1,115 matches
-
18 august 2014 Toate Articolele Autorului Împreună, nu mai suntem singuri și doar împreună noi putem trăi, Fiindcă împreună stăm ca două linguri în aceiași oală până ne-om muri. Cât suntem alături numai împreună reaprindem zorii multor dimineți Pe pervazul vieții care ne îndeamnă, să culegem clipe de câțiva arginți. Tocmai de aceea ne-am avut aproape în atâtea zile toarse peste an, Să nu fim prea singuri punem deoparte tot ce împreună o viață-am adunat! Referință Bibliografică: Împreună
ÎMPREUNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_zecheru_1408380395.html [Corola-blog/BlogPost/349410_a_350739]
-
mutat. Pentru mine era visul pe pământ. Mă urcam în foișor și priveam stelele. Eram mai aproape de ele. Aveam impresia că le ating cu mâna. Pe jos casa avea scândură. Avea și o prispă mare, cu scândură pe jos.Pe pervazul prispei mama a sădit mușcate roșii în glastre din pământ ars. Începusem și eu să mă laud la alți copii de la școală că stau într-o casă mare. Am luat-o în această casă și pe sora lui tata, care
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Stafiile_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
la ultimul cât. Pe fereastră, noaptea, priveau stelele incandescente, mișcate pe perdeaua întunecată la adierile vântului. Le preocupa ziua următoare, cum să-și economisească drumurile și timpul de la un muzeu la altul de unde se întorceau frânte, reluându-și locurile pe pervazul lat al ferestrei, loc de odihnă ideal pentru picioarele lor obosite. Oboseala era numai a picioarelor. În fapt clocoteau de idei și aveau discuții aparent naive. Uneori vorbe sub care își ascundeau gândurile. Se născuse în ele o dorință care
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
aia deplină cuprinsese deja pămîntul întreg și parcă doar iarba mai respira, iar rîul amuțise și el, scurgîndu-se leneș printre pietrele pe sub care se ascundeau peștii. Estera întinsese masa în camera de la stradă, deschisese ferestrele, pusese ghivecele cu mușcate pe pervaz, aranjase covoarele și fața de masă albă parcă strălucea și ea, bucuroasă de musafiri. Se îmbrăcase cu o rochie roșie, care îi scotea în relief tenul ei alb și ochii mari și luminoși și parcă era mai frumoasă ca niciodată
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_62_67_ioan_lila_1341239997.html [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
în când, între degete, o frunză de lămâi înflorit care se aplecase spre spătarul din partea dreaptă. Luase un calmant și se mai liniștise puțin. Afară î ncepuse o ploaie în rafale. Pe balcon se auzeau cioburi de picături, frânte de pervaz. Aproape că se înserase. Se făcuse destul de cald. Se ridică și deschise fereastra. Rămase câteva clipe acolo, privind în depărtare. Peste oraș se cernea zgomotul cotidian, împărțind frânturi de viață, cu dărnicie. Sub balcon, câțiva copii gălăgioși atacau parcă atmosfera
PROMISIUNEA DE JOI (IV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_iv_gina_zaharia_1360519339.html [Corola-blog/BlogPost/366074_a_367403]
-
aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472713975.html [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
acceptat niciodată să stea în genunchi. Fotografiile din această carte lăsată de Teo sunt clipele ei de răsfăț, dar și toată dragostea cu care a vrut să ne transmită următorul mesaj: Viața TE Obligă. Nu renunța nici în ruptul capului!. “Pervazul lui Dumnezeu” Ana Barton, autoarea volumului Pervazul lui Dumnezeu, a scris devreme și a debutat târziu, la 40 de ani, din smerenie față de arta literară, față de artă, în general. A făcut cu mare placere, ba chiar adesea cu drag, publicistică
Cărți de pus sub brad by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105906_a_107198]
-
din această carte lăsată de Teo sunt clipele ei de răsfăț, dar și toată dragostea cu care a vrut să ne transmită următorul mesaj: Viața TE Obligă. Nu renunța nici în ruptul capului!. “Pervazul lui Dumnezeu” Ana Barton, autoarea volumului Pervazul lui Dumnezeu, a scris devreme și a debutat târziu, la 40 de ani, din smerenie față de arta literară, față de artă, în general. A făcut cu mare placere, ba chiar adesea cu drag, publicistică, îndeosebi culturală. Trăiește-n bună pace și
Cărți de pus sub brad by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105906_a_107198]
