4,268 matches
-
razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei nu aduc pozitive, ci numai și numai plînset, zi și noapte, vară-primăvară: „Vei plînge/ Mult de tot cînd ziua va dispare/ Și scurta liniște s-ascunde-n petale,/ Cînd cerul își trimite pajii nopții/ Să-nvăluie durerile-n doliu.// Vei plînge/ Amar cînd florile vor reveni” etc. (Vei plînge...). E așa multă durere și așa multe lacrimi încît pînă la urmă, totuși, și naturii o să i se facă milă
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
roșii în ulei cu lămâie. Salata era din păpădii asezonate cu mărar și oregano, măsline și bucăți de feta - neasemuita brînză albă de capră. Ca desert, nuci muiate în miere de Hymettus caldă, loukoumades, clătite mici, umplute cu jeleu de petale de trandafir, portocale, cubulețe de baclava și, în cele din urmă, băură cafea turcească în ceșcuțe minuscule, cafea care, după războiul de independență, era numită, cu mândrie, cafea grecească.” Dacă ar fi luat doar realitatea ca ficțiune, în ideea mallarmeană
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
punct de pornire al analizei temei morții în poemele lui Rilke: se pare că poetul i-a trimis odată amicei sale Monique Saint-Helier un buchet de trandafiri aproape ofiliți, rugînd-o să-i păstreze în camera ei, pentru ca treptata scuturare a petalelor să-i amintească de plecarea lui. Firește, nu analogia dintre despărțire și flori ofilite îi atrage atenția lui Gass, ci felul în care izbutește Rilke să tranforme o floare anume în motiv universal, veșnic interpretabil altfel în funcție contextul liric
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
reușite ale acestui volum sunt puține și par rod al hazardului: "ce zi de dragoste furișarea din femeie/ asemeni unui gest discret/ de despărțire/ într-o grădină...", "dragostea mea/ ca o amintire africană a nașterii/ asemeni urletului stins în pipăirea petalei// îți închin/ alunecarea antilopei pe caninul tigrului". Merită menționate cîteva dintre sclipirile năzdrăvane ale poetului: "îngerii blonzi cu puțele roz", "voi veni pe furiș/ ca o poluție", "fă-mă caca (pardon de expresie - n. mea) din fundulețul tău sfînt!" " Am
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
că nu e frumos/ numai pe mine Mata Hari/ m-a dus pe aripi în țara de jos// și ce pistruiată lalea de Olanda/ cu aur stropită lalea de Olanda/ ce palizi baroni cu briciul în mână/ îi tăiau o petală pe săptămână" (lalea de Olanda) Este o desuetudine intenționată, o formă de răsfăț liric care dovedește rafinament. Cu aceeași artă, poeta face să răsune muzica versurilor populare românești, întrerupând-o din când în când spectaculos cu clicul câte unui neologism
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
mediului artistic, cu scriitori și pictori, în care se desfășoară romanul. Nu există însă nimic de demostrat și finalul întărește această impresie. Aici rezidă poate "cea mai japoneză" trăsătură a acestei cărți, dacă trebuie să găsim așa ceva, senzația de nemotivat, petalele de cireș plutind pe o bucată de rîu. Ediția în care apare această carte este una de excepție și se poate omenește prevedea că inițiativa Editurii Humanitas de a înființa colecția Cartea de pe noptieră va fi una de succes și
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
m-aș ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare, fluiditate mîntuitoare: "O privire transparentă/ mă dizolvă pe pămîntul verde/ sînt petală roșie/ rîu de sînge iubitor/ curg spre toate apele/ împărtășindu-le/ cu sfîntul lichid/ trebuie să am puterea de a/ duce pînă la capăt/ această stare fluidă" (Îmbrățișări). Sau următorul exercițiu de consubstanțiere cu arborii și cu pămîntul: "firească ființă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
lipsă de îndrăzneală feminină și nu filosofic blagiană alcătuiesc muzica de fond specifică: "Amețit de Leopardi le-am căutat/ pe însoritele/ pante pieptiș am luat-o spre tufișurile/ aspre din jurul amfiteatrelor,/ șopîrle și maci, rozmarin și salvie/ rămăseseră în urmă./ Petale aveau de un galben profund/ și umed,/ îmi aminteau prin silabele lor iubite/ ale cruciaților,/ imaginate doar și declanșînd fervori nebunești,/ turniruri și giostre, serbări florentine și pe/ Cosimo, Bătrînul, pictînd tinerețea fugară./ Le-am privit. N-am urmat sfatul
