155 matches
-
a peruvienilor este cea culturală, rezultată în mii de ani de istorie, de la urmele lăsate de civilizațiile precolumbiene la edificiile construite în perioada colonială, toate constituind astăzi elemente de atracție turistică de nivel mondial. Este așadar explicabilă ascensiunea industriei turistice peruviene, care a devenit a treia industrie în stat (după industria piscicolă și cea minieră), cu o contribuție semnificativă la crearea PIB. Cel mai practicat tip de turism este cel cultural, care este organizat în locurile cu vestigii precolumbiene , cu monumente
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
minieră), cu o contribuție semnificativă la crearea PIB. Cel mai practicat tip de turism este cel cultural, care este organizat în locurile cu vestigii precolumbiene , cu monumente arheologice, în orașele coloniale (în special Lima, Arequipa, Cuzco). Din ce în ce mai prezent în turismul peruvian este ecoturismul, care include în general destinații din Amazonia peruviană (cel mai important centru fiind Iquitos). Larga deschidere la Oceanul Pacific a facilitat și dezvoltarea unor stațiuni litorale care atrag tot mai mulți turiști, mulți dintre ei fiind „ademeniți” de posibilitățile
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
practicat tip de turism este cel cultural, care este organizat în locurile cu vestigii precolumbiene , cu monumente arheologice, în orașele coloniale (în special Lima, Arequipa, Cuzco). Din ce în ce mai prezent în turismul peruvian este ecoturismul, care include în general destinații din Amazonia peruviană (cel mai important centru fiind Iquitos). Larga deschidere la Oceanul Pacific a facilitat și dezvoltarea unor stațiuni litorale care atrag tot mai mulți turiști, mulți dintre ei fiind „ademeniți” de posibilitățile de practicare a unor sporturi nautice. Una dintre cele mai
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
ei fiind „ademeniți” de posibilitățile de practicare a unor sporturi nautice. Una dintre cele mai cunoscute stațiuni litorale din Peru este Mancona, un orășel de cca. 9000 locuitori care primește anual peste 300.000 turiști. Valurile din largul coastei pacifice peruviene sunt printre cele mai apreciate din lume de către surferii împătimiți. În ceea ce privește numărul turiștilor internaționali, este de reținut faptul că turiștii din S.U.A, Chile și Argentina depășesc numărul turiștilor interni. Urmează apoi turiștii din U.K., Franța, Germania, Brazilia
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
de drumeți pe Inca Trail (maxim 500 persoane) pentru a proteja drumul de eroziune. O lună pe an (februarie) traseul este închis pentru lucrările de curățenie și întreținere. Deși creșterea numărului anual de turiști este un element lăudabil al turismului peruvian, acesta poate accelera degradarea complexului Machu Picchu. Alți factori ce pot contribui la această degradare sunt: dezvoltarea necontrolată a orășelului din apropiere (Machu Picchu Pueblo, numit de localnici Aquas Calientes - situat la numai 6 km distanță de Machu Picchu, la
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
superb eșantion de arhitectură urbană cu profundă rezonanță istorică se ridică la peste 1 milion pe an. Liniile de la Nazca fac parte, din anul 1994, din lista Patrimoniului mondial UNESCO. Ele reprezintă o serie de geoglife antice, localizate în Deșertul Peruvian, nu departe de țărmul pacific, acoperind o suprafață de cca. 500 km2. Sute de linii simple sau zeci de imagini stilizate de păsări, păienjeni, maimuțe, pești, rechini, șopârle, lame au generat în decursul timpului fel de fel de păreri legate
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
nu este ceea ce vînătorii de balene numesc o „zonă vie“, ea oferind vederii lor mai puțini marsuini, delfini, pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
picioare - și care produce peste cinci sute de galoane de ulei! Ce păcat că balena asta nefericită are o buză de iepure! Despicătura ei are o lățime de aproape un picior - pe semne că mama balenei înota în largul coastelor peruviene, tocmai cînd vreun cutremur s-a apucat, să le despice plaja. Peste această buză trecem, ca peste un prag lunecos, în gura balenei noastre. Pe legea mea, dac-aș fi acum la Mackinaw, m-aș crede într-un wigwam indian
