282 matches
-
decât apariția feței într-o anumită formă<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 236. footnote>. Relația omului cu Dumnezeu-Treime este o relație personală, iar lumina se comunică omului prin Hristos în Duhul Sfânt. Sfântul Simeon Noul Teolog are o concepție total personalistă. Lumina, care deține un loc atât de covârșitor în concepția lui, este personală, sau persoana este unicul focar de lumină spirituală. Pentru că numai persoana se comunică în mod conștient ca sens și ca interes generos care luminează și încălzește<footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
a capitolului Rusia și civilizația occidentală este tranșantă: „Cei ce abandonează Occidentul preferând o altă cultură sunt ca aceia care noaptea sting luminile sperând astfel că vor vedea mai bine”. Depășirea „crizei culturii” autorul o crede posibilă prin prisma filosofiei personaliste a lui Emmanuel Mounier, care proclamă primatul libertății și al demnității spirituale umane. Din orizontul acestei opțiuni denunță mai întâi statul totalitar, iar corolarul său, „omul nou”, e portretizat memorabil: „Are anumite certitudini simple și pozitive, anumite «false idei clare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
întrebat doar de ce ne-au terorizat cu atâta bibliografie și exigență când, cel puțin oficial, slujba noastră alimentară cerea să ne ștergem din memorie aproape tot ce învățasem. La ce bun grelele nopți cu Wittgenstein, Popper, Quine, cu structuraliști, neotomiști, personaliști? La ce bun atâta tinerețe frustrată de timp liber când directorii școlilor de pretutindeni credeau că știm să facem telegrame omagiale și suntem tobă de Congresul XI, despre care îmi amintesc doar că a început în ziua în care m-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
până la jumătatea secolului XX s-a dezvoltat în trei direcții, constituindu-se trei modalități de abordare diferită a problemelor școlii și educației: școala formativ-organicistă, reprezentată în principal de G. G. Antonescu; pedagogia culturii, acoperită în special de Ștefan Bârsănescu; pedagogia personalistă, reprezentată primordial de activitatea teoretică și practică a lui Constantin Narly. În continuarea demersului nostru vom face o prezentare sintetică asupra doctrinelor și teoriilor pedagogice înregistrate în spațiul intra și extracarpatic românesc de până la 1918, apoi prezentarea schițată a operei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să fie asamblate în volume ulterioare (scurtele sale monografii se referă la următorii autori: Vasile Conta, Ion Găvănescul, Imm. Kant, Tolstoi, Helvetius, John Locke, Basedow, Georg Kirschensteiner, S. Freud). Opțiunea pedagogică a pedagogului moldav a fost catalogată deseori drept una personalistă, el însuși declarându-se pedagog social. Dinamica pedagogiei timpului său de la herbartianism spre pedagogia socială sau pedagogia culturii a fost amplu dezbătută în scrierile sale: ,,După pedagogia predominant individuală și cu repercusiuni individualiste, pe care mai ales herbartianismul o intensificase
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dincolo de primele trei nivele ale ființei individuale - nivelul psihobiologic, nivelul social și nivelul cultural, investigând ,,adevărata educație care se referă la cea de-a patra treaptă a ființei individuale, treapta metafizică”. În legătură cu pedagogia esenței umane avem în vedere opțiunile pedagogice personaliste, pedagogia existențialistă, fenomenologică etc. Soluționarea conflictului dintre esență și existență umană la nivelul gândirii pedagogice moderne impune adoptarea unei teorii unificatoare, aptă să asigure instituirea unei corelații optimale între idealul educației - chintesența pedagogiei esenței - și activitatea instructiv-educativă focalizată pe competențe
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
statut ontologic, există, cred, o altă perspectiva a rostului vieții...Dar cum progres în artă nu prea avem, fiecare generație își manifestă excepționalitatea puterii sale creatoare, apoi se înscrie, vrând-nevrând , epuizată, într-o serie istorică. Poezia de acum e biografistă, personalistă, autenticista, minimalistă, etc. are nerv, îndrăzneala de a trece peste orice tabuuri, dar tot ea mai dă și rateuri, coboară la o autocontemplare narcisiacă, de jurnal intim, între nombrilism și banalitate. Valoarea noilor poeți este în afară oricăror îndoieli; din partea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pozițiile psihologiei sociale și ale sociologiei, filosoful român ajunge la concluzia c geneza oricrei obligații nu poate fi decât ori social, în moralele simple, gregare, ori psihologic în moralele evoluate, aceast alternativ a înțelegerii fiind strin eticii kantiene. Aspectului formalist, personalist și intelectualist al eticii kantiene, (rupte de orice legtur cu realitatea, dar prețuite cum se cuvine de Ralea: acesta îi va opune Nikolai Hartmann, o moral întemeiat pe existența obiectiv, realist a valorilor, valorile nefiind determinate de dorințele noastre subiective
