204 matches
-
vor exista niciodată decât relații de ferocitate. E aproape imposibil de depistat de ce Mozambicul urăște c-o patimă atât de irațională instalațiile noastre de izopropan... Am fost asigurat că era... pe la sfârșitului lunii februarie 1986, când automobilul Volga, pulhav și peticit, ce înlesnise, în Paleoliticul istoriei noastre comuniste, vizitele de lucru ale lui Gheorghiu-Dej prin județe, m-a transportat și pe mine (dintre diodele stației de emisie-recepție a antreprizei de construcții, unde-mi depășeam periodic productivitatea) și m-a depus în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi plăcea mai mult să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde. La Ajun, femeile desfătau pernele, și din fețele peticite făceau traiste pentru covrigi. Așa era obiceiul. Zidarii veneau devreme acasă cu litra de tescovină și cu bețe pe care ședeau înșirați covrigi cumpărați de la negustori. Ene pleca în ceată, și ălui mic, lui Beghe, i se făcu de-un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pus piatră, i-a făcut și popii casă alături, înaltă și arătoasă, cu scări și gard de zid. 132 Primăvara au venit pictorii s-o împodobească. Erau doi tineri cu bărbi și fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față blândă, poleită parcă, așa cum au sfinții. Nu se supăra. O lua tîrîș-tîrîș spre buza gropii, într-acolo unde-ar fi vrut să-și cumpere peticul său de loc, și se oprea la rampă, cu mâinile în 176 buzunarele nădragilor peticiți. Gunoierii îi învățaseră damblaua. Cum aveau puțin timp să răsufle de la descărcatul resturilor din camioane, se apropiau de el și-l întrebau: - Ce-ți mai face dușmanul, Mielule? Prostul râdea câtva timp și pe urmă, ca și când și-ar fradus aminte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oftica din pieptul lor. Mai mureau, asta era viața. Dar aveau o zi a lor meșterii, sâmbăta, când puteau să petreacă, să risipească, să cânte și să se îmbete. Erau împărați! La patru lăsau mistriile, se spălau, își îmbrăcau cămășile peticite și se adunau sub schele, așteptând banii pe care-i împărțeau meșterii. Hârtiile albastre foșneau plăcut și miroseau bine. Le împătureau și le ascundeau în buzunare. Treceau pe la frizer, își dădeau bărbile jos și se opreau la cârciumar. Beau secărică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-a ajuns ura ta... În glasul lor era și groază, și milă, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se strecura încet și umbrele zăbrelelor și a stâlpului se mutau din ce în ce pe podeaua umedă si pe murul sur. 2. Ciudată ca o scrisoare în ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei în lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului, când pestriți și mestecate ca hainele rupte și lucrurile vechi din desacul unui jidov. În ferești, bucăți de steclă colorată, lipite cu hârtii sfîșiete din Gemara, pe care se coc colacii de sărbătoare. Perdele de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
realizate de pacient în colaborare cu terapeutul său. El a propus și alte criterii structurale prin care să se poată distinge între povestirile „bune”și cele „rele”, referindu-se, astfel, la existența unor goluri sau scăpări în povestea inițială - „povestea peticită” - și realizarea ulterioară a coerenței, ținându-se cont de succesiunea cronologică a evenimentelor, de punctele lor de început sau de final și de orice altceva ce ar putea ajuta la constituirea unei povești „închise” sau „deschise”. Abordarea categoriilor de conținut
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și, pentru că asta nu e destul, bărbatul își dezghioacă trupul chircit, se ridică alene și, cu mișcări precise, își îmbracă surtucul peticit, își trage o bentiță care să-i țină părul moale de o parte și de alta a frunții, apoi urcă cele câteva trepte ale demisolului, pregătit să asculte tăcerea mai largă, a străzii. Este, de fapt, o alee, mărginită de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul după altul. Faraon își lăsă acordeonul și se îndreptă din șale. — Tu ! își aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de unde știți că nu ? replică Isaia. — Păi, nu știm... mărturisi Bunelu. — Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scara blocului. În rest, toate erau la locul lor. Pisica neagră trecu prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de șters nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu niște veșminte atât de caraghioase, încât și celui mai nenorocit boschetar sau cerșetor i-ar fi rușine cu ele. Într-un suman de blană de sub care ieșea la iveală un gen de rubașcă strânsă pe corp, zdrențuită și grosolan peticită, dintr-un fel de piele de animal necunoscut, în jurul căreia se răspândea un miros pestilențial; cu picioarele învelite în niște pâslari ca un fel de opinci primitive, ce l-ar fi făcut de râs chiar și în fața propriei sale familii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un maidan în care erau îngrămădite, unele peste altele, sumedenie de obiecte fără valoare: cazane ciuruite, umplute până la refuz cu tot felul de alte vechituri, butoaie betegite din metal sau din lemn cu doage lipsă, oale sparte, sobe ruginite, somiere peticite, cu arcurile rupte și miros specific de putregai, într-un cuvânt tot felul de hârburi aruncate de