155 matches
-
cu care erau tăiate. Se uită lung la negustori, oftă și spuse: — Să-mi faceți un preț. Pietrele astea albastre - și arătă spre safire -, între ele câte nouă pietricele mai mici, deci treizeci și șase de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și în locul lor punem granate, vi le ofer pe deasupra pentru cinstea ce ne faceți, socotindu-ne slujitorii casei voastre... Aș putea chiar să pun de la mine niște pietricele verzi, să spunem jadeit, în locul smaraldelor, rămânând să-mi plătiți doar opt peruzele și opt heliodore, cristalul de stâncă fiind un dar al fiului meu pentru fiul măriei tale. Brâncoveanu zâmbi înveselit. Ne întrebăm dacă se cuvine. Cu pietrele pe care le-am ales dorim noi să facem un dar, un dar împărătesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căror transparență lăsa vederii culorile de ambră ale dulceților de caise, rozul șerbeturilor de zmeură și trandafir, precum și întunericul bobițelor mărunte de cireșe negre zaharisite în siropuri parfumate. Înserarea lumina cerul în cele mai nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de balauri din basme, cu contururi de aur și aramă păzeau spre apus somnul soarelui ce trecuse dincolo de linia orizontului. Vodă, de la fereastră, privea și nu se mai sătura. Înserarea i se părea că amplifică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreun schimnic scriau acatiste - și noi pe afară. Bătea soarele dinspre apus și cum stam așa în pridvor și priveam Înspăimântătorul Județ, numai ce vine un frate pirpiriu cu câteva fire roșietice drept barbă și cu ochii albaștri, albaștri ca peruzeaua. Ancuța, mititică, pe lângă noi smiorcăia și se agăța când de mine când de Constantin: „Neică, dar aci ce-i?” și ridica mânuțele spre chipurile din smoala gheenei. Cum noi abia buchiseam pentru noi, fratele cel tinerel începe să-i lămurească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în colțuri, îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea, puse cartea și crucea pe pupitru, își descheie rasa la piept și scoase o cutie micuță din metal aurit cu intarsii de peruzele în formă de cruce, o deschise, se căută din nou în desagă și, zâmbind, adăugă la cele puse pe pupitru un ulcioraș. Le făcu semn celor patru Brâncoveni să îngenunche, căută să-i acopere cu patrafirul peste capete și își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nod în papură, este numai bun de ținut în brațe. La gât poartă un lănțișor cu cruciuliță, care acum i-a ajuns la spate, între omoplați, iar pe degetele într-adevăr cam uscate și pieloase - o mulțime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
negru. Ți-a venit imediat după asta autobuzul și, în înghesuială, era să ți se facă rău. Cred și eu, tu doar mi-ai povestit - și pe mine m-a apucat tremuratul, îți iau mâna și-ți privesc inelul cu peruzea, îmi place să mă port frumos cu tine, cu altele sânt imposibil. Te ridici și scoți din poșetă un pachet auriu de cafea în care zuruie boabele. Cafea austriacă, unii spun că e cea mai bună, alții că e cea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
purta o bluză cu mâneci scurte de "garofiță", o fustiță plisată pe care-o împrumutase de la Ester și de aceea îi era cam mare și un ciorap-pantalon, tot albastru, dar bătând în cenușiu. Pe deget își pusese un inel cu peruzea, desigur o imitație, iar în păr își împletise albăstrele. Părea cu-adevărat o femeie, cum stătea pe tronul împodobit. Garoafa bătută, de la noi din grădină, o purta la ureche, căci își trăsese tot părul pe-o parte, așa încît urechiușa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albi, iar în urechi, cercei mari în formă de scoici. Avea la ea o mapă mare, din vinilin. Cea mică de statură purta ochelari și era îmbrăcată cu o canadiană albastră peste cămașa în carouri. I-am observat inelul cu peruzea pentru că avea obiceiul să-și tot scoată ochelarii și să-și apese ochii cu degetele. Ambele fete au comandat cafea cu lapte și câte o prăjitură, iar în timp ce mâncau și beau, discutau în șoaptă. Discuție serioasă, se pare. Cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la ea. Îți mulțumesc pentru tot. Așteaptă pe verandă, a zis Helena. Am ceva. După câteva minute, Helena a ieșit din casă cu o săculeț din catifea neagră. A desfăcut funda și-a scos la lumină o bucată lustruită de peruzea, ale cărei margini erau rotunjite de atâtea atingeri. Rară în țara mea, a explicat Helena. Pentru siguranța, da ? Indienii voștri știu. Am adus la ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Am adus la ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi și-a retras brațul. Nu, nu pot s-o iau. E mult prea prețioasă. Helena a dat din cap hotărâtă și-a îndesat peruzeaua înapoi în săculeț, după care a împins cadoul în palma Jinei. Ba da. Ia tu. Scrie ce speri și pune înăuntru cu piatră. Ține uscat. Ajungi acolo în siguranța. Jina a realizat că strângea săculețul în pumn. A desfăcut degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o margine îngustă a povârnișului, cu o prăpastie de-o sută de metri dedesubt, era o căldare naturală formată în jurul unui izvor cu apă caldă. Lichidul era la fel de albastru ca peruzeaua pe care Jina o ascunsese în rucsacul lui Zach. M-am gândit că poate-ai vrea să faci o baie, i-a spus el. Jina și-a lipit obrazul de brațul lui. Și-a dat seama că alături de el totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
