525 matches
-
din capăt e cel mai scîrbos post. Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis unul acolo, l-au găsit În pichet, spînzurat cu centura. — L-a lăsat gagica? — L-a speriat ursu’? Bau! Nu, cică frate-său a murit chiar aici pe munte, Într-o excursie, a căzut Într-o rîpă și, cînd ăsta stătea În post, venea noaptea fantoma peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
speriat ursu’? Bau! Nu, cică frate-său a murit chiar aici pe munte, Într-o excursie, a căzut Într-o rîpă și, cînd ăsta stătea În post, venea noaptea fantoma peste el. — Mișto! Înseamnă că cine face gardă acolo Împarte pichetul cu două fantome. — Terminați, mai bine să se ducă cineva după gustare, ne-o taie caporalul, care și-a recompus expresia acră. La ora 11 se distribuie gustarea, la bucătărie; cineva trebuie să vină să o ia cu o raniță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ghicite, ale mestecenilor. Cerul e atît de adînc și de larg și de spuzit de stele, Încît, după ce stăm zece minute cu capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare să nu adormi, țipă Aursulesei din centrala telefonică, cu vocea lui de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știi? — Are mama una acasă, În șifonier, face exact la fel, din cauza otrăvii de molii. Nu se mai aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și o cucuvea care țipă calm. Se lasă frigul și noi nu putem coborî din pichet. Acum că ochii s-au obișnuit cu Întunericul, conturul negru al piscului decupează o gaură În fundalul lăptos al cerului. După două ore sub acest cer care se scurge prin noi am senzația că nu mai am trup, că plutesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să cred mai degrabă În varianta a doua și În tot ceea ce Înseamnă ea. Îmi amintesc foarte limpede noaptea În care am ajuns aici, În unitate, trecînd, fără să deranjez pe nimeni, prin gardul unității și ajungînd chiar În fața acestui pichet, care acum mă adăpostește de lapoviță, la intersecția aleilor dintre coman dament-cantină, popota ofițerilor și alte corpuri de clădiri administrative. Așa că nu-mi fac prea multe griji, plus că În corpul de gardă e o atmosferă mult mai prietenoasă decît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În ostășie. Cristian trece cu ranița flască În spate și mă pocnește cu un ziar făcut sul peste ceafă: — Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă și informează-te. Alo? Ai pățit ceva? Te-a Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fața... vezi să nu ți-o luminez io ție, răcane, treci În mă-ta În formație), schimburi de parole etc. Ei bine, m-a luat somnul, un somn letargic, Îmi venea să mă fac ghem Într-o baltă, sub ciuperca pichetului, dar În clipe de restriște funcționează geniul, așa că am intrat În comandament și am improvizat un pat, din ușa WC- ului (pe care am scos-o din balamale) și o ramă metalică de masă (pe care am găsit-o abandonată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
punct operativ. Practic, freacă luleaua toată ziua, Îndopîndu-se cu salate de varză și morcovi și, mai nou, primește vizitele noastre - după ce sîntem plantați În postul de santinelă și după ce ne asigurăm că comandantul gărzii dă colțul comandamentului, o Întindem din pichet și ne adunăm aici. Rahmaninov ni se trage de la Ștefan, fără Îndoială cel mai interesant personaj din zonă. A terminat o școală de muzică și vine dintr-o familie de intelectuali. E un tip Înalt, cu niște mîini uscate, pline
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă culc pe pământ, cu riscul să răcesc. Mă simțeam stoarsă de ultima picătură de energie, când am ajuns într-un fel de haltă, în câmp pustiu. Acolo era un tren de marfă. M-am dus până la locomotivă. Nimeni. În pichetul de haltă, de asemenea nimeni. M-am urcat într-un vagon gol ca să mă adăpostesc de ploaie. Dar acolo am adormit. Când m-am trezit, mă aflam aici... ... Sincer vorbind, nici eu nu-mi prea dau seama ce-ar trebui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca mai toată lumea de acolo cu pescuitul. La școală foarte mulți învățători cavaleri: Ciurtin Petre, Ismailescu Pe tre și Balmuș Constantin. Colege, mai rețin doar numele, Izotov, Cetvericov, Linte, Measnicov... Orașul avea între altele poștă cu telefon, trei școli, cinematograf, pichet de grăniceri, agenție NFR (Navigația Fluvială Română) și SRD (Societatea Română Dunăreană). Vapoarele NFR circulau ziua iar SRDurile noaptea. Două curse în 24 de ore între Brăila și Vâlcov. Agriscovii erau pescari de mare. De obicei veneau acasă la 2-3
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să învingă frigul din salon? Așa că ia-o la drum. Mișcare. Și așa am auns la apa Nistrului, hotar curgător între două țări. Dau să mă spăl pe față și iată-mă somat de un grănicer care mă duce la pichet. Ai acte? Am. De ce? N-am casă și casa-i la mine în buzunar ca la melc. Aha. Vrei să treci la sovietici. Te aranjăm noi. Și m-au aranjat la masă. Mâncare ca lumea, nu ca la spital. Văzând
