589 matches
-
tot pe atâtea mărturisiri, ba chiar mai multe<footnote Tâlcuirea Pr. Marcel Hancheș: Capacitatea de diversificare a răului, deși uluitoare, nu este nici pe departe la fel de prolifică ca cea a binelui. Oricât de inventiv este dracul, Dumnezeu îl întrece în perspicacitate. Se vede aceasta din surprinzătoarele și inventivele modalități de practicare a virtuții pe care le făceau sfinții. (n.s. 25, p. 57) footnote>. Pe acestea toate să ne sârguim să le mărturisim, ca și noi să ne bucurăm de cinstea din
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lucrul pe care-l neglijezi (Sofocle, Edip rege, 110-111), spune Sofocle. La fel spune și poetul comic Menandru: Toate acelea pe care le cauți Au nevoie de luare aminte, spun cei mai înțelepți oameni (Menandru, Fragm. 189, CAF, III, 55). Perspicacitatea sufletului trebuie îndreptată spre aflarea a ceea ce cauți și să curăți din drum toate piedicile; trebuie să dispară disputa, invidia, cearta, care-i cea mai rea între oameni; toate trebuie aruncate desăvârșit”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
William Gerald Golding (19 septembrie 1911 - 19 iunie 1993) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983. El prezintă romanele sale criza conștiinței omului modern confruntat cu problemele realității contemporane. „"...pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtând și amprenta diversității și universalității mitului, iluminează condiția umană din lumea de azi".” S-a născut pe 19 septembrie 1911 la St Columb Minor, un sat apropiat de Newquay, Cornwall. A început să scrie
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
Bogdan Lefter a trăit această translație, a contribuit el însuși decisiv la această schimbare de accent, de aceea înțelegem perfect de ce nu agreează ulterior cantonarea discuției în limitele unui grup sau în perimetrul sociologic al optzecismului. E o dovadă de perspicacitate că în 1986 criticul crede cu tărie ,în necesitatea de a ne elabora conceptul unui postmodernism românesc" (p. 18). Exegetul apără noul fenomen atât de căderea în frivolitatea unei mode, cât și de contestațiile neîncrezătoare, afirmând că ,postmodernismul românesc trebuie
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
doi bărbați... —Care nu erau Însă birmanezi, Îl Întrerupse reporterul, după cum ni s-a confirmat mai devreme. Da, așa este. Martorii au spus că erau indieni sau thailandezi sau poate chiar chinezi, oricum nu birmanezi, pentru că, după cum ai remarcat cu perspicacitate, martorii au declarat că nu Înțelegeau o iotă din ce vorbeau borfașii Între ei. Dar ce au putut distinge, și asta e destul de interesant, a fost că vorbeau pe un ton dur, iar Moff - sau mai degrabă cel despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să consider cele două epoci ca și cum s-ar găsi pe același plan, deopotrivă de prezente amândouă, substituindu-se una alteia în repezi apariții alternative. Mai e nevoie să adaog cât de mult contez, pentru evitarea a orice confuzie, pe bunăvoința, perspicacitatea și imaginația celor ce ați primit să mă însoțiți în fantastica mea expediție? Să plecăm, deci... * Iată-ne în piața gării, sosiți de undeva cu trenul, într-o clară dimineață de primăvară. Înainte de a ne sui în trăsura sprintenă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Bine, măi, mafoame, ne-ai chemat aici ca să ne-arăți un plan de bloc? Avea și bunică-meu unul de-ăsta, îl ținea-n congelator, să nu se strice. Cică gheața omoară bacteriile.“ „Robane, nu încetezi să mă uimești: ai perspicacitatea unui melc! Ia zi, Maria, unde l-ai găsit pe istețul ăsta, în frigiderul familiei?“ „Hai, nu te mai prosti, desfă odată hârtia!“ Mihnea a tras o măsuță lângă pat, departe de sticlă și pahare. A suflat peste niște particole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a discutat ce anume atitudine trebuia luată față de cererea sultanului. După ce s-a hotărât ca să se accepte plata unei dări anuale, Mihul a fost desemnat să meargă la Poartă. În acest moment el a dat dovadă de o mare perspicacitate politică. Dându-și seama de răspunderea care avea să cadă asupra înfăptuitorului acestui act, de amintirea pe care posteritatea avea să i-o poarte, Mihul a ținut să se specifice de către Sfatul țării că el nu este decât executantul voinței
