KorAP: Find »[drukola/base=peso & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...13 >

315 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869

ieșeam cu soția la cumpărături la magazinele "pe valută", ne întâlneam cu Che cu pușca în mână pe bancnotele de "tres pesos convertibles", iar când mergeam în piața " de cartier" de fructe și legume, ne zâmbea de pe bancno-ta de "tres pesos cubanos", un Che în medalion, fără pușca și de 25 de ori "mai ieftin" decât Che cu pușcă! Era un omagiu adus după dispariția sa atât "Guerillero Heroico", cât și celui care a fost primul președinte al Băncii Naționale a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356

meu pe sub masă. De excitare, am simțit un nod În stomac. Mi-am dat cafeaua pe gît și am așteptat nerăbdător pînă cînd băiatul și-a terminat berea și a fumat o țigară. Băiatul știa un hotel. Am Împins cinci pesos printr-un grilaj. Un bătrîn a deschis ușa unei camere și a aruncat un prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns că da. Mi-am Împăturit pantalonii și i-am lăsat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și am știut că În seara aia o s-o pun de-un băiat. Am făcut-o. Chipul lui Angelo era oriental, cu aspect japonez, mai puțin pielea arămie. Nu era homo și Îi dădeam bani - Întotdeauna aceeași sumă: douăzeci de pesos. CÎteodată n-aveam atît și zicea: No importa („Nu contează.”). Insista să măture prin casă ori de cîte ori petrecea noaptea acolo. O dată ce l-am cunoscut pe Angelo, nu m-am mai Întors la Chimu. În Mexic sau În State