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenieră are o rezervă de apă pentru ani și ani de zile - apă curată și bună, din Nantucket, pe care nantucketezul aflat într-o expediție de trei ani pe Oceanul Pacific, preferă s-o bea, în locul lichidului sălciu scos din rîurile peruviene sau indiene și vîrît în butoaie aduse deunăzi cu pluta. Iată de ce, în vreme ce alte corăbii, care pornesc spre China de la New York și se întorc pe aceeași rută, fac popas în vreo douăzeci de porturi, balenierele pot să rămînă în tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu vechea rutină ce ne distruge tinerețea. O, metempsihoză! O, Pitagora! Tu, care, în luminoasa Grecie de acum două mii de ani ai murit atît de bun, atît de înțelept, atît de blajin - am navigat împreună cu tine de-a lungul coastelor peruviene și te-am învățat - eu, un biet băietan fără minte - cum se matisește o parîmă! Capitolul XCVIII DUBLONUL Am mai arătat cum obișnuia Ahab să se plimbe pe puntea de comanda, făcînd cale-ntoarsă de cîte ori ajungea la un capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
voi cita două exemple de analiză de eficiență care sugerează stadiul încă primitiv al acestora, dar și direcțiile probabile de dezvoltare. Allan Johnson (1978) încearcă o analiză de eficiență cu privire la diferitele activități productive ale unei colectivități de indieni din Amazonul peruvian. Criteriul de eficiență ales de antropologul american este raportul dintre beneficiul energetic al fiecărei activități de producție (caloriile produse) și numărul de calorii consumate în procesul de producție (costul). Eficiența energetică a diferitelor strategii de producere a hranei adoptate de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
duce adesea la autoritarism competitiv. Ilustrăm acest argument prin analiza cazului statului Peru sub conducerea lui Alberto Fujimori (1990-2000). În calitatea sa de populist din afara sistemului, Fujimori a câștigat alegerile prezidențiale prin mobilizarea cu succes a sectoarelor marginalizate ale societății peruviene împotriva elitelor politice. În perioada în care a fost la putere, discursul anti-establishment pe care l-a avut Fujimori a dus la un conflict serios între executiv și legislativ și, în 1992, a produs un autogolpe (lovitură de stat prezidențială
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dezvoltate pe trei axe. În primul rând, Peru a suferit o cădere economică spectaculoasă spre sfârșitul anilor 1980, caracterizată printr-o recesiune severă și prin hiperinflație. În al doilea rând, insurecția crescândă a partidului Calea Luminoasă Maoistă a adus statul peruvian pe marginea prăpastiei. Doar în 1989 și 1990, poliția a înregistrat aproape 6 000 de insurecții și 7 000 de morți din cauza violenței politice (Tanaka 1998: 108). Spre finalul decadei, guerilele controlau un sfert din municipalitățile din Peru și pătrunseseră
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alți candidați membri ai C90 "vorbeau dialectul Quechua și lucrau în economia subterană" (Daeschner, 1993:261). Prin contrast, lista candidaților pentru legislativ prezentată de coaliția Frontului Democratic (FREDEMO) al lui Vargas Llosa "enumera pe cei mai renumiți politicieni ai establishmentului peruvian" (Cameron 1997: 43)4. Campania lui Fujimori avea în vizor, în mod explicit, economia subterană. Platforma sa electorală includea promisiuni de legalizare a comerțului stradal și de creare a unei bănci care să ofere credite economiei subterane (Roberts, 1995: 100
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prezenta ca "om din popor" era susțintă de originea sa etnică și familială (Degregori și Grompone 1991). Pentru că era pruvian de origine japoneză, Fujimori aparțiea unui grup etnic neînsemnat. Cu toate acestea, în contextul dezaprobării pe scară largă a elitei peruviene predominant albe, originea etnică a lui Fujimori s-a dovedit a fi "mai degrabă un atu decât un impediment", căci "trăsăturile sale faciale, experiența de imigrant și originile modeste îl făceau să semene mai mult cu vechea populație mestizo din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din afara sistemului l-a ajutat să ajungă în al doilea tur de scrutin și să lupte cu Vargas Llosa. Strategia populistă a lui Fujimori s-a perfecționat în runda a doua. Vargas Llosa a fost susținut de aproape întreaga elită peruviană, inclusiv comunitatea oamenilor de afaceri, Biserica Catolică și cea mai mare parte a mass-media și a elitei culturale și intelectuale. În aceste condiții, Fujimori a fost nevoit să lupte precum David cu Goliat, uriașul fiind establishmentul politic discreditat - această strategie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
societatea era împărțită în "poporul pur" și "elita coruptă". El a conceput alegerile ca o "confruntare între elita albilor ... și poporul de rând care nu era de culoare albă" (de la Torre, 2000: 124), considerând că el face parte din cholos-ul peruvian (săracii cu pielea închisă la culoare), nu din blanquitos (albi), sau din ricos (bogați), sau din pitucos (albii bogați) (Carrión, 1996: 286-7; Degregori și Grompone, 1991: 96-7). Fujimori afirma că el reprezintă "adevăratul Peru, cholo Peru" (în Intercampus 1990: 22
