212 matches
-
pe care sta, dormitînd, vînătorul. Animalul fusese vînat cînd în sudul Americii de Sud, cînd în centrul continentului, cînd în partea lui de nord, ba o dată chiar în India. Blana, cu anii, jerpelindu-se, Țeposu o dă la reparat, de unde o scoate peticită jalnic. " - Uite cum și-a bătut joc de jaguarul meu!, mi se jelui bietul droghist, aproape disperat. - Cine-i prostul care ți-a stricat așa de rău blana? - Tot șarlatanul care mi-a vîndut-o!... - De ce șarlatan? - Pentru că m-a păcălit
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
Rădulescu, personalitate importantă a târgului între cele două războaie mondiale. Cel care, la chefurile noastre tinerești, plătea lăutarii locali cu saci de grâu, fiind inflație mare... Olmazule, na cheia, mă, deschide tu hambarul ăla și ia, mă, sacu' ăla din dreapta, peticit, și adu-napoi cheia... Cuvinte ce-mi răsună și azi în minte teribil de clare. Ca și cum aș fi început încă de pe atunci exercițiul tiranic al observației. Îl pomenesc pe feciorul aventuros al lui Vasile Rădulescu, intrat în mica istorie a
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
Covrig Roxana Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu este de părere că trebuie să ne rupem de trecut și "să aplicăm o formulă de democrație parlamentară, odată cu modificarea Constituției". El subliniază că actuala Constituție nu trebuie "peticită", ci "modificată radical".
Constituția trebuie modificată radical, spune Tăriceanu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39238_a_40563]
-
scheletici". Moartea monseniorului Ghika este atroce: "La ora 13 și șase minute, a fost anunțat gardianul de serviciu că în celula Nr. 45 a infirmieriei Jilava a decedat Vladimir I. Ghika. Ce avea pe el? O pereche de pantaloni scurți, peticiți. O cămașă peticită. Căciula și pelerina. Pantofi roși de șobolani. Mormîntul lui se află în sat la Jilava, nu în cimitirul ortodox, ci la 20 de metri depărtare, în afara incintei închisorii. A fost dus într-o ladă comună, de către patru
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Ghika este atroce: "La ora 13 și șase minute, a fost anunțat gardianul de serviciu că în celula Nr. 45 a infirmieriei Jilava a decedat Vladimir I. Ghika. Ce avea pe el? O pereche de pantaloni scurți, peticiți. O cămașă peticită. Căciula și pelerina. Pantofi roși de șobolani. Mormîntul lui se află în sat la Jilava, nu în cimitirul ortodox, ci la 20 de metri depărtare, în afara incintei închisorii. A fost dus într-o ladă comună, de către patru deținuți, patru frați
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
de urgență acasă..." Reluată, după mai bine de o sută de pagini, e, aflăm, ecoul celei dintîi, auzit mai clar, după somnul dinainte. Un somn scurt, cu multe vise, în care imaginile se înfig de-a dreptul în ochi, destrămate, peticite. Așa sînt și fotografiile de familie, diplomele, studiile niciodată publicate ale unchiului Ion, care i-au dat, odată, nepoatei aceeași senzație ciudată de jamais vu ca, mai tîrziu, numele lui scris pe cruce. Pentru el o cheamă acasă. El e
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
voință e călcată în picioare cu cinism. Aroganți până la ceruri, parlamentarii actuali au ajuns să se considere un fel de dumnezei cu rază de acțiune națională, care n-au de dat nimănui socoteală decât, evident, "propriei conștiințe". Adică unei cămăși peticite și roase, prin care s-au strecurat toate escrocheriile imaginate de posesori ai unei imaginații mai perverse decît a celor patruzeci de hoți ai lui Ali-Baba. Dacă vom accepta ca mersul societății românești să fie decis la modul autoritar, așa cum
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
cronică fără să cităm poate cele mai frumoase versuri ale cărții, în care ne permitem să simțim mintea, inima și literatura lui Heidegger: "LUCRUL ÎN CARE NIMENI NU CREDE/ SE-NFOMETEAZ| ÎN SINE/ și totul e salvator/ până și această peticită speranță/ până și acest vis amputat/ și chiar această dimineață în care/ stai și privești picurii ploii pe un mormânt nou./ Cineva mătură curtea abatorului/ cineva spune: poftiți domnule Kafka!/ S-ar cuveni un imn pentru/ alunecarea-n abis/ s-
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
mai blânzi decât par a fi, atâta doar că, neștiind exact de la ce vine diminutivul acela, asta nu era deloc un motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era, la mică depărtare, Isaia, care purta straie de călugăr, soioase și peticite. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită și ținea mâna dreaptă în semn de rugăciune, întruchipând brațul arhanghelului Mihail. Ar fi trebuit să te mulțumești cu o singură privire ca să te mângâie prezența unui om care răspândea un așa
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
