244 matches
-
-n stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tale buze dulci..." Osmoza natură-dragoste reliefează trăirea unui posibil ideal erotic. Secvența a III-a (strofele V, VI) evidențiază traseul inițiatic de la dorință la visul de fericire deplină: Vom visa un vis ferice". Participând la trăirea sentimentului de dragoste, natura personificată asigură universalizarea iubirii și înlesnește accesul spre eternitate: "Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratice izvoare,/ Blânda batere de vânt". Doar starea de vis poate prelungi fericirea în eternitate, a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de dragoste, natura personificată asigură universalizarea iubirii și înlesnește accesul spre eternitate: "Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratice izvoare,/ Blânda batere de vânt". Doar starea de vis poate prelungi fericirea în eternitate, a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul meditează asupra iubirii, a îndrăgostiților care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a îndrăgostiților aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul meditează asupra iubirii, a îndrăgostiților care semnifică un simbol mitic al perpetuării vieții. Limbajul artistic are o coloratură populară prin formele de viitor popular ("or să-ți cadă", "șede-vei") sugerând optimismul, speranța împlinirii iubirii absolute. Repetițiile sugerează intensificarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spațiul copilăriei, unde are prilejul să revadă codrul și să reflecte cuprins de melancolie asupra trecerii timpului. Concepută ca un dialog între doi interlocutori (poetul și natura), poezia Revedere are două planuri distincte: umanul ("trecerea") și natura, reprezentată prin codrul personificat ("veșnicia"). Cele două planuri sunt marcate prin dialog cuprinzând întrebările poetului și răspunsurile codrului, dialog care, în linii mari, reliefează condiția efemeră a omului față de veșnicia codrului. Atât geniul uman cât și geniul natural exprimă idei despre ordinea universală, propria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poate, teoretic, să întruchipeze o persoană reală. Acest lucru implică doar abordarea noastră structurală. Cu toate acestea, principiul fabulei rezidă în aspectul de intenție al acesteia, iar rezultatul practic este că subiectul este de obicei o persoană ori un animal personificat (în fabulele cu animale) și nu un obiect. Următoarele exemple ne oferă impresia unor posibilități multiple care pot fi "traduse" prin această schemă structurală de bază: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se căsătorească Mary b
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
includ romane psihologice, basme simbolice, romane mitologice, romane istorice, deseori plasate într-o societate decadentă, nuvele, însemnări de călătorie și jurnalistică. Tema sa recurentă este pregnanța destinului în viața umană. Destinul, pentru Couperus, este o forță în esență obscură, aproape personificată, impregnată de vinovăție. Opoziția dintre nord (frig, întuneric, masculinitate și burghezie) și sud (feminitate, senzualitate) stă la baza multora dintre romanele sale. Of Old People, and Things That Pass (D-ale bătrînilor și lucruri care trec, 1906) poate fi considerat
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
anonimatului: sihăstria între florile grădinii și piesele de șah. Vindecarea de vanitate poate întruni condițiile unui nou start. Petros se-ntoarce în Anglia în anii '30. Pentru el numerele erau aproape vii, aveau personalitate distinctă, ofereau vise aritmetice, apărându-i personificate ca perechi de gemeni identici. Se anunță, așadar, un veritabil tablou clinic, simptomatologia recăderii e tot mai virulentă. Providențial pentru ieșirea lui cu fruntea sus din arena internațională a matematicii este Kurt Gödel, autorul teoremei incompletitudinii, pe care Petros nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
odihna sa ca o anume acțiune să fie îndeplinită (un defunct revine pe pământ pentru a-și persecuta ucigașul; o pedeapsă leagă o fantomă de locul în care ea a săvârșit o nelegiuire), strigoiul condamnat la o rătăcire veșnică, moartea personificată apărând în mijlocul celor vii, lucrul de nedefinit și invizibil, care ucide sau care face rău, vampirii, adică monștrii care-și asigură o tinerețe veșnică sugând sângele celor vii, statuia, manechinul, armura, automatul care deodată se însuflețesc și își câștigă independența