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
se poată rezolva-n stabiliment și să iasă curați. De cîte ori un gabor are nevoie de bani de-o bere, se duce la Lupita și așteaptă să iasă cineva, În nădejdea că are la el un plic. Pentru zece pesos (un dolar și douăș’cinci), gaborul Îi dă drumul. Pentru douăzeci de pesos, omul Își primește marfa Înapoi. Din cînd În cînd cîte-un cetățean prost sfătuit Începe să vîndă plicuri mai bune pe bani mai puțini, dar nu vinde multă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
gabor are nevoie de bani de-o bere, se duce la Lupita și așteaptă să iasă cineva, În nădejdea că are la el un plic. Pentru zece pesos (un dolar și douăș’cinci), gaborul Îi dă drumul. Pentru douăzeci de pesos, omul Își primește marfa Înapoi. Din cînd În cînd cîte-un cetățean prost sfătuit Începe să vîndă plicuri mai bune pe bani mai puțini, dar nu vinde multă vreme. Lupita are o ofertă statornică: zece plicuri gratis pentru oricine-i spune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
a spus: - Chiar nu vrei să faci nimic? Știi cum te plictisești cînd ești dependent. Parcă ți s-ar stinge toate luminile. Ei bine, fă ce vrei. Presupun că oricum ai ceva dosit. Aveam ceva dosit. Plicurile Lupitei costă cinsprezece pesos bucata - În jur de doi dolari. Au jumătate din tăria unei capsule de doi dolari din State. Dacă ești cît de cît dependent, ai nevoie de două plicuri ca să te rezolvi - și cînd zic asta, vreau să zic „rezolvi” și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
prescrie pe o rețetă era cincisprezece centogramos, adică vreo două drame jumate. M-am gîndit c-ar ieși mult mai ieftin decît cu Lupita, așa c-am Început să dăm pe la doctori. Am reperat cîțiva care scriau rețeta pentru cinci pesos și Încă cinci care o onorau. O rețetă ține o zi dacă o iei ușor și-ți controlezi dependența. Problema e că rețetele sînt mai ușor de obținut decît de onorat și cînd găsești o farmacie care ți-o primește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
să mă ardă la buzunar. L-am Întrebat pe Ike cum stă treaba cu vîndutul În Mexico City. A zis că e imposibil. - N-ai rezista nici o săptămînă. Sigur, poți găsi o grămadă de clienți care ți-ar plăti cinșpe pesos pentru o doză de M ca lumea, cum facem rost cu rețetele. Dar prima oară cînd or să se scoale bolnavi și fără bani, or să se ducă direct la Lupita și-or să-i spună tot pentru cîteva plicuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
garda-i trimite să cumpere cu bani marcați și ăla ești. Ai pus-o. Opt ani, atît se dau pentru trafic de marfă, și nu există cauțiune. Vin la mine: „Ike, știm că iei marfă pe rețete. Uite cincizeci de pesos. Fă-mi rost de o rețetă”. Uneori au ceasuri ca lumea sau un costum. Le zic că m-am lăsat. Bineînțeles, aș putea să scot două sute de pesos pe zi, dar n-aș rezista nici o săptămînă. - Da’ nu poți să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
la mine: „Ike, știm că iei marfă pe rețete. Uite cincizeci de pesos. Fă-mi rost de o rețetă”. Uneori au ceasuri ca lumea sau un costum. Le zic că m-am lăsat. Bineînțeles, aș putea să scot două sute de pesos pe zi, dar n-aș rezista nici o săptămînă. - Da’ nu poți să găsești vreo cinci-șase clienți ca lumea? - Îi știu pe toți gagii din Mexico City. Și n-aș avea-ncredere-n unu’. În nici unu’! *** La Început rețetele ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
că o să ne-ntoarcem la Lupita. O dată sau de două ori am fost prinși la-nghesuială și a trebui să luăm de la ea. Marfa ca lumea de la farmacie ne Întărise dependența și am avut nevoie de două plicuri de cinșpe pesos de la Lupita ca să ne rezolvăm. Numai că treizeci de pesos pe o doză era mult peste cît Îmi permiteam eu să plătesc. Eram nevoit să mă las, să reduc cît să mă descurc cu două plicuri de la Lupita pe zi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
ori am fost prinși la-nghesuială și a trebui să luăm de la ea. Marfa ca lumea de la farmacie ne Întărise dependența și am avut nevoie de două plicuri de cinșpe pesos de la Lupita ca să ne rezolvăm. Numai că treizeci de pesos pe o doză era mult peste cît Îmi permiteam eu să plătesc. Eram nevoit să mă las, să reduc cît să mă descurc cu două plicuri de la Lupita pe zi sau să găsesc altă sursă. Unul dintre doctorii rețetari i-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
a sugerat lui Ike să ceară o autorizație guvernamentală. Ike mi-a explicat că guvernul mexican le elibera trăgătorilor autorizații care le permiteau să cumpere o anumită cantitate de morfină pe lună la prețuri de en-gros. Pentru o sută de pesos, doctorul era dispus să Înainteze o cerere pe numele lui Ike. I-am zis „Dă-i drumul, fă cererea!” și i-am dat banii. Nu mă așteptam să meargă, dar a mers. Peste zece zile avea o autorizație guvernamentală să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
Într-adevăr, mai mulți oameni umblînd În indispensabili. Commandante prindea soțiile și rudele care le aduceau marfă deținuților și le scutura de tot ce aveau. A prins o femeie aducîndu-i soțului ei un plic, dar femeia nu avea decît cinci pesos. Așa că i-a luat haina și a vîndut-o pe cincisprezece pesos, iar femeia s-a dus acasă Înfășurată Într-o pătură veche și Împuțită. Locul gemea de ciripitori. Lui Ike Îi era frică să păstreze cît de puțin din opiul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și rudele care le aduceau marfă deținuților și le scutura de tot ce aveau. A prins o femeie aducîndu-i soțului ei un plic, dar femeia nu avea decît cinci pesos. Așa că i-a luat haina și a vîndut-o pe cincisprezece pesos, iar femeia s-a dus acasă Înfășurată Într-o pătură veche și Împuțită. Locul gemea de ciripitori. Lui Ike Îi era frică să păstreze cît de puțin din opiul pe care i-l adusesem, de teamă că or să i-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
el, Împingîndu-mă ușor În umăr. Apoi a rămas pe loc un moment, privindu-mă cum mă-ndepărtez. I-am făcut semn cu mîna. N-a răspuns. S-a Întors și a luat-o Înapoi pe unde venise. Mai aveam un peso. Am intrat Într-o cantina și am comandat o bere. Nu aveau bere la pahar și berea la sticlă costă un peso. La capătul barului era un grup de tineri mexicani și am intrat În vorbă cu ei. Unul mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
mîna. N-a răspuns. S-a Întors și a luat-o Înapoi pe unde venise. Mai aveam un peso. Am intrat Într-o cantina și am comandat o bere. Nu aveau bere la pahar și berea la sticlă costă un peso. La capătul barului era un grup de tineri mexicani și am intrat În vorbă cu ei. Unul mi-a arătat o insignă a Serviciului Secret. Probabil un fals, am decis eu. Există un gabor fals În fiecare bar mexican. M-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
bînd o tequila. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e gustul acid al lămîii din care am supt bînd paharul de tequila. M-am trezit În dimineața următoare Într-o cameră necunoscută. M-am uitat Împrejur. Stabiliment ieftin. Cinci pesos. Un șifonier, un scaun, o masă. Prin perdelele trase vedeam oamenii trecînd pe-afară. Parter. O parte din hainele mele erau Îngrămădite pe scaun. Sacoul și cămașa Îmi erau pe masă. Mi-am coborît picioarele din pat și am stat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
și să-ți refaci sănătatea. Arăți groaznic. Pe urmă ar fi bine să te gîndești să cîștigi ceva bani. Că tot veni vorba de bani, presupun că ești falit, ca de obicei. Rollins și-a scos portofelul. - Uite cincizeci de pesos. Asta-i tot ce pot să fac. De ăia cinzeci de pesos m-am Îmbătat. Pe la nouă În seara aia am rămas fără bani și m-am Întors acasă. M-am Întins și am Încercat să dorm. CÎnd am Închis

