240 matches
-
se poate observa cu ușurință adaptabilitatea cu care Dilthey își înzestrează în general paradigmele. Conceptele traversează epocile și oferindu-i creației un motiv și un cadru de desfășurare; ele se află într-un continuu efort de redefinire, dar nu sunt "personificate" în sens hegelian, în virtutea unui joc al logicii atotputernice, ci se remodelează în funcție de multiplele circumstanțe și structuri istorice în care reapar; altfel spus, ele sunt reconstruite pe baza caracteristicilor individului, ale societății, ale culturii, ale spațiului și timpului în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de unificare din 1905, coabitează în sînul SFIO. Internaționalist și patriot, revendicîndu-se din marxism, dar nu din cel dogmatic, specific lui Jules Guesde, pe care treptat îl înlocuiește, el devine, de la constituirea SFIO și pînă la Primul Război mondial, simbolul personificat al socialismului francez. Acesta din urmă progresează: de la 52 în 1906, deputații socialiști sînt în număr de 103 în 1914, iar efectivele Partidului se triplează în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de lume, poetul se imaginează în vremurile îndepărtate, când omul, de teama stihiilor și a fiarelor, se retrăgea în locuințele lacustre și trăgea podul de la mal. Metafora "aud plângând" sensibilizează abstractul, sugerând că ploaia e un plânset al materiei. Materia, personificată, devine un lucru concret, iar actul percepției se desfășoară noaptea, timp favorabil reveriei. Strofa I se structurează pe două serii paralele (ploaia singurătatea) care trimit la natură și la eul liric. În versul al treilea se exprimă solitudinea: "sunt singur
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
statornicia. În textul poetic, moartea este privită ca un fenomen îndepărtat, iar "gorunul" este un simbol al vieții, dar și al morții (prin transformarea lui în sicriu). Alte simboluri vin să sublinieze relația dintre viață și moarte ("turnul" și "clopotul" personificate), la care se adaugă "sicriul". Prin semnificațiile sale, Gorunul trimite la comuniunea om-natură, imaginând un dialog al omului cu gorunul, care doar receptează întrebările. Destinele lor sunt asemănătoare: omul are presimțirea morții, iar gorunul, aflat la "margine de codru", este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tale buze dulci..." Osmoza natură-dragoste reliefează trăirea unui posibil ideal erotic. Secvența a III-a (strofele V, VI) evidențiază traseul inițiatic de la dorință la visul de fericire deplină: Vom visa un vis ferice". Participând la trăirea sentimentului de dragoste, natura personificată asigură universalizarea iubirii și înlesnește accesul spre eternitate: "Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratice izvoare,/ Blânda batere de vânt". Doar starea de vis poate prelungi fericirea în eternitate, a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de dragoste, natura personificată asigură universalizarea iubirii și înlesnește accesul spre eternitate: "Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratice izvoare,/ Blânda batere de vânt". Doar starea de vis poate prelungi fericirea în eternitate, a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul meditează asupra iubirii, a îndrăgostiților care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul meditează asupra iubirii, a îndrăgostiților care semnifică un simbol mitic al perpetuării vieții. Limbajul artistic are o coloratură populară prin formele de viitor popular ("or să-ți cadă", "șede-vei") sugerând optimismul, speranța împlinirii iubirii absolute. Repetițiile sugerează intensificarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spațiul copilăriei, unde are prilejul să revadă codrul și să reflecte cuprins de melancolie asupra trecerii timpului. Concepută ca un dialog între doi interlocutori (poetul și natura), poezia Revedere are două planuri distincte: umanul ("trecerea") și natura, reprezentată prin codrul personificat ("veșnicia"). Cele două planuri sunt marcate prin dialog cuprinzând întrebările poetului și răspunsurile codrului, dialog care, în linii mari, reliefează condiția efemeră a omului față de veșnicia codrului. Atât geniul uman cât și geniul natural exprimă idei despre ordinea universală, propria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dureros, trist, în care personajul oscilează între agonie și extaz. Discursurile personajelor se centrează inevitabil asupra unui singur subiect: boala. Spaima naratorului-personaj din primul roman, de a nu putea fi decât ceea ce i-a fost dat să fie, este acum personificată, are chipul celor de care Emanuel este înconjurat. Personajul are clar conștiința eului, nu-și mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
deocamdată asuma funcția directoare decît dacă prefigurează exigența etică: autoarmonizarea intenționalității secrete a fiecăruia, care trebuie realizată în timpul vieții, exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
realizată în timpul vieții, exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații imginative purificate de confuzia magică și care nu va fi decît pură imagine, simbol, și sub cea a activității vitale, care nu va mai fi implorarea obiectului personificat, ci formarea legală subiectului. Personificarea rămîne chiar și în culturile cele mai elevate rădăcina întregului adevăr metafizic,al întregii poezii. Pentru gîndirea prelogică și simbolică, ea apare ca mijloc unic de expresie al adevărului supraconștient, creînd atît viziunea religioasă cît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
renașterea cui și la ce? IISUS MOARE TRUPEȘTE CA SĂ NU MOARĂ SUFLETEȘTE: El rezistă "puterilor lumii" chiar și în moarte, rezistă de dragul vieții adevărului unic și nu dintr-un fanatism oarecare. Exemplu cu valoare eternă, exemplu "nemuritor", a cărui împlinire, personificată simbolic, "Cristos", trăiește veșnic în memoria oamenilor, chiar dacă este din cînd în cînd uitată din cauza înțelegerii ei greșite. Ca om muritor, Iisus moare cu adevărat, iar trupul lui neînsuflețit se descompune. Dar elanul care l-a animat, Cristos adevărul transmis