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar: "Vițeii, vin vițeii să pască-n Paradis/ Substanța cultă-și strînge petalele bizare/ Ia-ți numărul de ordine proscris/ Și nu uita să-l treci în inventare// Nu ne mai vin condurii. Un inutil Orfeu/ E gurii mele rană și rana vrea să cînte/ Și undeva în lume se naște cîte-un zeu
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
și rafinate, mișcarea sufletească e ascendentă, religiozitatea are parfum de icoane vechi, totul e o traducere senzorială, proustiană, de undeva de la marginea memoriei, a imaginilor din copilărie. Există vibrație metafizică în fiecare metaforă, și respirație de haiku: Nefiresc de albe,/ Petalele primăverii/ Cine ar îndrăzni să le atingă/ Știind că se va spulbera în vânt?" Poemelor Mariei Calleya li se pot recunoaște și ecouri blagiene, și din Ioan Alexandru, cuvinte neasimilate în substanța poetică proprie, însă chiar și așa, poeziile rezistă
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă întorn.// Înnoptez într-un cort de petale/ Moartea mă așteaptă ca aerul afară/ Pe o insulă de untdelemn plutitoare/ Flacăra ta o să răsară.// Cu săgeți cît acul de albină/ S-a tras în copilul ce a ascultat la morminte/ Cu pulberea de sulf mi se culcă polenul
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
imaginile au nu rareori o zvîcnire energică a contrarietății învinse: "cosită/ grădina e un cap de recrut/ de-aș putea să mă spînzur un pic în marginea ei - zice/ m-ar decreta probabil zeu al plictisului/ semenii mei - uite o petală a căzut pe covor". Sau: "în inima teritoriilor de dincolo de munte/ vîntul scoate scheletul iluziei dintre molizi de sub ferigi// plasa zilei e gri/ ci taie-i ochiurile/ cum ai tăia apa fîșii/ cu briciul". Desigur, pe lîngă efectul său de
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
lăsat crinii în camera de alături/ dimineața i-am regăsit tare departe-n lumină/ m-am întrebat după care ornic or fi mers/ după care nord cardinal/ de-au mișcat casa/ răspândind amețitoarea aromă/ când am deschis fereastra/ nori de petale albe și portocalii/ au intrat/ să-mi aștearnă un mirabile visu”. Culegătorii de flori este o minunată carte de poezie, unică și singură, în felul ei, aidoma unui crin solitar, suficient sieși, undeva, într-o câmpie uitată, departe. Eugen Dorcescu
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
că re-nvie primăvara; Că miei și iezi zburdă pe coaste, Iar păsări dau concert și seara. Albinele aduc nectar, Țăranii mână boii-n plug, E de la Dumnezeu un har, Hambare-n toamnă cu belșug! Pomii îs ninși cu noi petale, Un alt semn al bogăției. Ce mai dorim noi, Sfinte Doamne ? Să-ți mulțumim din suflet Ție! Ion Părăianu Referință Bibliografică: PRIMĂVARA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor
PRIMĂVARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382734_a_384063]
-
și acum: „de ce plângi, copile?” Când stătea de vorbă cu Dumnezeu Îmi aduceam aminte de tatăl meu, De tatăl meu totdeauna orfan. Fără Tatăl fiul pe pământ e în van! ............................................... Ce minunate erau jucăriile tale În mâinile mele ca două petale! Jucăriile acelea din lemn și din piatră, Cioplite cu grijă, acolo, pe vatră... M-AM VISAT CU TINE... M-am visat cu tine, Mamă Și mi-e lacrima sărată, Noaptea-n valuri se destramă, Zorii limpezi mi se-arată. Ce
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FETIȚEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului vino doar împreună putem rescrie istoria dansului Tu petală în floarea vârstei de aur înzestrată cu darul senzației Eu doar un mijloc prin care să îți poți proba noapte de noapte eleganța mișcării desenată în formele tale dimineața o putem scălda în declarații fiecare să spună câ t vrea
FETIŢEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382738_a_384067]
-
lanțurile rusești, nu a alergat la sânul Patriei-Mame și cine a oprit-o pe „Mamă” să-și îmbrățișeze „fiica”? Bietul Prut i-a văzut pe frați cum îl fac „POD de FLORI”, când undele sale sclipeau vesele, copleșite de atătea petale parfumate și multicolore. A fost doar un vis?.. Unde sunt acele ape ce cântau și jucau amețite de razele speranței? De-atunci a rămas Prutul într-o hăbăucă mirare, din care nimeni nu-l poate trezi. Nu înțelege de ce „Podul