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
să te gîndești să cîștigi ceva bani. Că tot veni vorba de bani, presupun că ești falit, ca de obicei. Rollins și-a scos portofelul. - Uite cincizeci de pesos. Asta-i tot ce pot să fac. De ăia cinzeci de pesos m-am Îmbătat. Pe la nouă În seara aia am rămas fără bani și m-am Întors acasă. M-am Întins și am Încercat să dorm. CÎnd am Închis ochii, am văzut un chip oriental, cu buzele și nasul mîncate de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
doza. Vorbea fără oprire. - Bei și te smintești. Mi-e groază cînd te văd cum te lași de asta și te-apuci de ceva mai rău. Știu atîția care renunță la marfă. O mulțime nu fac față cu Lupita. Cinșpe pesos un plic și-ți trebuie trei să te rezolvi. Încep imediat să bea și nu rezistă mai mult de doi-trei ani. - Hai cu doza aia, am zis. - Da. O clipă. Acul e-nfundat. Ike a-nceput să-și pipăie reverul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
lepră. - Doamne Sfinte! am zis, cu stomacul Înghețat de frică. Am făcut intoxicație uremică! Ike, du-te și adu-mi un doctor! - OK, Bill, ți-aduc unu’ imediat. - Și nu veni cu unul dintre nenorociții ăia de rețetari pe cinci pesos! - OK, Bill. Stăteam Întins și-ncercam să-mi stăpînesc frica. Nu știam mare lucru despre intoxicația uremică. O femeie pe care-o cunoscusem vag În Texas murise din cauza asta după ce băuse o bere la fiecare oră, zi și noapte, timp

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-nceput Încă o serie din saga nesfîrșită a Jigodiei Negre. - Jigoda Neagră vinde acuma la trei gagii. Șuți toți trei - și se scot ca lumea. Îi ung pe gabori. Dă-n jur de patru centogramos la o doză pe cinșpe pesos. Acum, că-i merge treaba, nu mai stă de vorbă cu mine, jigodia-mpuțită. N-o să reziste nici o lună, ai să vezi. Cum or să-l salte pe unu’ dintre gagii ăia, o să ciripească uite-așa! A venit În ușa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287

dimineața următoare. Era 12.35 noaptea. Am condus Încet pe drumul de Întoarcere, pe lîngă lacuri de o frumusețe palidă În comparație cu Carrué, și am ajuns În cele din urmă În San Martín, unde Don Pendón ne-a dat cîte 10 peso de fiecare pentru munca depusă În ziua cu grătarul. Apoi am pornit mai departe spre sud. QUERIDA VIEJA Dragă mamă Ianuarie 1952 În drum spre Bariloche Dragă mamă, Cum nu ți-am mai scris nimic despre mine, nici de la tine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
era de Înțeles, avînd În vedere că era duminică) și ne-a dat voie să dormim În curtea interioară. După o diatribă aspră pe tema Îndatoririlor noastre cetățenești etc., ca o culme a generozității sale, ne-a oferit 200 de peso, pe care noi, ofensați pe bună dreptate, i-am refuzat. Dacă ne-ar fi oferit banii după trei luni, ar fi fost altă poveste. Ce mai agoniseală! Santiago are, mai mult sau mai puțin, același aer ca și Córdoba. Deși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]