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
savoarea unui joc intelectual. Sunt foarte greu de găsit puncte comune în dimensiunea fantasticului la Poe și Caragiale. De altfel, doar una dintre cele două povestiri traduse, aparține acestui teritoriu: Masca (The Masque of the Read Dead), în care molima personificată pătrunde în adăpostul prințului Prospero și transformă balul mascat în hecatombă, precum și Balerca de Amontillado operă care creează terifiantul în afara fantasticului. Răzbunarea lui Montresor, care își zidește de viu dușmanul, este o exacerbare a cruzimii, intensificată de narațiunea la prima
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în care se notează experiența frigului și a ploii îndurate de soldați), se trece la confidențele făcute toamnei într-o lume la marginea dintre real și fantasmatic (farmacistul din colț posedă în fiolele lui bucăți de cer și paradis, toamna personificată bate-n geamul poetului, dar acesta e incapabil să-i descifreze mesajul). Resurecția baladescă în viziunea membrilor Cercului Literar de la Sibiu înseamnă o apropiere a acestora de parabolă. Textele lor capătă aspect alegoric. Este un univers fantasmatic cel pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea de ele, de lume, de lumea haină a cen- trului. Și-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mai violent mirosul dulce, somnoros, de regina nopții. Plata dijmei se cufunda treptat în umbră 17. Rolul referinței ekphrastice aici este acela de a sublinia primatul istoriei personale în fața celei universale. Momentul erotic suspendă pentru o vreme presiunile realității imediate. Personificat, tabloul cu toate semnificațiile unei existențe dominate de puterea absurdului și de povara umilinței trece în umbra întâlnirii erotice. A treia referire ekphrastică la tabloul flamand se face într-un moment în care povestirea recuperează o secvență din biografia lui
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a existenței. Prospețimea unei lumi proiectate în imagini luminoase, limpezi, grațioase, urmând să surprindă ipostazele unor anotimpuri încântătoare, cu note din Coșbuc și Pillat, angajează un discurs liric vibrând de un bine temperat entuziasm, de încântare pentru spectacolul naturii, ingenios personificată, și pentru sesizarea elementarului (marea, îndeosebi). Într-o creație poetică restrânsă și vizibil inegală, regretul supunerii inevitabile la „marea trecere” aduce un lirism autentic: „Cocoși răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
M. Eminescu -Înger și demon ) Apostrofa este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu o exclamație ori cu o afirmație sentențioasă. Exemplu: "Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni!” (O. Goga- Oltul) Asonanța este figura de stil sonoră care constă în repetarea unor sunete în interiorul cuvântului
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
145). Orășenii, văzându-l și crezând că este infectat cu ciumă, fug din calea lui. Aceste relatări sunt, desigur, în tradiția scurtelor povestiri comice medievale, grosolane și adeseori cinice. În acest caz, umorul este încadrat de un dans al morții personificat. Dar în imaginea distanțată a trecutului absolut a morții se poate detecta prezentul inconcluziv al jurnalismului narativ al erei în descrierea, de exemplu, a cârciumarului: "era un cetățean bun și gras, cu o burtă ca un butoi, care-i făcea
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de unificare din 1905, coabitează în sînul SFIO. Internaționalist și patriot, revendicîndu-se din marxism, dar nu din cel dogmatic, specific lui Jules Guesde, pe care treptat îl înlocuiește, el devine, de la constituirea SFIO și pînă la Primul Război mondial, simbolul personificat al socialismului francez. Acesta din urmă progresează: de la 52 în 1906, deputații socialiști sînt în număr de 103 în 1914, iar efectivele Partidului se triplează în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
opoziție cu portretul static al ciobanului, imaginea mamei exprimă zbuciumul sufletesc al femeii care își caută zadarnic fiul: „Măicuță bătrână, / Cu brâul de lână, / Pe câmpi alergând, / Din ochi lăcrămând”. În baladă un loc deosebit îl are mioara, care este personificată, atribuindu-i-se și însușiri supranaturale. Într-o variantă culeasă din Teleroman, descrierea mioarei pune în evidență elemente ornamentale de basm: „Cu patru cornițe / Cu câte-o piatră nestemată / De-mi lumină noaptea toată”. Cadrul nupțial este realizat magistral. Primele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