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
ci obuze Pentru noi coboară cerul câte-o scară de mătase Vals de doi accentuează sentimentele obtuze Îngerii confuzi dansează printre oștile retrase... Ceru-și scutură azurul pe cireșii înfloriți, Afrodisiace lente, Iasomii de-ascuns în sân Ning în noi petale albe, ca-n doi îngeri regăsiți... Când dispare Universul, eu în suflet îți rămân.... Antonela Stoica 1 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică: IUBIREA ABSOLUTĂ / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
ieri, lăsându-mă purtată-n paradis, În clipele de fericire cireșul mi-a promis, Că pentru mine florile le va păstra Și că doar eu, cu palmele-l voi mângâia. Dar astăzi, când în grădină am privit, Din iarba crudă petale albe s-au ivit; În clipele de fericire nu crede ce-am promis, Nu plânge, uită-mă! A fost doar un vis.” Și de gândești că-n clipele de fericire, Tu ai greșit când ai promis iubire, Atunci, de ceea
DOAR IERI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382780_a_384109]
-
doar un vis.” Și de gândești că-n clipele de fericire, Tu ai greșit când ai promis iubire, Atunci, de ceea ce-ai promis eu te dezleg, Iar din grădină un alt cireș o să aleg, Pe cel ce pentru mine petalele își va păstra Și-apoi pe tine iubite, încet, încet te voi uita. Referință Bibliografică: Doar ieri / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile
DOAR IERI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382780_a_384109]
-
Acasă > Poeme > Emoție > TRANDAFIRUL ALB Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trandafirul alb Plânge trandafirul alb după o iubire pierdută... Întristat plânge trandafirul alb. Lacrimile lui sunt petale ce poartă vântul, stele albe căzute în uitarea timpului. -Nu plânge,prințesa albă, veșnică mireasă, sărutările care te mângâiau vor reveni poate-ntr-o zi. Plânge trandafirul alb după o iubire pierdută... Lacrimi de catifea întristat plânge trandafirul alb. Referință
TRANDAFIRUL ALB de NINA DRAGU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382797_a_384126]
-
verdele din lunca S-a îmbrăcat de-a primăverii gală, În catifea cerului-nveșmântate cu viața, Zâmbesc luminii, dis-de-dimineață! -E iarăși, primăvara! Șoptește o brândușa, Ridicând vioi spre soare privirea-i grațioasa, Salută pădurea cu parfum și voce delicată Deschizându-i petala galben, mov și albă. -Iubiți vestitorii: brândușe, ghiocei și viorele! Sunt glasul primăverii ce-n suflet renaște, Eu le-am închinat din inimă vers, cu plăcere, Tu doar citește-l! Fiorul verde-viu, e mângâiere! Referință Bibliografica: -Iubiți vestitorii: brândușe, ghiocei
-IUBITI VESTITORII: BRÂNDUŞE, GHIOCEI ŞI VIORELE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382798_a_384127]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LUCEAFĂR PRIMEI DIMINEȚI Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai deslușit pe trupul meu petale Din prima vară când ne-am cunoscut Și le-ai aprins în noapte la icoane Parfumul lor să țină cât mai mult. Ai desfrunzit cărarea dinspre crânguri Când ai simțit al frunzelor blestem Și te-ai rugat la cete-ntregi
LUCEAFĂR PRIMEI DIMINEȚI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382795_a_384124]
-
A ÎNFLORIT DIN NOU UN GHIOCEL Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului A înflorit din nou un ghiocel A înflorit de ieri un ghiocel, timid,suav,scălzându-se-n lumină, cu rouă-n petale și neprihănire- și iară primăvara o să vină. Mă uit la el cu suflet de copil, și-mi pare că aud în depărtare unduiri de bucium prin păduri și strigăt lung de păsări călătoare. Și-am să visez la pasărea albastră
A ÎNFLORIT DIN NOU UN GHIOCEL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382823_a_384152]
-
iubire. Dar ghiocelul va muri treptat, cum moare azi lumina în amurg, și-am să mă mir ce mult am așteptat să aud cocorii dinspre zări sosind. A înflorit de ieri un ghiocel, timid,suav,scălzându-se-n lumină, cu rouă-n petale și neprihănire- și tot o primăvară o să vină. Referință Bibliografică: A înflorit din nou un ghiocel / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate
A ÎNFLORIT DIN NOU UN GHIOCEL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382823_a_384152]