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca sub ofițer! Aha. Nu te ia că ai debilitate?! Păcat. Mare păcat. Are verișoara o nepoată frumoasă, cam curvuștină, dar cu avere. Păcat, mă, păcat. După două zile de arest la pichet (aș fi stat eu și o lună) situația s-a lămurit dar am rămas cu prieteni de nevoie care m-au înzestrat și cu o foaie de drum cfr până la Tecuci. Norocul meu și în parte al părinților din Nicorești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca și pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns scurt, băiețește, cu ceafa rasă și cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de pichet alb, înainta cu un pas agil, ce suna distinct cum sună castanietele, pe parchet, un pas sigur, ce exaspera pe Maxențiu, ale cărui tălpi în pantofi albi fără tocuri - pantofi de sport - păreau tălpile unor patine ce se înfundau și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și mersese pe jos până în București, ca să se angajeze în lunile de iarnă, la familia unui doctor, pentru a strânge ceva bani de zestre. Primăvara, se întorsese tot pe jos. Se dusese în Muscel, la Nucșoara, iar, de-acolo, ocolind pichetele de grăniceri, urmase poteci tăinuite. De citit, a citit toată viața numai două cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil, își rezemase palmele de cadrul ușii larg deschise și mă privea fix. N-o mai văzusem niciodată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să renunțe la zbor. 3. „Să-mi spui unde e“, a continuat ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tânără de 18 sau 19 ani cu fruntea boltită, senină și ochi limpezi, pieptănată cuminte cu părul adus după urechi și împletit într-o coadă groasă, îmbrăcată totdeauna în rochițe simple écolière, cu gulere și manșete proaspete din linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin anii '20 și ceva... Avea codițe blonde împletite strâns, ochi cuminți, limpezi. Un obraz la care țin profesoarele... Îi stătea bine uniforma neagră cu guler alb de pichet și o cruce mare agățată de panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se plângea directoarea, încolo, fără cusur. O elevă exemplară! Poți avea încredere în ea..." Acasă bunica, o femeie măruntă și inteligentă, își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ocupau unele locuri de veci și resturile exhumate au luat drumul spre crematoriu. Curând a fost nevoie să fie incinerați chiar morții de ciumă. Dar a fost folosit vechiul cuptor de incinerare care se afla la răsăritul orașului, în afara porților. Pichetul de pază a fost mutat ceva mai departe și un funcționar al primăriei a ușurat mult sarcina autorităților cu sfatul lui de a se folosi tramvaiele care, altă dată, deserveau cornișa maritimă și care stăteau acum neîntrebuințate. În acest scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să adauge la el adjectivul "activ". Desigur, și încă o dată, nu trebuie să-i imităm pe creștinii din Abisinia despre care el vorbise. Nu trebuia nici să ne gândim să ne asemănăm cu ciumații persani care își zvârleau zdrențele asupra pichetelor sanitare creștine, invocând cu glas tare cerul pentru a-l ruga să-i lovească cu ciuma pe acești necredincioși care voiau să combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apă, azalee torturate în aranjamente florale pretențioase, magnolii care arătau ca niște mori de vânt albe. Ignatius privi un timp cu furie picturile, de unul singur, deoarece doamnele se îndepărtaseră de gard, formând ceva ce părea să semene cu un pichete de apărare. Căruciorul stătea de asemenea părăsit pe pavajul de piatră, la câțiva pași de noul membru al asociației artistice. — Mamă Doamne! mugi Ignatius după ce se plimbase în sus și în jos de-a lungul gardului. Cum îndrăzniți să prezentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-o cămașă de forță, închizându-l într-un mormânt din blocuri de ciment, luminat cu tuburi fluorescente. Fortuna dorea să-l despăgubească. Găsise o metodă să-i facă semn fufei de Myrna, scoțând-o din vreun metrou, de la vreun pichet de grevă, din patul picant al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Marçal. Au ieșit la etajul al doilea, au parcurs un coridor lung și îngust, cu pereții cenușii, cu uși distanțate, de o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre un fișet pe care era scris numele lui, îl deschise, luă o legătură de chei și-i spuse Martei, Astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția, care reunește artiști din diferite zone din Balcania, cuprinse de război, a devenit, În ultima săptămînă, subiect de aprinse controverse. Îi spune lui Wakefield să se aștepte să vadă pichete de protest la vernisaj, cînd Își va rosti discursul. — Oh, lasă-i să vină! spune Wakefield. Îmi place, din cînd În cînd, cîte o luptă pe cinste. — Pentru mine e o chestiune personală. Părinții mei de abia Își mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe unde mergea cu afacerile firmei sau invitaților la petrecerile de la el acasă. - Persiano, atâta știu, cineva mi-a furat dividiul și asta nu se acceptă. Dacă nu-l scoateți, în clipa asta chem procuratura, poliția, câinii polițiști, grănicerii de la pichet de e cazul, dar să nu mă prostiți că nu-l găsiți! Am venit să-l petrec pă nenea Ghibirdic și n-o să mă las furat de jalea lui. Popa își mai turnă un pahar. Rămăsese aproape singur la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]