1,249 matches
-
trandafir al Antoniei, care nu mai era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil și un abur și mai puțin perceptibil. Zăpada așternută atât de frumos într-un strat gros la țară aproape că nu se mai vedea în oraș, petice mici albe stăruiau încă pe acoperișuri și pe trotuarele mai puțin circulate se vedeau fâșii lungi de gheață cenușie. M-am așezat pe canapea și am început să-mi curăț pipa lovind-o de cămin. Antonia se apropie din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vârâți-vă-n curul vostru ăla, chinuit, toată moștenirea voastră chinuită - că, întâmplător, sunt și om! Dar tu ești evreu, îmi zice soră-mea. Ești un băiat evreu, mai mult decât crezi, și nu faci decât să-ți dai în petic, nu faci decât să urli-n vânt... Printre lacrimile ce-mi împăienjenesc ochii, o văd cum stă la picioarele patului meu, lămurindu-mi cu răbdare impasul în care mă aflu. Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți-mi, zice, ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
E un copac care face flori, toată noaptea petalele trandafirii s-au scuturat și s-au lipit de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-au adus un petic mare de senin în suflet. Oare... devine Doina neliniștită, reținînd mîna lui Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e ca un tărîm nou, frumos, considerat sterp; trebuie căutătorul, care să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și mai colaborăm încă. O limpezire semnificativă a apelor nu s-a produs. Aceeași imagine se construiește în clipa de față cu privire la averi: politicienii declară care mai de care că au două treimi din casa soacrei, un sfert dintr-un petic de pământ, acțiuni la societăți aflate în lichidare, o mașină la mâna a doua, un caniș pe care-l iubesc nespus sau, pur și simplu, nimic - au dat totul fiilor și fiicelor și ei sunt săraci și curați ca Iov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ochelarii savantului Johns străluceau de satisfacție În razele soarelui matinal). Și cînd te gîndești că Napoleon a fost Înfrînt de niște oameni de rînd, de niște materialiști! Țărani și prăvăliași. Oameni care nu vedeau mai departe de tejgheaua sau de peticul lor de pămînt și care nu Înțelegeau să-și schimbe obiceiurile. Drept care, Napoleon a sfîrșit pe insula Sfînta Elena. — Nu prea pari un patriot convins, zise Digby. — Ba sînt, protestă Johns. Și eu sînt tot un om de rînd. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și cei care văd lumea prin prisma interesului uman au dreptul și puterea de a alege. Societățile sănătoase depind de comunități locale sănătoase, cu autoritate, care cultivă relațiile de compasiune între oameni și ne ajută să ne legăm de un petic al planetei vii, cu care viețile noastre se întrepătrund. Asemenea societăți trebuie construite prin acțiune la nivel local, de la o gospodărie la alta și de la o comunitate la alta. Totuși, am creat un context instituțional și cultural care privează localul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se uită afară. Se vedea o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strigă într-o ureche: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă mai pierde sânge! Nu, sincer, a fost mai comic decât pare. A devenit comic atunci când eram întinsă pe targă, o păpușă de cârpe anatomic corectă fără nimic pe ea decât peticul ăla mititel și fața-mi era așa cum este acum. Polițiștii o puseseră pe călugăriță să țină cearșaful ridicat peste sânii mei. Asta ca să-mi poată face poze din față, dar detectivilor le e așa rușine pentru mine, cum stau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
văl ești marele necunoscut, zice. Majoritatea bărbaților se vor bate să te cunoască. Unii vor nega că ești o persoană în carne și oase, iar alții te vor ignora, pur și simplu. Zelotul. Ateul. Agnosticul. Chiar dacă cineva poartă doar un petic pe ochi, vrei întotdeauna să te uiți. Să vezi dacă nu se preface. Bărbatul în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
