256 matches
-
calități. Ceea ce conferă interes mai cu seamă prozei lui scurte nu e relevarea - convențională și schematică - a activității comuniștilor, descrierea „realizărilor socialiste”, ci pictura de medii, de climate, îndeosebi de medii periferice, înecate în mizerie, cu lume interlopă, cu figuri picarești, printre care apar exemplare ce amintesc de umanitatea gorkiană. Un volum reprezentativ rămâne Hotel Tristețe (1957). Titlul reproduce alterat denumirea unui hotel arădean, denumire ce tocmai prin alterare rezumă starea de spirit a populației din cartier. Prin ștergerea unei litere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
în roman, genul literar preferat de medicii scriitori, iar evidența, faptul că romanele scriitorilor medici se numără printre cele mai citite. GEOGE TOBIAS SMOLLET (1721-1771) Romanul "Aventurile lui Roderick Random" este marele succes, în multe privințe autobiografic, conceput după modelul picaresc a lui Gil Blas (Lesage). Acest roman îi va permite să ocupe un loc în galeria clasicilor literaturii engleze. Împreună cu "Aventurile lui Peregrine Pickle" constituie argumentarea operei lui Smollet ca precursor al marilor realiști englezi Dickens și Thackeray. Contemporan lui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
vânătoarea magică, iubirea magică, pescuitul magic. Dus de iubirea lui fantastică, pescarul Aliman devine un "vânător de himere", "Lostrița" nemaifiind pentru el doar fixație, ci absolutul iubirii, ființa intangibilă. Surprinzătoare va fi abordarea realistă, am zice zolist-panaitistratiană, cu ingrediente de picaresc și senzațional din romanul "Zahei Orbul", deosebit de celelalte proze prin ambianță, climat psihologic și tipologie. Zahei este un avatar al biblicului Samson, hamal în portul Brăilei. Adus de un individ malefic, zis Panteră, la București în perimetrul Gropii Gunoaielor, devine
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
celebrele închisori comuniste - Aiud, Gherla, Văcărești, Jilava; sunt enumerate metode de tortură, se amintesc intimidările, anchetele, procesele. Prin faptul că d-na Stoenescu provoacă dialogul, intervenind în jocul amintirilor, mărturisirile se adâncesc, trecând, nu o dată, printr-un soi de breviar picaresc al destăinurilor. Iată un avantaj al interviurilor live, aproape uitat în vremea din urmă. Totodată, în precipitările stimulate ale destăinuirilor se suprapun poveștile, cu toate dosarele de existență. Fiecare subiect este întrebat, la finele dialogului, cum a trăit evenimentele din
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
pe palimpsestul Don Quijote-Sancho Panza. Retrato de un hombre inmaduro, publicat în prima decadă a noului mileniu, nu mai lasă loc nici speranței, nici viitorului. Singurătatea personajului este absolută, interlocutorul este inventat, iar naratorul omniscient e absent. Ca în narațiunile picarești, condiția umilă și solitudinea îi impun protagonistului asumarea funcției de narator, iar pseudoautobiografismul reclamă introducerea unui naratar intratextual misterios și tăcut (aici o variantă feminină a lui Domnia Voastră din Lazarillo de Tormes, în care ne putem închipui o alegorică doña
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
fragmentară, în acord cu dinamica memoriei voluntare și involuntare. Pasajele pe această temă includ scurte descrieri, portretizări, scene și dialoguri care susțin ritmul alert al acțiunii și introduc note comice proprii farsei, de la ironie pînă la grotesc, în tradiția romanelor picarești sau esperpento-urilor lui Valle-Inclán, alături de aluzii și comentarii privitoare la contextul social-politic spaniol și internațional (perioada franchistă, războiul din Irak și reacțiile protestare din Spania, din februarie 2003, baza americană din Rota, întîlnirea Bush-Blair- Aznar din Insulele Azore). Există însă
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
momentul în care i se pun mai multe întrebări, familia își recuperează pe geamul de la morgă cadavrul bunicului, mort din pricina unei overdoze, și-l îmbarcă în portbagaj, și chiar dacă scena este ușor trasă de păr, ea se înscrie în suita picarescă de evenimente. M-aș opri puțin la Dwayne (Paul Dano) și Unchiul Frank (Steve Carrell), cu mențiunea că prestația actoricească a tuturor în film este excelentă. Primul trece printr-o criză adolescentină, a făcut un legămînt de tăcere pecetluit cu
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
te poate lăsa indiferent. Există atîtea momente extraordinare în acest film extraordinar încît un simplu inventar al lor poate părea reductiv... Există scena de la-nceput, absolut antologică, cu acel "prindeți găina" care dă tonul întregului film - vital, periculos de hilar, picaresc. Există toate acele răsuciri vertiginoase de povești și de perspective, pline de faconda romanelor latino-americane. Există dialogul aproape shakespearian între o fată și iubitul ei gangster - ea îi spune că-l iubește, dar că-l lasă dacă nu se lasă