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mănăstirii sale. Campania din 1467 Pentru Ungaria, ca și pentru Țările Românești, problema principală pe plan politic și militar o constituia lupta împotriva ofensivei otomane. Iancu de Hunedoara a înțeles acest lucru, nu însă, și fiul său Matei. Lipsa de perspicacitate a acestuia, faptul că el subordonează visurilor sale de mărire toate resursele țării, în loc să le utilizeze pentru apărarea ei față de cel mai periculos dușman, se dovedește și în politica sa față de Ștefan cel Mare. Fără să țină seama de pretențiile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ciceului, în cazul în care turcii ar fi reușit să câștige campania. Până la retragerea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare s-a mulțumit să-i hărțuiască, fără să-și mai angajeze oastea într-o ciocnire de mari proporții. Acționând cu perspicacitate, l-a determinat, în cele din urmă, pe Mahomed al II-lea să-și modifice tactica, în funcție de condițiile pe care i le impusese voievodul român. După ce s-a odihnit trei zile, la 30 iulie, oastea otomană începe deplasarea spre nordul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și aflând înăuntru neașteptate și ingenioase "ziduri" de cățărat, trambuline de urcat și tobogane de alunecat, labirinturi de aflat ieșirea și scări din frânghie pentru urcat, și neimaginat de multe construcții ingenioase, în care să-și încerce curajul, inteligența, puterea, perspicacitatea, iscusința, voința etc. Și, în interiorul acestor complexe, copiii ca și părinții ce-i însoțesc, găsesc servicii variate, pentru a comanda o frucadă, o gustare, ori pentru a-și încerca "norocul" la o tombolă spre a câștiga cu o simplă monedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
000 de volume" și că acolo a prins "patima cititului". Unul din aceste volume, Dicționarul de maxime comentat, de Tudor Vianu, i-ar fi indus "gustul pentru reflecție". Trei calități, pe care ulterior le va proba pe larg, sunt neîndoielnice: perspicacitatea, luciditatea și siguranța. Tânărul Codreanu nu tatonează, nu oscilează, nu ezită. El "cade" aproape totdeauna pe ceea ce trebuie, pune ochii pe exemplele utile, spicuiește ceea ce se pretează tipului său de comentariu. Modul lui de a citi o carte seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ajunge la fericire? Ce vei face cu existența ta? Ce înseamnă o viață împlinită? Evident, Heracle pleacă la braț cu Virtutea, cum altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de filosoful ce-l are ca model pe înțeleptul Epicur, el însuși avizat în ceea ce privește modelul superior oferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare a corespunde realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane, trebuie neapărat să fi fost îndrăgostit cândva, și nu doar un pic! Ce altceva poate genera o asemenea nebunie dacă nu niște vrăji? Așadar, filtre și parfumul de vrăjitoare asortat - căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
arată realitatea așa cum apare ea pentru un ochi exersat și lucid. El inaugurează, încă o dată, acea postură a înțeleptului care nu vrea nici să râdă, nici să plângă, ci doar să înțeleagă. Nici lacrimile lui Heraclit, nici râsul lui Democrit: perspicacitatea lui Lucrețiu. Asupra lumii, el adoptă punctul de vedere al lui Sirius: imaginând, deducând, vede ceea ce ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nici să plângă, ci doar să înțeleagă. Nici lacrimile lui Heraclit, nici râsul lui Democrit: perspicacitatea lui Lucrețiu. Asupra lumii, el adoptă punctul de vedere al lui Sirius: imaginând, deducând, vede ceea ce ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