personificarea, și în general figura umană... (se ivește defectul... confuzia...) [133]. Sub toate aceste raporturi, personificarea aceasta este incompatibilă cu adevărul, căci adevărul în artă pretinde ca adevărul în general acordul interiorului cu exteriorul, al conceptului cu realitatea. Mitologia greacă personificată, fără îndoială, și la Pontul Euxin, rîul Scamandru, ea își are zeii rîurilor, nimfele, driadele sale, și face, în general, din natură conținut variat al umanilor săi zei. Dar mitologia elenă nu se oprește la o personificare pur formală și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și mai departe, la un număr nelimitat de zei plăsmuiți în cele mai diferite forme. Deoarece semnificațiile generale care sînt concepute ca ceea ce este esențialmente divin se lasă regăsite în mii și mii de fenomene, care sînt deci și ele personificate și simbolizate ca zei și care ridică cele mai mari piedici în calea unei înțelegeri clare, dată fiind lipsa de precizie și de stabilitate a imaginației care aruncă toate unele peste altele și care, în invențiile ei, nu tratează nimic
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
departe în jurul nostru" [139], [12 td]. La p. 53 din aceeași carte, Hegel vorbește despre "simbolistica propriu-zisă" a artei indiene: "Imaginației índice nu-i lipsește, desigur, intuiția negativului; Sīva este distrugătorul, dar și procreatorul, Indră moare, ba nimicitorul timp, personificat ca îngrozitorul uriaș Căla, distruge întregul univers și pe toți zeii, chiar și pe Trimûrti, care de asemenea dispare în Brahman, după cum individul, în identificarea sa cu zeul suprem, se lasă să dispară el însuși și lasă să dispară întreaga
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ci pentru a ajunge direct la perfecțiune; cuvîntul "pedeapsă", folosit pentru asemenea practici, introduce o determinare neconținută de ele" (HEGEL, XVII, 389). [159] În nota 3, p. 148: "Siva este distrugătorul, dar și procreatorul, Indră moare, ba nimicitorul timp, personificat ca îngrozitorul uriaș Kala, distruge întregul univers și pe toți zeii, chiar și pe Trimûrti care, de asemenea, dispare în Brahman" (HEGEL, X, I, 448). "Aceste divinități sînt schimbătoare și trecătoare, supuse prea înaltului Unul" (XI, 361). [160] HEGEL, ibid.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mai mult sau mai puțin conștient, această inițiativă. Orice refuz devine un păcat, pentru că are în sine un caracter egoist; persoana se gândește doar la sine și astfel ea distruge în sine însăși caritatea. Păcatul, în lectură biblică, apare și personificat, ca un „actor principal într-o dramă”. Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani prezintă o luptă ce se dezlănțuie între cer și pământ, păcatul fiind zămislit, trecând apoi printr-un proces de gestație și fiind născut, aproape ca o creatură
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acțiunea directă și continuă a unor esențe supranaturale mai mult sau mai puțin numeroase, a căror presupusă intervenție trebuie să explice toate iregularitățile din univers", și în al doilea caz explicația "prin intermediul unor forțe abstracte, concepute realmente ca entități (abstracțiuni personificate), inerente diverselor lucruri existente în lume", pentru că "li se atribuie capacitatea de a genera toate fenomenele observate, urmând ca fiecare în parte să fie explicat prin derivare dintr-o entitate corespunzătoare"60. Dar dacă pozitivismul refuză cele două metode explicative
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se poate observa cu ușurință adaptabilitatea cu care Dilthey își înzestrează în general paradigmele. Conceptele traversează epocile și oferindu-i creației un motiv și un cadru de desfășurare; ele se află într-un continuu efort de redefinire, dar nu sunt "personificate" în sens hegelian, în virtutea unui joc al logicii atotputernice, ci se remodelează în funcție de multiplele circumstanțe și structuri istorice în care reapar; altfel spus, ele sunt reconstruite pe baza caracteristicilor individului, ale societății, ale culturii, ale spațiului și timpului în care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]