castron stâncos și neînsuflețit. Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui Helena nu ocrotise pe nimeni; Zach îi promisese că, la sfârșitul excursiei, va fi teafără și nici el nu s-a ținut de cuvânt. Chiar și atunci când, la mijloc, nu există decât cele mai bune intenții, niciodată nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mod frecvent, autorul recurge la elogiere, omagiere, glorificare. Copleșit de admirație ca de o criză de astm, el nu observă când devine grandilocvent și în cele din urmă ilogic. Iată l slăvind patria: „Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea, / Aș vrea să fiu și să rămân o stea, / Să pot, din depărtate galaxii, / Cu raza mea, mereu să te mângâi. /... / Și-n cartea ta, de ani și glorii grea, / O clipă de istorie m-aș vrea, / Prin vreme să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Noimann nu mai știa exact cum Începuse „spectacolul” iluzionist. Ținea minte doar că la un moment dat, pocnind din nou din cele două degete, inginerul Edward, Îmbrăcat acum Într-un frac negru și purtând pe cap un turban de culoarea peruzelei, făcu să apară deasupra mesei o tavă și un iatagan strălucitor, pe care, prinzându-l cu mâna dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piper și sare”, Ci cât mai simplă, făr’ tumult. Am strâns, vă rog, fără de chetă, Pentru sicriu, transport, gropari, Să nu se pună etichetă, Doar cruce simplă din doi pari. 25 iulie 2004 ORAȚIE LA ANIVERSARE Venit din zări de peruzea Din vraja lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
genunchii tremurând, Pe când soarta ca transfugă Se pornește-n van urând. Câte-n Lună și în stele, Ce nu pot să aibă loc, Chiar cu sute de tutele Și icoane ca breloc. Ruga doar înalță eul Spre un cer de peruzea, Căutându-și apogeul Cu un post de mielușea. Mă simt străin în propriul eu, Deși mai pâlpâi încă, Ca un ciudat miscelaneu - Fărâme dintr-o stâncă. 16 mai 2005 REFLECȚII (CLXX) „O mână spală pe alta Și fața - amândouă”; Unii
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
la ultimul etaj al unui bloc mai vechi. L-a servit pe o farfurie cu salam din cel mai bun și cașcaval, a presărat puțin piper n-a uitat că așa îl prefera și cu două lacrimi în ochii de peruzea, a spus mândră: - Servește sunt de la Gigi! Laur simți deodată accentuat, gustul și aroma mizilicului împletindu-se cu amintirile trecutului; băiatul tristeților începu să lăcrimeze, avea voie, era ca și acasă. Femeia singurătăților se liniști prima și spuse cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
este bine Și că mă ierți de tot ce n-am făcut. Cuvinte-s de prisos și sunt puține, Primește, mamă, un colind tăcut... Poem pentru soția mea Ne-am cunoscut demult... ce întâmplare, Ningea și-atunci cu fulgi de peruzea, Era senină, caldă, zâmbitoare, Eram nebun, ca astăzi după... ea. Mi-a fost și zbor, mi-a fost și alinare, Poemul meu ce nu l-am putut scrie, Nevoia mea de liniște, iertare, Când rătăceam prin tine... poezie. Când valuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
soare Marea ne-ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește! Bancuri de pești, scoici, o meduză Crabi, alge, delfini mă amuză, O lume-nvăluită-n albastru mister E marea ce parcă se termină-n cer Albe dantele, spumă de peruzea, Marea e ancora mea! Mihnea Claudia-Denisa, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Povestea florii Pe un deal, în depărtare, Locuia un pom și-o floare, Pomul drept și neclintit, Floarea, trup
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acel loc erau din ce în ce mai puternice. "Ce caut aici?" Dar tocmai atunci Marcel coborî în stradă. Când începură să urce scara fortului, era ora cinci după-amiază. Vântul se oprise cu totul. Cerul, fără urmă de nor, era de un albastru ca peruzeaua. Frigul se făcuse mai uscat, înțepându-le obrajii. Pe la jumătatea scării, un arab bătrân, lungit lângă perete, îi întrebă dacă n-au nevoie de o călăuză, dar fără să facă vreo mișcare, ca și cum le-ar fi cunoscut, din capul locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
grele. O să le dăruiesc, din inimă, cu mare drag, fiicelor mele. îngăduie îngăduie să mă preling prin frunze Și să îmi ningă tâmplele cu alb de nea, îngăduie să mă-mpletesc în vară Cu toamna în culori din cupele de peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Lola, ești de-a dreptul fermecătoare...!, i-am strigat cu același ton pe care-l foloseau navigatorii când descopereau un pământ nou. Mi-a surâs aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru o clipă ochii ei vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care se Înfățișa o frumoasă biserică de țară În curtea căreia se afla și cimitirul satului cu oameni harnici și gospodari. Hai să ne-nchinăm, că aici, uite colo unde-i crucea ceia mititică și Învechită, din lemn, doarme Viorița, peruzeaua mea de fată, frumoasa și buna ta mămicuță! Un zurgălău imens a sunat În comoara sa cu amintiri de neînlocuit și a Învăluit sufletul său, sensibil Încă de pe atunci, În care se derula filmul despărțirii de Viorița, neprețuita sa mămică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
l-a întrebat într-o zi cineva pe ceasornicar, iar bătrânul acela se spunea că era ultimul frate în viață al lui Yassin. Bunicu-său îl văzuse, dar sala de rugăciune din Masjid-e Kabud nu mai era ceea ce fusese pe vremuri - peruzeaua Islamului -, ci o încăpere de sub cupolă, sprijinită de minarete și doar brâiele cu scriere riqa, albastru cu alb, mai vorbeau de vechea ei glorie. Aici toți erau altfel decât fuseseră: preotul zartosht venerat trecea drept șiit, pe când fiu-său văduv
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]