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Ei au fost niște uriași și va trebui să treacă o perioadă de timp până vom mai culege o recoltă la fel de bogată. În ceea ce privește Spania, după încheierea Războiului Civil, literatura a trecut printr-un șir de etape: formalistă, politică, simbolistă, hermetistă, personalistă etc. Aș avea nevoie de câteva pagini că să rezum măcar traiectoria literaturii postbelice. Un lucru însă este cert, operele literare date culturii noastre de generațiile lui Unamuno (1889) sau Garcia Lorca (1927) n-au fost depășite valoric încă. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar la un figurativ ale cărui elemente sînt mai mult niște semne decît reprezentări ("Marii fotbaliști"), dar își alătură mai ales artiștii apăruți din grupul numit al "Tinerilor pictori de tradiție franceză", inițiat în timpul ocupației și din rîndurile căruia apar personaliști ca Bazaine, Manessier și Estève. În anii 50 li se vor alătura și alți pictori veniți fie din arta figurativă, ca Roger Bissiere, fie din suprarealism cum sînt Camille Bryen și Alfred Wols (născut la Berlin, stabilit la Paris în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în locul său. De aici și pericolul unei obediențe prelungite, care ar putea să mențină subiectul într-o stare de infantilism greu de contracarat ulterior. Se poate atunci renunța la autoritate în școală sau prezența acesteia este inerentă? Până și un personalist de talia lui Lucien Laberthonière crede că autoritatea este nu numai inevitabilă, ci chiar necesară în "procesul de creștere" a elevului. Departe de a fi în opoziție cu libertatea copilului, dacă autoritatea sa (a profesorului, n.n.) este ce trebuie să
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
valorile umane, ceea ce implică îmbunătățirea comunicării, implicare personală, relații interpersonale etc. și * randamentul, urmărindu-se creșterea calității serviciilor, creșterea performanței colective etc. Din combinația celor două aspecte rezultă patru situații, cărora le corespund tot atâtea tipuri de strategii: conservatoare, raționaliste, personaliste și decizionale. Fig. 6. Strategii de acțiune în fața schimbării organizaționale (după Constantin Ticu, 2004) Deși nu am stabilit aspectele esențiale ale culturii organizaționale a școlii, datorită faptului că școala operează cu valori umane, iar randamentul său este evaluat în funcție de calitatea
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mișcă. Atât valorile umane, cât și randamentul sunt ignorate; b) Strategiile raționaliste se raportează la schimbare, accentuând importanța randamentului în defavoarea valorilor umane. Sunt specifice organizațiilor tradiționaliste ce promovează cultura defensivă, puternic centrate pe aspectele formale, de tip birocratic; c) Strategiile personaliste descriu situația opusă, în care interesul crescut pentru valorile umane nu este susținut de același interes pentru obținerea randamentului. Organizațiile centrate pe astfel de strategii încearcă să schimbe mediul, condițiile de lucru, fiind puternic interesate de nivelul de satisfacție a
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ignorânduși forța - așa mi-a apărut întâia oară Vladimir Streinu, într-o iarnă bucureșteană, cu lumina gri, într-un local popular pestriț, apariție insolită și calm dominatoare, cu frumosu-i chip devastat de vârstă." Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: "Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
iubirea față de tot ce există. Spiritul de sinteză al românilor nu rezistă doar în continuitatea lui imemorială între Occident și Orient, ci și în îngemănarea caracterului latin cu creștinismul ortodox. Prin urmare, este o punte între luciditatea rațională a latinității personaliste cu sentimentul de taină atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de comuniune interpersonală al culturii românești, străin individualismului și orgoliului accentuat dovedit de filosofii, literații și artiștii Occidentului, începând din Renaștere și până-n zilele noastre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și Fiului și Sfântului Duh<footnote Idem, Mărturisirea credinței ortodoxe, P.G., CLI, col. 766. footnote>. A. Halleux observă: Fiind totodată călugăr și preot, teolog și mistic, Palama a putut situa doctrina ființei și a energiilor în interiorul unei sinteze biblice și personaliste, hristologice și sacramentale, evitând astfel să-și închidă teologia în categoriile unei sistematizări filosofice, lucru care îi conferea acesteia o raționalitate mai înaltă<footnote André de Halleux, Palamisme et tradition, în rev. Irenikon, LIX (1975), nr. 4, p. 481. footnote