-
danez Hammershoi, apartament ce-și are ca spațiu tangent capela privată a pastorului odată fanatic credincios. Un loc aparte e rezervat ferestrei surpradimensionate de unde se poate observa podul blestemat de pe care s-a zvârlit Beate în apele curentului periculos. Pe pervaz, buchetele de flori și ghivecele constituie o barieră care cu încăpățânare cenzurează privirea neliniștită a acelora ce vor să exploreze peisajul și locul blestemat. Idee subtilă, dar abuziv utilizată în spectacol: forța unei metafore vine din impactul inițial, căci repetiția
Rosmersholm, la Teatrul Maghiar din Cluj, în regia lui Andriy Zhodak by George Banu, corespondență de la Paris () [Corola-website/Journalistic/105650_a_106942]
-
Restul albinelor sunt albine lucrătoare. Uite, aici, în insectar am o albină lucrătoare pe care am prins-o când a intrat într-o vară, în bucătărie. Am uns un borcan cu ulei pe dinăuntru și când s-a așezat pe pervazul ferestrei, am reușit s-o captez în borcan, lipindu-se de marginile unse, dinăuntru, ale borcanului. - Mie îmi place mierea bunico, mami și tati îmi îndulcesc ceaiul sau lăpticul de dimineață, cu miere, în loc de zahăr. Uneori o mănânc și pe
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Insectarul.html [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: - Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_11_.html [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1328677832.html [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
Omagiu > NU MAI VREAU! Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mai vreau s-aud suspine Lacrimi să le simt pe-obraz! Tot ce-i rău arunc afară Peste-al geamului pervaz. Pentru ce să-mi omor clipa, Fruntea să mi-o încrețesc, Ochii să-mi plutească-n jale Sufletul să-mi împietresc? Imi invit la dans... Destinul Să mai joace cum vreau eu. Ceasul, îl rog s-odihnească Trecătorul Timp... al
NU MAI VREAU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1446387270.html [Corola-blog/BlogPost/353297_a_354626]
-
mi-a indus o stare hipnotică și brusc, mi-au apărut în minte câteva versuri. M-am ridicat cu mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un pervaz pe care se aflau 2-3 ghivece cu flori, în special mușcate ( favoritele mamei). M-am sprijinit cu coatele pe acest pervaz și am început să așez gândurile pe hârtie. Lumina lunii era atât de puternică încât se putea scrie fără
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ultima_imbratisare_valentina_becart_1374881075.html [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un pervaz pe care se aflau 2-3 ghivece cu flori, în special mușcate ( favoritele mamei). M-am sprijinit cu coatele pe acest pervaz și am început să așez gândurile pe hârtie. Lumina lunii era atât de puternică încât se putea scrie fără nicio problemă. Au fost primele versuri și primul sentiment revelator, înnălțător, necunoscut mie până în acel moment. * M-am trezit brusc cu
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ultima_imbratisare_valentina_becart_1374881075.html [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
de mister / Pe câmpuri, în livezi și prin păduri. /Mă-mpodobesc cu flori de măr: Tu, verde drag, iar inima îmi furi!” Și tot acolo, era casa bunicii unde „ Totul e verde, ușile cu tocuri și praguri late, /geamurile cu/ pervazurile pline de flori /și podina din drugi mari de lemn.”, bunica, pe care o iubea nespus și care venea de la biserică, în zilele de sărbătoare “cu coșul tău frumos împletit de meșter,/cu cănițele tale de moși/ împodobite cu cireșe
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Et_in_arcadia_ego.html [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
Mă iert iertând, mă aflu și mă uit iubind, mi-aduc aminte scriind. În rest, caut cu pace o absență: a răutății. Și în mine, și în ceilalți. Ca s-o găsesc, am învățat să mă bucur”, povestește Ana Barton. “Pervazul lui Dumnezeu. 75” Despre autoarea cărții, Ana Barton, Dorina Chiriac spunea: „Ana nu scrie. Ana sângerează cuvinte. E dintre cei cărora nu te repezi să le închizi rănile, căci tocmai rănile lor deschise le oblojesc pe-ale tale. Mai umblă
Fluvii de povești by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105708_a_107000]
-