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
în secolul al 14-lea de către ostașii lui Timur Lenk spre Europa de Sud-Est, denumiți astfel după grecescul thingano (pronunțat thigano - numele unei secte din Asia Mică). George Guțu observă că Erich Bergel nu pune în prim plan pitorescul și picarescul acestora - ci nepăsarea, dezinvoltura, nonșalanța, caracteristici pomenite și de clasicul Lenau. Studiul Alexandrei Millner despre quasi-necunoscuta autoare austriacă Marie Eugenie delle Grazie (1864-1931), de origine din Banat (a cărei povestire Die Zigeunerin, 1885, pune în valoare ,,vraja acestei culturi") nu
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
contractuală, necesară pentru a ieși din țara „Cizmarului”. Încolo, amenințări, vieți paralele, incest și afaceri. Cele patru secțiuni ale romanului surprind înstrăinările din familie, exilul fetelor la un cămin elvețian, emanciparea artistică a nimfetei și epilogul. Mai mult poetico-teatral decât picaresc, romanul înaintează printre senzațiile amestecate ale tinerei naratoare. Problema identității se revarsă peste toate tonalitățile. Țara e recunoscută prin mirosul mâncării și scrisorile celor rămași (între care bunica este ucisă de dor sau de Securitate, iar unchiul Petru, artistul pederast
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
materia anecdotică (incomprehensibilă doar prin ea însăși, fără referire la gîndirea care o animă)” (p. 46). Înarmat cu aceste adevăruri, Toma Pavel întreprinde o poetică a romanului în patru secțiuni dispuse cronologic: cea închinată romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi cea închinată trecerii la modernitate, petrecută în secolul al XVIII-lea în Anglia și Franța; secțiunea marelui roman clasic din secolul al XIX-lea; și, în fine, romanul contemporan, atras de sirenele modernității și mizînd pe „scriitură”, adică pe
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul. Bucureștiul, cu lumea lui picarescă și sicarescă, de aventurieri și de tîlhari cu ștaif monden, se preschimbă sub înrîurirea poantei în scena unui spectacol hazos. În loc să te cutremuri, te amuzi. Efectul e de bagatelizare a unor întîmplări promiscue, care sînt atît de respingătoare încît nu
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
părăsește imaginile în sepia, în favoarea exploziilor de culoare, fiindcă, înainte de orice, proza Florenței Albu se remarcă prin plasticitate. Se încheagă aici o pictură a elementelor esențiale, ca în tablourile lui Florin Niculiu. " Aș fi putut altcîndva să scriu un roman picaresc să port pe drumuri o lume de iarmaroc - învingători, învinși, triști, incurabili, ridicoli cuminți, oratori și circari, clovni și cavaleri rătăcitori. În loc să-i găsesc în lume, bătînd drumurile, mi-au venit singuri între ziduri și i-am plimbat pe scara
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
scrie după o carte excepțională și de mari dimensiuni ca Amantul Colivăresei? Prozatorul e capabil, iată, să creeze o altă lume ficțională, nu un duplicat al celei anterioare ori un sequel mai palid. Unele date și coordonate sunt menținute: aventurile picarești ale unui mic grup de tovarăși, traversarea mediilor sociale, partidele de amor și reprizele bahice, vorbele buruienoase și bătăile în toată legea... Însă diferența este structurală. Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare e un roman al vieții lui
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
de felul nostru neam de tubari și salahori", declară cu mândrie fiul cu certificat de cefalo-schizo, care, altfel, nu ezită să vândă nămol și floricele pe litoral, când, tot așa, a început sezonul specific. Istoria acestor chestionabili, dar fermecători eroi picarești, mai ales în contextul slinos și sufocant al socialismului târziu, curge dinspre București către granița de Vest; și dintr-o dimensiune personală, restrânsă, comprimată la micul grup, într-una colectivă, larg-socială. Romanul celor trei "crai" dâmbovițeni căutându-și ținutul de
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
anumite momente, atinge accente tragico-absurde care ne fac să ne gândim la Dürrenmatt. La Dürrenmatt s-a gândit și cunoscutul regizor Daniel Schmid, când a realizat comedia neagră, cu accente grotești "Berezina sau ultimele zile ale Elveției". Umor, cruzime, aventuri picarești, personaje și situații cu trimiteri exacte la o realitate anume. Un film curajos, care atacă multe tabuuri ale "bogatei și frumoasei" Elveții, realizat de un "clasic" al filmului elvețian, care dovedește, aici, o capacitate rară de a se adapta cerințelor
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