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
am ieși noi învingători la alegeri, guvernul ar fi format "dintr-un chinito și patru cholitos"" (în Carrión, 1996: 287). Fujimori l-a înfățișat necontenit pe Vargas Llosa ca un personaj complet rupt de poporul de rând și prea puțin peruvian. În dezbaterea care a avut loc în turul doi, el l-a atacat pe Vargas Llosa cu privire la faptul că a predat mai mult la universități străine decât peruviene și la un moment dat a declarat următoarele: "Ai impresia că noi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a declarat următoarele: "Ai impresia că noi, peruvienii, suntem niște maimuțe" (în Daeschner, 1993: 252)8. Strategia lui Fujimori a dat roade. Vargas Llosa nu a fost deloc în stare să-și schimbe imaginea de "alb privilegiat al elitei sociale peruviene, care avea o înțelegere limitată a problemelor cu care se confruntau las clases populares" (Conaghan, 2000: 264). Fujimoru a câștigat alegerile din turul doi detașat, cu 62,5% din voturi. În timp ce votul pentru Vargas Llosa a venit mai ales din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în aprilie nu făcea parte din el" (Kenney, 2004: 126). Trecerea lui Fujimori la dreapta a permis o reapropiere de elita economică și tehnocrată din Peru. Până în 1992, el a reușit o "alianță tacită" cu puterile "de facto ale societății peruviene - armata, elementele de vârf ale mediului de afaceri, principalele trusturi media și tehnocrații cu relații la instituțiile financiare internaționale" (Conaghan, 2000: 257). Această nouă alianță a sabotat coaliția de început a celor aflați în afara sistemului. Deși grupurile marginale erau bine
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
opiniei publice față de această elită, o strategie plebiscitară a funcționat cu prisosință în avantajul politic al lui Fujimori. De aceea, logica mobilizării pe criterii populiste a dus la o severă criză instituțională și, în cele din urmă, la prăbușirea democrației peruviene. 8.4 Ascensiunea autoritarismului competitiv, 1992-2000 Regimul care a apărut după autogolpe, în aprilie 1992, a fost cel al autoritarismului competitiv (Levitsky și Way, 2010). Planurile inițiale de guvernare într-o manieră dictatorială au fost abandonate din pricina presiunii internaționale care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
evanghelici din congres a scăzut treptat până la unu (López Rodríguez, 2008: 135). Cea mai semnificativă și durabilă mișcare a lui Fujimori către incluziune a fost în privința participării femeilor la viața politică. Înainte de 1990 femeile erau "aproape invizibile în sistemul politic peruvian" (Schmidt, 2006: 150). Între 1980 și 1987 n-a fost numită nicio femeie pe vreo funcție din guvern și foarte puține au fost alese membre în congres. Ascensiunea fujimorismului a atras după sine "o feminizare a politicii peruviene" (ibidem, 173
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sistemul politic peruvian" (Schmidt, 2006: 150). Între 1980 și 1987 n-a fost numită nicio femeie pe vreo funcție din guvern și foarte puține au fost alese membre în congres. Ascensiunea fujimorismului a atras după sine "o feminizare a politicii peruviene" (ibidem, 173). După 1990, întrucât făceau parte din coaliția lui Fujimori, formată din oameni din afara sistemului, numeroase femei au câștigat un acces tot mai mare la funcții cu autoritate. În 1990, de exemplu, femeile reprezentau 9,4% din totalul deputaților
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la putere (Bolndet, 2002), ascensiunea lui Fujimori cu siguranță că a accelerat acest proces (Schmidt 2006). Moștenirea acestui progres a fost evidentă prin numărul femeilor care dețineau funcții guvernamentale la nivel înalt în perioada post-Fujimori21. În acest fel, "feminizarea politicii peruviene" pare a fi o moștenire de durată a fujimorismului. În cele din urmă, impactul cel mai semnificativ și mai de durată pe care Fujimori l-a avut, a fost cel din sfera incluziunii simbolice, pe care Flic (2010) o definește
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1994), Democracy and Authoritarianism in Peru: Political Coalitions and Social Change, New York: St. Martin's. ------ (1997), "Political and Economic Origins of Regime Change in Peru: The Eighteenth Brumaire of Alberto Fujimori", în M. A. Cameron și P. Mauceri (eds.), The Peruvian Labyrinth: Polity, Society, Economy, University Park: The Pennsylvania State University, 37-69. ------ (2006), "Endogenous Regime Breakdown: The Vladivideo and the Fall of Peru's Fujimori", în J. Carrión (ed.), The Fujimori Legacy: The Rise of Electoral Authoritarianism in Peru, University Park
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]