face ascultat cu sfințenie și întocmai, pentru că nici unul dintre subordonații săi nu-și putea închipui că Mihai Mihail nu se preface, că de fapt este foarte furios și de aceea se străduie să se stăpînească, să nu-și dea în petic. În cîteva minute Leonard Bîlbîie a bătut ușurel cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru a treia oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat de pânză picăturile de sânge care ieșiseră din câteva dintre rănile aproape invizibile, amestecându-se cu vopseaua neagră, apoi mormăi cu o voce răgușita: Ajunge pentru azi. Dar mai pot, protesta Tapú. Știu, răspunse bătrânul, incepand să-și strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cincizeci de ani de naufragii, de jafuri și de Încercări șovăielnice ale armatei olandeze să controleze insula. Nu și-au dat prea mare osteneală să pună mâna pe Perdo, pentru că n-avea nici mirodenii, nici lemn de santal. Interesul pentru peticul de pământ acoperit de tufișuri și dominat de un vulcan stins a fost umbrit de constelația insulelor mult mai atractive dimprejur, până ce, spre sfârșitul secolului, descoperirea arborilor Kayu Putih și zvonul că s-ar afla acolo și bogate zăcăminte aurifere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am găsit copilașul, pe fiul meu, doar al meu. OK, Îmi pare rău că te-am Întrebat. Nu plânge, mami! Nu vreau să fii nefericită! Rotația restaurantului Încetase. Johan a Întors capul spre fereastră și n-a găsit nimic schimbat. Peticele de lumină erau nemișcate. A privit conturul dealurilor din depărtare, urcușul și coborâșul povârnișurilor, și i-a trecut prin minte că, dacă s-ar concentra stăruitor asupra lor, le-ar vedea ondulându-se, ca dragonii luminoși purtați de copiii chinezi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se dezumflau, dar nu mai trăgea aer În piept. S-ar putea să-mi dau sufletul. Să mor de unul singur În marea asta de piele și de sudoare. A Întors capul spre Din, Însă i-a Întrezărit doar un petic de obraz, pentru că se strecurase cineva Între ei. Degetele lui Din Îi strângeau În continuare Încheietura mâinii, dar el n-o mai vedea, brațul Îi era Întins și tras departe de corp. Sunt pe moarte, și-a zis. Însă nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zic, e un coleg de birou. Lucrează la ambasadă. Mi-e destul. Nu cred că-i nevoie să aflu mai mult. La plecare, Bill i-a pus ușor o mână pe talie. Era foarte cald și nu se vedea nici un petic de umbră. Le-a fost din ce În ce mai greu să se strecoare prin mulțime când au ajuns În preajma Palatului. Unii treceau prin mijlocul străzilor, grupuri mari de tineri umblau de colo-colo și se strecurau printre ceilalți ținându-se de umeri, de parcă plecau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe când la câțiva pași era o femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și s-a așezat cu fața la apă. Insulițe de spumă pluteau În jur purtând petice de scursuri cafenii. Dedesubt, niște gângănii urcau și fojgăiau pe malul noroios ori Își muiau piciorușele În apă. În despărțitura de lângă el fuma cineva, prin găurile scândurii a văzut un bărbat așezat pe vine. Mirosul dulceag de cuișoare al țigării
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tăblia era ușa unei șandramale pierdute În umbra caselor din jur. S-a auzit fâlfâitul aripioarelor unor lăstuni care-și făcuseră cuib acolo. Deran jați din culcușul lor pașnic, au dispărut din beznă prin spărturile din tavan. Se vedeau ceva petice de lumină pe pardoseala de pă mânt bătă torit, dar Adam a avut nevoie de câteva clipe ca să zărească ce se găsea acolo, cherestea umedă, care Începuse să putre zească, anvelope uzate, Îngrămădite În fundul acelei magazii lungi și Înguste, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să fie amu zant! Fii atentă să n o iei razna, doar știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră să se scuture. În căderea lor Înceată se legănau, asemenea primilor fulgi dinaintea marilor zăpezi, de parcă n aveau să se mai aștearnă niciodată. Margaret s a Întors acasă și i-a spus și tatălui ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se mișcau între degete, mintea ei avea o libertate nemaipomenită de acțiune și de multe ori găsea rezolvări cu adevărat neobișnuite la multe din cazurile ce-o frământau în acel moment. Camera ei arăta ca un atelier devastat de furtună, petice de catifea, din piele,tricoturi, broderii, șnururi, plase... De data asta, cei doi frați, rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul lor plac, de pornirea maternă, stânjenitoare a Sidoniei, observând, că primele piese vestimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vârfurile care se înalță spre cer. Într-o parte a lacului vezi o câmpie nesfârșită, iar în cealaltă parte se zărește o pădure uriașă. Dacă intri în această pădure, ai impresia că nu vei mai putea ieși de acolo. Acest petic destul de întins de pământ, îți oferă o priveliște neasemuită la asfințitul sau răsăritul soarelui. Dacă vezi cum răsare sau cum apune soarele, uiți de toate necazurile și grijile, uiți că ești pe pământ și te simți cel mai fericit om
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]