despre Primul Război Mondial, fiindcă subiectul meu nu este războiul, ci urmările lui. Am vrut să povestesc cât de greu reîncepi să trăiești după ce războiul s-a terminat. Mă simt mult mai apropiat de secolul XVI spaniol, de tradiția romanului picaresc, de Lazarillo de Tormes. Am căutat un tip de erou pe care să-l pot folosi ca să-mi spun povestea. M-a interesat eroul care-și riscă excluderea, aflat pe marginea prăpastiei, care trebuie să devină necinstit ca să rămână în
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
marginea prăpastiei, care trebuie să devină necinstit ca să rămână în angrenajul social. Vivere pericolosamente... Da, vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista. Altfel, mori. Cam ca Figaro al lui Beaumarchais. Romanul picaresc e marele roman al excluderii. Cartea mea se ocupă de riscul excluderii celor care s-au întors din război. În carte, escrocheria e contaminantă. Oamenii de bine se transformă în găinari. De ce? Explicația sau, mai bine zis, ipoteza mea e
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
putred, Parisul pedofililor consumatori de puberi răsăriteni. Dar schimbând pe acest interval meridianul geografic, autorul își păstrează formula structurantă și caracterizantă: o succesiune de secvențe suculente, dezvoltate și montate cinematografic, cu apariții episodice de personaje secundare intersectând traiectoria comună a picareștilor eroi centrali. Curiozitatea neliniștită a acestora din urmă, dorința și tendința de a-și lua lumea-n cap intră în opoziție cu fixarea lor inevitabilă, cu înșurubarea într-o condiție socială joasă și într-un mediu (sub)urban sufocant. Senzaționalul
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
Am citit de vreo treizeci de ori La Medeleni, am trecut selectiv prin Jules Verne și am făcut un popas prelung în romanul de aventuri. Ani de zile nimic nu m-a putut scoate din cărțile lui Dumas, din romanul picaresc și din romanele cavalerești ale Spaniei. Riscam să mă eternizez acolo. Pe vremea când colegi mai mobili ca mine trecuseră la Fielding sau Stendhal, eu defilam tot cu Regina Margot, Doamna de Monsereau, Contele de Monte Cristo, Ascanio și, evident
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
trebuie să reziste în București, în anii '90. În mod paradoxal, este un roman care are un substrat social foarte puternic și n-aș fi crezut c-o să-mi iasă așa. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar și o poveste de dragoste. După ce am terminat cartea, am descoperit că nu acesta este lucrul central din roman, povestea de dragoste este ușor încețoșată pentru că fundalul este mult mai pregnant..." Observația autoarei este cât se poate de lucidă
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
viziune mai limitată, care vede lucrurile din afară. Dar în Odiseea, din momentul în care Ulise ajunge la feaci, urmează mai multe cînturi care sînt la persoana întîi. Ni se povestește la persoana întîi. În Măgarul de aur, la fel. Picaresca spaniolă e la persoana întîi, Lazarillo, Guzmán de Alfarache etc. Deci genul exista deja. Dar era un gen minor și foarte limitat. Viziunea lui Apuleyo în Măgarul de aur sau a spaniolilor din scrierile picarești este foarte simplistă, foarte elementară
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
Măgarul de aur, la fel. Picaresca spaniolă e la persoana întîi, Lazarillo, Guzmán de Alfarache etc. Deci genul exista deja. Dar era un gen minor și foarte limitat. Viziunea lui Apuleyo în Măgarul de aur sau a spaniolilor din scrierile picarești este foarte simplistă, foarte elementară. Viața este mult mai complexă. Deja literatura și cuvîntul sînt foarte limitate pentru a capta realitatea, care este extrem de complexă. Cea mentală și cea exterioară. Și totuși exista posibilitatea de a scrie ceva mai profund
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
sau de personajele funambulești ale lui Federicco Fellini. O parte din personaje sunt împinse spre caricatură ca în De ce trag clopotele, Mitică?(1981) al lui Lucian Pintilie, singurul film românesc cu care poți compara filmul regizorului spaniol cu piperul său picaresc. Sunt gesturi mărunte cele care documentează intim această lume, spre exemplu, Eloisa pregătindu-se să iasă în oraș după foarte mulți ani de claustrare în căminul conjugal își colorează buzele nu cu ruj, ci cu sânge din buricul degetului înțepat
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
și ca povestitorii orientali, plin de imaginație, ca lăudăroșii levantini, dar și un visător obișnuit care păstrase în ciuda foamei și a bătăilor, dorul de dragoste, de stele și de adevăr." Gustînd savoarea poveștilor din 1001 de nopți și a romanului picaresc, André Gide îl asemuie cu Lesage sau Sallet, întrecîndu-i însă printr-o "sensibilitate mult sclipitoare." Danezul Georg Brandes împrumută dimensiunile mitologiei, cînd îi evocă dimensiunile prieteniei. Jean Richard Bloch se avîntă într-o surprinzătoare clasificare: "Homer - negustor de fistic", apropiere
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]