limbă cu tente arhaice, a universului rustic. E ca și cum autorul începe să scrie un roman inspirat din lumea copilăriei, pentru ca apoi, renunțînd să-l mai continue, se mulțumește să-l lipească în prima parte a volumului. Rezultatul este o alăturare peticită și nefirească, structura cărții fiind actualitatea dezechilibrată, căci primele 120 de pagini sunt un ingredient oțios și adesea plicticos, care nu se poate bucura decît de interesul autorului. Pe cititor însă nostalgiile acestea personale îl obosesc. Pînă și limba are
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
mamă, și m-ai mințit. Cum de am putut să iubesc Ceea ce era vid în tine? Și totuși îți mângâi numele Pentru a-l liniști. Nu a făcut mare scofală pe lume În afară de a-mi da viață. Așa cum e ea, peticită și din nou ruptă. Cu peticele și rupturile astea Rog cerul să treacă prin ele Și să le umple. * Și pentru că stăm de vorbă O singură dată la două mii de ani, Îți spun că nu mai am oase Pentru a
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
și nu lasă defel impresia că nu ar fi flămânzi... Programul de azi - mergem la plaja Santa Maria. Cel general - mâine. Când ne întâlnim cu ceva oficiali? Mâine... Santa Maria e la vreo treizeci de kilometri de capitală. Șoseaua îngustă, peticită, dar în sfârșit mai poți vedea și câte ceva din ceea ce înseamnă pământ cubanez. Pâlcuri de cocotieri, ici-colo, în mândră singurătate, cei mai înalți și mai frumoși copaci ai insulei - palma real, plantații de mango, de portocali și lămâi, bananieri și
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism. Starea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
seara de Crăciun! Lângă o vitrină în care tronează un brad mare, bogat împodobit, s-au oprit trei copilași sărmani, un băiețel și două fetițe. Sunt frați. Băiețelul, un puști de vreo 10 ani, cu ochii mari, albaștri, cu haina peticită și pantalonii cârpiți, își ține mâinile înfipte cu nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce sclipesc în vitrină. Fetițele de 8 și 6 ani, ținându-se
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tăiate de vânt, îmbrăcată cu o bluză mai largă decât firavul ei trup, cu o fustă groasă, și cu șlapi roz ce îi acopereau picioarele negre de praf, tânăra stătea în așteptarea autobuzului. Avea cu ea un fel de sac, peticit și plin. Părea greu. Ce o fi având în el, Dumnezeu știe. Gândul mi-a zburat la Ioana. O rătăcită a Domnului pe care o știam din anii copilăriei. Era mereu foarte gros îmbrăcată, indiferent de anotimp. Purta cu ea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de stradă și la solicitările opoziției. El l-a acuzat pe Băsescu că "a stat zile în șir și nu a avut nicio reacție, apoi s-a agățat de întâlnirea cu ambasadorii acreditați în România ca să facă o expunere alambicată, peticită, despre problemele Europei și nicio vorbă despre situația cu care se confruntă țara și care e răspunsul lui ca șef al statului".
Ion Iliescu: Traian Băsescu este autist () [Corola-journal/Journalistic/46217_a_47542]
-
într-o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată. Polata comunică cu cotețul în care se adăpostesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din gestul stângaci. —O, Marker! Nu prea știam cum o să arăți. Dar mie mi se pare că arăți foarte bine. Avea capul ras, cu două albii mari de râu care brăzdau o cumpănă a apelor peticită. Fața lui, plină încă de cruste, arăta ca un sâmbure de piersică de douăzeci și cinci de centimetri. Foarte bine, spuse Mark. Nu prea știam, dar poate bine ar trebui să fie bine. Bonnie râse, iar fața ei Camay se înroși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Lincoln, cu câteva ore mai devreme, în mașina sa închiriată, pe autostrada inexpresivă ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura peticită. Locuri de acum o treime de secol: campusul risipit, lipsit de centru. Suburbia studențească decrepită, unde împărțise un bungalow cu Sylvie. Centrul, Scioto, sincopa temporală din German Village, Short North, cu marea sa librărie de cărți vechi, unde o dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bete erau prinși clopoței, tot așa și la poala mânecii cămășii albe. În frunte venea un bărbat înalt și frumos, urmat de altul având pe față o mască slinoasă din bucăți de blană de capră. Hainele acestuia erau murdare și peticite, căciula era spartă și cizmele erau înnămolite cu ciucuri cu tot. Pe umeri ducea o traistă, în mână avea un paloș de lemn, iar la cingătoare, prins cu un inel de metal, un băț scurt cioplit. Ceilalți bărbați aveau toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu ai cuțit? l-am întrebat. - N-am. - Dar de ăsta ce spui? îi arăt eu mândru un briceag cu plăsele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale. Am visat cum sărmana mea mamă bătrână merge în paltonul ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI 1 După ce m-am săturat de somn, a doua zi dimineață m-am dus din nou la Hirghe și am cumpărat un gram și jumătate de cocaină. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o săptămînă Înainte de ceremonie, tatăl Beei și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]