151 matches
-
căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când apare orizontul și în sfârșit poți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru cine va străbate Rusia, pentru nemernicul singuratic, dar cel mai vesel porc viril din câte avusese neamul acela solar, românii. Și după 300 de rotații de manivelă, motorul Molotov-ului începu să fornăie, apoi să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi nevoiți să cerșim. Deși, dacă stau bine și mă gândesc, mă sperie schimbările. Dacă tot mi-am ratat viața, măcar să fiu consecvent până la capăt. Să nu mai schimb nimic. Ducă-se! -Antoniu, nu mai poți schimba nimic, oricât ar petici Uniunea Europeană, trupul și sufletul tău. Ce i se mai poate Întâmpla, lui Ben, de exemplu? Trebuie lăsat să-și ducă existența până Închide ochii. Ce să mai schimbi la el? S-ar putea să moară dacă-l clintești din spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în aceste locuri s-a acumulat energie negativă.Există un magnetism al morții.Poliția încearcă să avertizeze vitezomanii cu indicatoare privind numărul accidentelor și numărul victimelor. De dimineață dl.Sisif a pornit la drum cu mașina sa.Șoseaua a fost peticită neuniform. Circulația este redusă.Doar camioane grele. De sărbători a petrecut minunat.Afacerile merg bine.Insă trebuie să-l schimbe pe prefect cu fiul unui om de afaceri.Țopa,actualul prefect e mai șnapan decât Ceapă,vechiul prefect.A fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
atunci de ce te iei de mine, care încerc să întrevăd prin hățișurile ascunse și perfide ale politicii, direcția în care merge societatea omenească. Eu sunt un fel de nimeni, coborât trudnic de prin codrii Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu domniile voastre, care v-ați născut cu Politica lui Aristotel sub pernă. Pot doar în clipele mele de liniște să silabisesc din cărțoiul antic lăsând de o parte Etica (e
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ARTICOLUL”. Scrisoarea conține pe verso — fără titlu și fără precizări suplimentare — textul poemului „Doleanțe“, publicat inițial în Noua revistă română, vol. XVIII, nr. 9, 24-31 mai 1915, și considerat de Șerban Cioculescu o „piatră de hotar în evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a șoptit ea mie. Ea e mândră de sine și când cere ajutor o face fără să se umilească, și e gata să îl primească doar în condițiile sale. Există un deal din vârful căruia se vede întinderea de pământ peticită în culori, peste care se suprapun umbrele norilor. Adevăratele forme misterioase, grandioase fără să o știe, care pur și simplu trec pe-acolo sunt pătrunse de un respect față de divinitate specific românilor. Împăcate cu sine ele își continuă drumul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
După orele 18, bucureștenii tropotesc din nou, în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sărindar, pe lângă sediile principalelor cotidiene, pentru a se rebranșa proaspetelor știri. Se întinseseră noi zvonuri. Cică-se în Cotroceni, într-un bazin răzlețit, coborând să peticească un hidrofor, un instalator calcă, cu vârful unui sabot, peste un cap secționat de femeie și izbește, cu același macabru sabot, două labe ale picioarelor, decupate și abandonate acolo. Gazetele de seară, calandrate cu înfrigurare, confirmă carnagiul. Carnagiile, pentru că sânt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care le-am făcut eu pentru tine înseamnă atât de puțin, atunci, te rog, pleacă imediat. întoarce-te la ea. Aia o să te sfâșie în bucățele mici. Acum n-o să mai rămână nimic din tine, ca să mai pot să te peticesc. Ea stă acolo și-și țese pânza, iar tu pici drept în ea. Du-te, du-te și gata, dacă simți nevoia să-ți faci rău singur. Nu te voi mai opri. Poate că ești prost. Poate că ești nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stăpân e ușor să te duci, e mai prost să rămâi. De câteva ori voise ; să fugă. Era greu să robotești de la cinci dimineața și până seara târziu. În nări mai simțea încă, după ani de zile, mirosul halatului albastru, peticit pe la coate, atunci spălat, cu iz de leșie. Așa începuse viața lui la oraș. Cât a stat la jupân, a văzut și pe alții. Unii plecau după câteva luni. El ce să facă? Unde să se ducă? Era legat, vândut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmă cu mulți, mulți ani. Sună caragialesc, dar așa mi se pare a fi: cine n-a avut caracter în tinerețe n-o să-l aibă nici la maturitate, nici la bătrânețe. Caracterul nu-i un sac pe care să-l peticești întruna. După cum talentul nu-i simplu meșteșug postmodernist. Merg la Bibliotecă ca într-un fel de ritual. Am ajuns la o molcomă dependență de ea. Două-trei zile dacă nu trec pe acolo, intru în mohoreală, în neștire, într-o pâclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
