazia Cristiana e Costituente, sub coordonarea lui Giuseppe ROSSINI, Roma, 1980, pp. 457-517. 5 Francesco VITO, L'economia a servizio dell'uomo, Milano, 1944, Economia e personalismo, Milano, 1949, Introduzione alle Encicliche e ai mesaggi sociali da Leone XIII a Giovanni XXIII, Milano, 1962. Jean-Dominique DURAND, "Catholicisme et économie en Italie. L'enseignement de Francesco Vito, Professeur à l'Université Catholique de Milan", in Les chrétiens et
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
et l'économie, op. cit., pp.157-178. 7 Jean-Louis LOUBET DEL BAYLE, Les Non-Conformistes des anneés '30, Paris, 1969. 8 Henri Bergson, Les deux sources de la morale et de la religion, Paris, 1932, p. 304. 9 Roberto PAPINI (coord.), L'apporto del personalismo alla costruzione dell' Europa, Milano, 1981, pp. 141-205. 10 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit., p. 153. 11 Ibid., p. 154. 12 Étienne BORNE, "Se souvenir d' Emmanuel Mounier", in France Catholique, no. 2252, și Emmanuel Mounier ou le combat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anului 1848 / 58 III. Generațiile Leon al XIII-lea / 64 Un cadru general în schimbare / 64 Diversitatea experințelor naționale / 72 Partea a II-a. CULTURA CREȘTIN-DEMOCRATĂ / 93 I. Credința în Dumnezeu / 95 II. Bazele doctrinale / 113 Magisteriul Bisericii catolice / 114 Personalismul / 119 Sturzo și popularismul / 128 III. Axe programatice /131 Democrația / 132 Organizarea comunitară a societății / 135 Europa / 142 Economia în slujba omului / 158 Partea a III-a. Între democrație și regimurile totalitare / 169 I. Creștin-democrații într-o Europă nouă / 171
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
autori fundamental diferiți (Eminescu, Caragiale, Alecsandri) procustianei ecuații „fond-formă-armonie”, în studiile Eminescu - poet universal, Caragiale în poezia lumii și Vasile Alecsandri în poezia universală. O contribuție importantă o aduce C. Rădulescu-Motru prin revizuirea și completarea lucrării sale din 1927 privind „personalismul energetic”: Morala personalismului energetic (t. XIV-XV, 1944-1946) și Materialismul și personalismul în filosofie (t. XVI-XVII, 1946-1948). Alte studii: Alexandru Marcu, Romanticii italieni și români (t. II, 1925), Vasile Alecsandri și Italia (t. III, 1927); Nicolae Cartojan, Legendele Troadei în literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]