locuitorii cartierului. Proprietara acestui ansamblu de locuințe, doamna Dan, era cunoscută nu numai în cartier ci în întregul oraș după felul neglijent în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în frîie. Putem da ca exemplu regiunea Cernăuți, unde românii nu mai sunt nici 20%, deși mi s-a părut că rutenii aceia au o anumită jenă, știind că nu e pămîntul lor. Ucraina nu este o țară așezată, ci peticită, iar noi, românii, nu am avut prea multe de cîștigat datorită acestei vecinătăți (vezi gurile Dunării sau Insula Șerpilor). În afara poziției geostrategice, nu văd ce alte elemente au găsit europenii la Ucraina. Nu văd ce produse ucrainene teribile s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pre ziua nunții. Mama își cedează dimensiuni cea bună, de mers la biserică, dar purtată totuși, tatăl un fier de plug uitat de mult în spate le casei, una din surori renunță la o dimensiuni, o saltea mai veche și peticită, dar încă utilă, este ridicată din așternutul băieților, se dau talere mai vechi, dar cărora li s-au pierdut capacele etc. deseori zestrea se prezintă sub forma unui petrec de pământ ca singură avere ce poate fi cedată. În interiorul claselor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în centre urbane, nu posedă nimic, trăiesc din Evanghelie și dau exemplu de cea mai profundă umilință în ceea ce privește mâncarea și îmbrăcămintea. Ei umblă desculți, încinși la brâu cu o funie și poartă rase de culoare gri, lungi până la gleznă și peticite, cu o glugă prinsă de ea. Duminica și în zilele de sărbătoare, ieșind din micile lor locuințe, predică în bisericile parohiale și în alte locuri de întrunire ale poporului, mâncând și bând ceea ce li se oferă, fără să păstreze nimic
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui, alături de el, nu a vrut să le vorbească. Episcopul i-a spus fratelui Petru că locuințele construite deasupra apei nu sunt sănătoase, dacă nu sunt ridicate foarte sus. A mai spus că îi plăcea foarte mult să vadă mânecile peticite ale fraților. De asemenea, a adăugat că piperul pur este mai bun în sos decât ghimbirul. A mărturisit că se bucura când vedea că elevii săi acordau puțină atenție lecțiilor sale, atunci când le pregătea cu cea mai mare hărnicie, fiindcă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu ai cuțit? l-am întrebat. - N-am. - Dar de ăsta ce spui? îi arăt eu mândru un briceag cu plăsele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bete erau prinși clopoței, tot așa și la poala mânecii cămășii albe. În frunte venea un bărbat înalt și frumos, urmat de altul având pe față o mască slinoasă din bucăți de blană de capră. Hainele acestuia erau murdare și peticite, căciula era spartă și cizmele erau înnămolite cu ciucuri cu tot. Pe umeri ducea o traistă, în mână avea un paloș de lemn, iar la cingătoare, prins cu un inel de metal, un băț scurt cioplit. Ceilalți bărbați aveau toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tăiate de vânt, îmbrăcată cu o bluză mai largă decât firavul ei trup, cu o fustă groasă, și cu șlapi roz ce îi acopereau picioarele negre de praf, tânăra stătea în așteptarea autobuzului. Avea cu ea un fel de sac, peticit și plin. Părea greu. Ce o fi având în el, Dumnezeu știe. Gândul mi-a zburat la Ioana. O rătăcită a Domnului pe care o știam din anii copilăriei. Era mereu foarte gros îmbrăcată, indiferent de anotimp. Purta cu ea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu doar percepe, ci și creează imagini coșmarești. În ceea ce privește caricatura, am remarcat deja diferența structurală între strategiile și intențiile celor doi autori: Caragiale esențializează și tipizează cu o extremă economie de mijloace pentru a dezgoli semnificativul, pe când Urmuz schițează fizionomii peticite, ale căror componente incompatibile se reduc la absurd. Mai greu de depistat în bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de blană pînă la glezne, ședeau În șirurile de ricșe din fața hotelului Park, fluierînd printre dinți la rezidenții care ieșeau prin ușile turnante, În timp ce peștii se tîrguiau cu perechile de cehi și polonzi de vîrstă mijlocie, Îmbrăcați În haine curate, peticite, care Încercau să-și vîndă ultimele bijuterii. În apropiere, pe lîngă vitrinele magazinului universal Sun Sun din Nanking Road, printre oamenii care se plimbau, un grup de tineri evrei europeni se băteau cu o bandă de băieți germani mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avioanele americane care aveau să vină. Dar prea mulți dintre ei erau asemenea domnului Maxted, și se uitau tăcuți la japonezi. Păreau posaciși temători, bărbații aproape goi În pantalonii zdrențăroși, femeile În rochii de plajă spălăcite și rochii de bumbac peticite, cu ochii lor de bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin porțile deschise, aveau trupurile Încă și mai Întunecate și mai subțiate, iar pentru prima dată arătau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acasă”. Dar încasatorul improvizat apuca mașina de cusut de un picior și se străduia să o miște, prefăcându-se că vrea să o scoată afară. Obosiți de eforturile depuse inutil, băiețașii se așezau în cele din urmă, gâfâind, pe covorul peticit, spionându-se cu coada ochiului. Odată, trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]