literatură a turnătoriilor s-a adunat în depozitele secrete și din care acum se alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tabăra, așezată într-un luminiș, la marginea unei păduri de foioase, printre arborii căreia apăreau ici-colo pete verzi cu miros proaspăt de chihlimbar, din depărtare, părea o așezare de nomazi ceva mai modernă, deoarece corturile din doc impermeabil nu erau peticite, iar printre ele, nu se zăreau căruțe cu coviltir și patrupede cu urechi mari, ci camioane cu prelată ce păreau noi, abia ieșite de pe poarta fabricii. Cea mai apropiată localitate de tabăra militară un cătun cu câteva căsuțe gheboase și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că Dumnezeu judecă și pedepsește după legile lui nu după ale noastre și că dacă timpul nu este decît distanță Începutul și sfîrșitul una sînt și În fața infinitului binele și răul nu mai au nici o valoare și morala asta veche peticită pe care ne-o tot punem dinainte ca să ne acopere rușinea nu mai face doi bani nici măcar În fața instanțelor pămîntești ar putea ea să mă creadă nu m-ar blestema și nu m-ar scuipa În față ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai târziu, dar când ești bătrân, s‑a terminat), iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dumitru era înalt și purta plete blonde, iar pe cap avea o căciulă fără fund și roasă pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
barbă și cu cizmele lungi. Celălalt era paracliserul. Se așezară la masa de lângă fereastră. Fata veni la ei. Țăranul nu dădu vreun semn c-ar fi observat-o. Își pusese mâinile pe masă. Era Îmbrăcat Într-o uniformă militară veche, peticită la coate. — Ce bei? Întrebă paracliserul. Țăranul nu-l băgă În seamă. Ce vrei să bei? — Rachiu, spuse țăranul. — Și un sfert de vin roșu, ceru paracliserul. Fata le aduse băuturile și țăranul Își bău rachiul. Se uită pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care se uită în dreapta și-n stânga. Un om bântuit nu poate fi cu desăvârșire singur. — Mai are șapca aia ? întrebă Tili. — Singurul lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au „înflorit“ și au produs „nectar“. Furunculii erau negri și verzi, precum un cartof putrezit care încolțește. Tot Orașul Interzis bârfește că trebuie să fi fost mâna fostei ei rivale, împărăteasa Chu An. Fața doamnei Jin a fost netezită și peticită cu pudră de perle pisate. Totuși, dacă cineva s-ar uita mai îndeaproape, ar mai putea zări încă umflăturile. În dreapta capului Majestății Sale se află o tavă cu un castron de ceramică aurită. El conține ultima ei masă pământească - orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dragă amice ireversibil, Volumul răsfoit de mine mi se pare un vehement protest împotriva unui eșafodaj ideologic surpat. Este o excelentă predică la parastasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate în putrefacție, un inventar acid al limbajului ce încearcă să peticească o manta făcută ferfeniță. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea pestilențială a cadavrului ce deposedase lumea de dreptul la viață în sensul ei major. Deduc un travaliu mai vechi/acumulat în timp. Așa ceva
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
de când i-am memorat prima dată strofele. Mesajul era că orice om are dreptul de a fi tratat cu demnitate, indiferent de munca pe care o prestează. O parte a poeziei spune așa: „Mulți oameni de seamă au stat la peticit Încălțări ori au deprins cum se bate fierul”. Poezia se sfârșește cu afirmația că nu munca Îl Învrednicește pe om, ci omul conferă onoare muncii. Mie mesajul mi-a sunat astfel: „Tratează pe toată lumea cu respect! Nu oferi nimănui mai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cu Arcodas? zic Într-un final, răsucind firul unui pliculeț de ceai. Nu poți s-o dai afară pe Amy. Evident că n-am de gînd s-o dau afară pe Amy. — Deci ce opțiuni ai? — Opțiunea numărul unu: să peticesc lucrurile, spune Luke fără să se clintească. Să-mi asum vina pentru tot, să le spun ce vor să audă și să merg mai departe. PÎnă cînd se va Întîmpla din nou, zic. — Exact, se Întoarce Luke spre mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]