Ana Barton, Dorina Chiriac spunea: „Ana nu scrie. Ana sângerează cuvinte. E dintre cei cărora nu te repezi să le închizi rănile, căci tocmai rănile lor deschise le oblojesc pe-ale tale. Mai umblă sângerând, Ană, întru vindecarea durerilor mele!” Pervazul lui Dumnezeu „Dumnezeu are un infinit de buzunare. În ele adăpostește copii, oameni (care se cred) mari, pisici, căței, levănțică, frunze de untișor, baobabi, doi vulcani activi și unul stins (pentru că nu se știe niciodată), recipiente de sticlă, pline cu
Fluvii de povești by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105708_a_107000]
-
cred) mari, pisici, căței, levănțică, frunze de untișor, baobabi, doi vulcani activi și unul stins (pentru că nu se știe niciodată), recipiente de sticlă, pline cu dragoste distilată, praf de stele, vulpi, bufnițe și, la capăt, lumină. Și mai are un pervaz înalt, înalt și lat, lat, cât să-l cuprindă și să-l țină bine când se-agață de el ca să se uite la noi, să vadă de-afară cum ne e înăuntru. Și-apoi se mută înăuntru și se uită
Fluvii de povești by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105708_a_107000]
-
spre casă suvenir de după-amiază mă înghit aerul se potolește în mine ca un prunc ghiftuit ferestrele casei dărâmate se holbează în gol o batistă albă înșiră ce-a mai rămas din săptămâna proaspăt scrobită îmi agăț colțul buzelor de pervaz aștept să se arboreze acel zâmbet care te trece-n luntrea-i peste vârtejul oricărei zile în pântecele unei mări ce-a secat locuiesc într-un castel de nisip scoici ruginite îmi împrumută glasul abia distingându-se dintre buruieni și
Poezie by Daniela Popa [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]
-
hârtiuța de un leu dimineața devreme paltonul cade încet de pe umerii mei diluați cu apă de colonie acum bate vântul printre arterele mele sub pieptene tremură creierul înmiresmat am rămas singură cu bancnota de un leu în mână de pe înaltul pervaz lunecă antologia de strigăte figurinele scoase din minți caută osul ideal azi am visat niște lumânări groase cât tulpinile copacilor azi voi rupe contractul cu îngerul. Cuvinte din prima jumătate a vieții Pe cer strălucea o jumătate de lună, era
Poezii by Irina Nechit [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
fost la chicago, în america și am văzut insectarul acela cu fluturi pătați de rugină, boeing-uri și airbus-uri le spun ei. nu sînt totuna cu fluturii care merg la școala melancoliei, fac autostopul, fug de la ora de biologie, sar pervazul - gardul școlii. nu atingeți asfaltul, le spun în vis. nu adormiți în trafic. nu intrați în lumina farurilor. nu dați sms-uri. toate acestea ți le spun și ție în fiecare dimineață. dar pe cine mai interesează azi un poem de
Poezii by Anton Jurebie [Corola-website/Imaginative/2612_a_3937]
-
serii, Ia-mi glasul tandru zăbovind în merii Striviți de flori născute să îmbete, Ia-mi pleoapele ce au filtrat puzderii De zboruri largi, împreunând egrete Și degetele răsfirând prin plete Tăceri târzii sub clopotu-nvierii, Ia-mi tihna clipei decorând pervazul Cu urma poftei dintr-un vis rămas, Uitat în ridul ce-a brăzdat obrazul Și în vigoarea pusă-n orice pas. Ia-mi, Doamne, tot, dar nu-mi lua răgazul De-a mă gândi la tine-n tainic ceas. *** Elena
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_lirica_pascala_george_roca_1334586567.html [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
pun ceașca de cafea. Care ceașcă mi se pare întotdeauna prea mică. Nu știu și nu îmi place să-mi ghicească cineva în cafea. Eram tânăr de tot, mă aflam în cabina telex a intreprinderii pentru corespondență, am zărit pe pervazul ferestrei o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_intrebari_0.html [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
noaptea, Unghia veacului răzuie la sânge Imaginea maternă de pe cartea poștală. - Vând suveniruri! tip în megafoane Și se reped să-și ia în primire Rația promisă de fericire Magii, mentaliștii și trupa artiștilor liberi. Daruri lumești peste vorbe decapitate Tixesc pervazul, pe care tălpile unei Perechi de botine micuțe Au lăsat pansoane fără serie, fără număr. TRAVAGLIO Non și legano parole alla preghiera Che sempre riprendo da capo Cercando d'imparare îl nuovo ruolo della città. E' îl quarto giorno di
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/melania_cuc_1412146958.html [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]