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
singurul care, prin forța elanului său, a putut "încarna Cuvîntul". Elanul moare o dată cu Iisus; opera realizată de acest elan va ieși din mormîntul înțelegerii greșite sistematizate. Această operă exemplară pe vecie este personificată simbolic prin două denumiri: mesajul de bucurie personificat simbolic și numit "Cristos" și importanța mesajului pentru viitorul omenirii: Paraclitul (Sfîntul Duh). Divinitatea trinitară reprezintă fazele principale ale apariției în curs de evoluție: trecutul, prezentul și viitorul. 1.Originea, Dumnezeu creatorul, simbol al misterului. 2.Apariția manifestă a misterului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îi răspunde: "Tu ai spus-o". (Cum de tu, mare preot, nu știi că noi sîntem cu toții copiii creatorului și că trebuie să fim fii demni de tatăl nostru"? Confuzia dintre filiația trinitară (care se referă la succesiunea funcțiilor evolutive personificate simbolic) și cea metaforică (referitoare ta caracterul real al omului) este una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul natural cel mai important: nu numai evoluția materiei, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît o apariție, o imagine aparentă, un simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului" 1) SUFLET ȘI PSIHIC Așa cum Dumnezeu este simbolul personificat al misterului creației sufletul este simbolul personificat al misterului animării manifestat sub forma elanului animant. Elanul nu este altceva decît intenționalitatea motivantă supraconștient călăuzită: dorința esențială a armonizării, în vederea obținerii satisfacției esențiale: bucuria. Ceea ce se opune autosatisfacției, dorinței esențiale supraconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului" 1) SUFLET ȘI PSIHIC Așa cum Dumnezeu este simbolul personificat al misterului creației sufletul este simbolul personificat al misterului animării manifestat sub forma elanului animant. Elanul nu este altceva decît intenționalitatea motivantă supraconștient călăuzită: dorința esențială a armonizării, în vederea obținerii satisfacției esențiale: bucuria. Ceea ce se opune autosatisfacției, dorinței esențiale supraconștient imanente, elanului animant, este egocentrismul vanitos și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
există în adevăr, epoci privilegiate în sensul că sunt purtătoare de largi semnificații istorice se poate vorbi, desigur, cu egală îndreptățire și de privilegiul unor protagoniști de a răsfrânge mai fidel acele semnificații scrie Alexandru Zub, în lucrarea, Mihail Kogălniceanu, personificate, continuă autorul, semnificațiile devin astfel mai inteligibile sporind șansa istoriografiei de a sesiza resorturile intime ale epocii. Mihail Kogălniceanu rezumă însăși în epoca în care a trăit în ceea ce a avut ea mai nobil ca 60 aspirație ca ideal. Trebuia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
anonimatului: sihăstria între florile grădinii și piesele de șah. Vindecarea de vanitate poate întruni condițiile unui nou start. Petros se-ntoarce în Anglia în anii '30. Pentru el numerele erau aproape vii, aveau personalitate distinctă, ofereau vise aritmetice, apărându-i personificate ca perechi de gemeni identici. Se anunță, așadar, un veritabil tablou clinic, simptomatologia recăderii e tot mai virulentă. Providențial pentru ieșirea lui cu fruntea sus din arena internațională a matematicii este Kurt Gödel, autorul teoremei incompletitudinii, pe care Petros nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
există în adevăr, epoci privilegiate în sensul că sunt purtătoare de largi semnificații istorice se poate vorbi, desigur, cu egală îndreptățire și de privilegiul unor protagoniști de a răsfrânge mai fidel acele semnificații scrie Alexandru Zub, în lucrarea, Mihail Kogălniceanu, personificate, continuă autorul, semnificațiile devin astfel mai inteligibile sporind șansa istoriografiei de a sesiza resorturile intime ale epocii. Mihail Kogălniceanu rezumă însăși în epoca în care a trăit în ceea ce a avut ea mai nobil ca 60 aspirație ca ideal. Trebuia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Doppelgänger al lui Blake / 47 Partea a II-a. Factorii inductori / 59 2.1. Prolegomena. Povestea nebuniei lui Blake / 62 2.2. Imaginația / 66 2.3. Inspirația / 79 2.3.1. Forme indefinite ale inspirației / 87 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației / 90 2.3.2.1. Dumnezeu / 90 2.3.2.2. Îngerii și diavolii / 94 2.3.2.3. Sfinții și profeții / 97 2.3.2.4. Spiritele / 98 2.3.2.5. Muzele / 103 Partea a III
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un numar de agenți de natură indefinita, a căror voce influență, desi clară, nu spune nimic sau aproape nimic despre identitatea enunțătorului. Pe de altă parte, termenul se referă la o serie de agenți de natură definită, care constituie aspecte personificate ale inspirației, reificări ale acesteia: Dumnezeu, îngerii și diavolii, sfinții și profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. În primul rând, din punct de vedere genealogic, trebuie precizat că s-au cristalizat două mari teorii privitoare la originea inspirației. În timp ce
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
estetică, postulând necesitatea absolută a inspirației. Rolul rațiunii se reduce la detalii tehnice (tempo, alternanta metrica). În concluzie, putem spune că ideea blakeană de "inspirație" admite existența unei voci (care poate să rămână necunoscută sau să fie atribuită unui agent personificat) capabile să dicteze conținuturile vizionare ale unui poem receptorului (eul creator). Inspirația posedă voința artistică independența și, desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]