neobișnuită, pe care câteva momente lungi nici una din acele femei nu îndrăzni s-o rupă. Domnul Pavel își dovedise „superioritatea”, biruise, simțea, știa asta, motiv pentru care era mândru, o mândrie secretă, dar pentru care nu-ți trebuie o anume perspicacitate ca s-o observi. - Am dreptate, domnule judecător? întrebă el după luminata pauză a victoriei, așteptând confirmarea de care nu se îndoia. Eu mă gândeam că tot ce spusese, deși era un adevăr cunoscut de toți, rostirea lui “în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i anihila, Împreună cu Întreaga rețea din care făceau parte. Spera că, după aceea, va fi chemat de urgență la Washington, pentru a i se oferi un post În conducerea superioară a CIA, care să-i solicite la maximum inteligența și perspicacitatea. După ce o impresionase În mod atît de plăcut pe Daisy, maiorul plăti consumația, lăsînd chelnerului un bacșiș meschin, sub pretextul că oricum Încărcase nota de plată, apoi se oferi să o conducă pe Daisy acasă, iar ea acceptă cu multă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Kim Ir Sen, zici? Dar ce a căutat la tine În casă? — Ce să caute? A intrat doar ca să bea un ceai, Îl durea stomacul. Aici, banda Înregistră o scurtă pauză de reflecție, În care căpitanul Jegg Își punea, pesemne, perspicacitatea la lucru. — Hm. De ce nu i-ai dat un ceai la cabinet? Întrebă apoi, cu voce mai domoală, totuși Încă neîncrezătoare. — Tocmai, că i-am dat. Și, din neatenție, i-am pus În loc de zahăr, bromură. Așa că, chiar dacă ar fi vrut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
poate fi simultan orice, teosofistă, sabbatistă, adeptă a Sectei Albe, sau a Energiei Cristalelor - sau un amestec nu prea bine definit al tuturor acestora -, cu condiția ca din asta să iasă ceva bani. Ceea ce maiorul nu bănuia Însă, cu toată perspicacitatea lui, era că pe doctor Îl plictisea la culme sarcina primită de la Nut și Feder, de a le hrăni pisicile. I se părea sub demnitatea lui și mult prea departe de ambițiile științifice cu care pornise la drum. Perspectiva realizării
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
hazardului, maiorul Smith descifrase misterul convorbirilor dintre Împărat și colonel, iar „rădașca“, destinată inițial să o spioneze pe asistenta doctorului Thomas, ajunsese să-i furnizeze informații de maximă importanță despre rolul pisicilor În traficul de droguri din zona Pacificului. Cu perspicacitatea sa recunoscută și invidiată de superiori, Înțelesese rapid că bietele animale erau folosite ca vehicul pentru săculeții cu heroină Îndesați cu forța pe gît. Asta Însemna că exportul de pisici, cu care se Îndeletnicea Între alții Bill Waks, folosea doar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
umflă ceva Înlăutrul ei; pesemne că, Întorcîndu se, o agățase Într-un nasture sau fermoar al sacului de dormit. Ar fi vrut să-și bage degetul și să o scarpine. Apoi Îi veni o nouă idee și zîmbi Încîntat de perspicacitatea sa. — Mhm. Parcă ziceai că Îl admiri pe Ceaușescu. Dar atunci, de ce ai inventat chestia aceea care i-a făcut pe unii să se Îmbrace cu pulovere și să-l Împuște? — Intenția a fost cu totul alta. Ceaușescu trebuia Înlocuit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spunea Pablo i se părea cu atît mai neverosimilă, iar mesajul lui imperativ, de-a dreptul suspect. Ceruse o șalupă, fără să spună pentru ce Îi trebuie, nici din partea cui venea. Maiorul Smith trebuise să-și pună la lucru Întreaga perspicacitate pentru a Înțelege ce are de făcut. Nu era exclus să i se fi Întins o cursă. Manierele extravagante ale lui Pablo, dezinvoltura lui un pic forțată, aparenta candoare cu care se livra situațiilor celor mai hazardate aveau o cheie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]