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Canudo fondează grupul Polaris, care se inspiră din mitul unui Rege al Lumii, și apoi propun un proiect sinarhic: serviciu social contra profit capitalist, eliminarea luptei de clasă prin sisteme de cooperare... Pare un socialism de tip fabian, o mișcare personalistă și comunitară. Și de fapt, atât Polaris, cât și fabienii irlandezi sunt acuzați că ar fi emisarii unui complot sinarhic condus de evrei. Și cine Îi acuză? O anume Revue internationale des sociétés secrètes, care vorbea de un complot iudeo-masonico-bolșevic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o aplice apoi în integrarea lor științifică, socio-profesională, culturală. Doar amintind câteva dintre modele alternative pentru conceperea educației practice, identificăm dificultatea activității sale, dar și nevoia schimbării metodologiei formării, diversificării însăși a competențelor sale: modelul behaviorist, modelul umanist, modelul tradiționalist (personalist), modelul orientat spre succes/performanță, modelul bazat pe competențe, modelul tehnicist, modelul profesorului reflexiv-orientat spre cercetare, modelul constructivist ș.a. sau combinarea între ele, pe elemente variate. Este de combătut limitarea la doar alternativele instituționale impuse administrativ (Școala Waldorf, Step by
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
În sfera antropologiei. Omul reprezintă o realitate cu un caracter particular. El este parte a lumii, dar și obiect al cunoașterii și subiect cunoscător, având prin aceasta o semnificație antropologică (N. Berdiaevă. Orice doctrină care Încearcă să explice omul este personalistă. Persoana umană aparține, În egală măsură, unei „categorii naturaliste și biologice”, dar și unei „categorii religioase și spirituale”, afirmă N. Berdiaev, pentru care, „personalitatea constituie o integralitate și o unitate care se bucură de o valoare absolută și eternă”. Persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai puțin analoage monadelor leibniziene care, deși distincte unele de altele, se acordă în virtutea unei armonii prestabilite, vrute și conduse de Dumnezeu. Sub aspect moral, Renouvier considera persoana, ca și Im. Kant, totdeauna ca scop; iată un motiv pentru care personaliștii consideră concepția lor expresie a umanismului. De la începuturile sale, personalismul s-a manifestat ca o filosofie idealistă, de inspirație creștină, care reia unele idei ale teologiei și spiritualismului medieval sau modern (9, p. 47; 10, p. 21). Deși, în deceniile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
renouvieriste, el s-a considerat o filosofie în al cărei centru se află persoana cu valorile ei ("persoana sacră"), o filosofie care se menține într-o strînsă legătură cu teismul. În literatura filosofică se vorbește de existența mai multor tendințe personaliste și chiar de atîtea personalisme cîți personaliști sînt. Se păstrează totuși suficiente note comune care permit recunoașterea apartenenței la aceeași tendință filosofică. Pentru personalismul francez din deceniile trecute, Gh. Vlăduțescu propunea gruparea filosofilor în aripa dreaptă și aripa stîngă (10
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în al cărei centru se află persoana cu valorile ei ("persoana sacră"), o filosofie care se menține într-o strînsă legătură cu teismul. În literatura filosofică se vorbește de existența mai multor tendințe personaliste și chiar de atîtea personalisme cîți personaliști sînt. Se păstrează totuși suficiente note comune care permit recunoașterea apartenenței la aceeași tendință filosofică. Pentru personalismul francez din deceniile trecute, Gh. Vlăduțescu propunea gruparea filosofilor în aripa dreaptă și aripa stîngă (10, pp. 13-14). Această clasificare are avantajul de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
materiale ale vieții sociale, pe primul plan puneau într-o interpretare creștină dimensiunile morale și spirituale ale ființei umane; omul este astfel desprins de condiționarea lui socială imediată. Acordînd un rol redus condițiilor vieții materiale ca factor al transformărilor sociale, personaliștii limitează "transformarea socială" însăși la un act de desăvîrșire individuală. O filosofie atît de puternic axată pe persoană nu putea să nu aibă, fie și implicit, unele idei cu privire la devenirea ființei umane. Unii dintre personaliști însă, cum sînt francezul LUCIEN
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ca factor al transformărilor sociale, personaliștii limitează "transformarea socială" însăși la un act de desăvîrșire individuală. O filosofie atît de puternic axată pe persoană nu putea să nu aibă, fie și implicit, unele idei cu privire la devenirea ființei umane. Unii dintre personaliști însă, cum sînt francezul LUCIEN LABERTHONNIÈRE, italianul LUIGI STEFANINI, elvețianul ALBERT KESSLER s-au manifestat și ca teoreticieni ai educației. LUCIEN LABERTHONNIÈRE (1860-1932) este unul dintre acei filosofi catolici care au respins neotomismul, mai ales pentru orientarea sa raționalistă, pentru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
viața lui se cere a fi îndrumată. Dar cum este cu putință ca, în condițiile exercitării unei autorități, persoana umană să-și păstreze calitățile specifice tendința de a-și aparține ei însăși și de a fi liberă? Educatorul, sugerează pedagogul personalist, trebuie să vadă în copil un om în germene, ceva sacru care, prin originea, natura și destinul său, îl obligă la respect și dragoste. Tocmai astfel de sentimente trebuie să le încerce educatorul cînd se îndreaptă spre copil. Educația devine
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]