175 matches
-
parcare. Fusese necinstit din partea lui să abordeze un subiect pe care cei de la Citizen îl considerau evident al lor de drept? Într-adevăr, simțea, o urmă de vinovăție, dar de bună seamă totul era permis în lumea presei. Începu să picotească, dându-și seama că problema nu ținea atât de concurența neloială dintre cele două ziare, cât de faptul că redactorul-șef de la Express se simțea din ce în ce mai atras de omologul său de la Citizen. Amintirea fugară a Francescăi, cu părul strălucitor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ. Uneori picotea cu cărțile în mână, doborât de oboseală și de vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îngrijiri, am fost cu Ute să-l luăm la noi. Savura călătoria lungă cu mașina, nu voia să „moțăie“ un pic, voia să vadă tot mereu pășuni, vaci, peste tot vaci. În bucătăria din Wewelsfleth ședea ore în șir și picotea. Iar la prânz, înainte ca Bruno, Malte și Hans să vină de la școală flămânzi și să facă gălăgie de intensități diferite, ședea lângă aragazul pe care erau puși cartofii la fiert. „Întotdeauna mi-a plăcut să-i aud cum bolborosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o discuție teologică nu era pregătită, știa doar când e Sfânta Maria Mare (de aia mică își amintea întotdeauna prea târziu) și mergea la biserică numai de Înviere, sărbătoare care-i plăcea în mod deosebit pentru că-și cumpăra pantofi. Horațiu picotea mulțumit. Mâncase în sfârșit. Era pregătit pentru mare călătorie în vis, pentru marea uniune spirituală cu Contesa. Contesa încercase de mai multe ori să-l inițieze în tainele telepatiei, îl forțase să doarmă lângă ea, apoi îl trezea brusc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor să miroase a efecte din sărăcie, Lanz-Buldogul, rămas de la Petrea Păun, ieși conștiincios la Loturi. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în spirală, cu parapet lustruit din lemn de arin, pe un asistent sanitar de la serviciul de ambulanță, care se încrucișa cu un predicator al sâmbetiștilor, ce aveau Casa de rugăciune la răscrucea celor cinci drumuri. Uneori, țațele cele mai perseverente picoteau doborâte, din când în când, de nedormire, până dimineața, în zori, să se lămurească dacă, nu cumva, vizita celor trei ofițeri priapici la nimfomana asta de Gala nu o fi fost semnul unui nou război balcanic. Portița întocmită din scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să-ntindem masă mare, să-i văd și eu pe toți ai mei mâncând pe săturate. (intră țiganul cu vioara. Vorbește cu accent puternic țigănesc) Ai venit, Pâșpâlică? PÂȘPÂLICĂ (se oprește din cântat): Am, ține-te-ar Dumnezeu, Dănilă, că picoteam și eu, ca omul, sub un copac, și numa' ce-aud pe sus un vâjâit și, când deșchid ochii, văd o dihanie zburând într-a-ncoace. Și lăsa în urmă o putoarea de n-am mai putut adormi. Apoi, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care se desfășura adesea pe balconul din fața ferestrei sale. Camera lui dădea într-adevăr pe o mică stradă transversală, unde puteau fi văzute niște pisici dormind la umbra zidurilor. Dar zi de zi, după-amiaza, în orele în care tot orașul picotea de căldură, un bătrânel apărea pe balcon, de cealaltă parte a străzii. Cu părul alb și bine pieptănat, drept și sever în hainele lui de croială militară, el chema pisicile cu un "pis, pis" distant și totodată blând. Pisicile își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
erau prea puțini cei care știau de existența bunicuței. Nici Dumnezeu nu o lua În seamă, de vreme ce acesta nu azvîrlea foc peste nici o cetate, ori poate nu venise timpul. Nici Thomas nu asculta atunci cînd Antonia invoca pe Domnul, chiar picotea, gîndindu-se, poate, cum să dea peste vreo puicuță care să-i schimbe viața, se săturase pînă peste cap de Ingrid, de insistența ei disimulată, cu vorbe ocolitoare, dar ducînd mereu În același loc; vroia să facă din Thomas nu doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături. Se serviseră de ea atâția ani, fără menajamente, cu o tot mai uitată vină. Buna Veturia, tot ea le oferise prilejul generozității târzii, un fel de rapidă iertare a păcatelor. Un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răsărit de toamnă, am dus-o și pe veterinară în deal, la cimitir“, gândea popa așteptând să se potolească toate și să-l cheme să-i arate filmulețul acela. Se plictise de așteptare. Dar nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se simțea însomnorat. Îl prinsese o toropeală de parcă cineva îi atârnase de pleoapele grele toate pietre de pavele din Piața Primăriei, funturi de plumb rece îl trăgeau la adormire, sau, mai știi, menitoarea îi trimisese aburul somnului, să-l încerce. Picotea, mai-mai să adoarmă. Își auzea de-acuma și sforăitul.Trecu în baie, să-și răcoresacă fața. Nu zăbovi decât preț de câteva aruncături de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
strâng În pumn un bănuț, mă doare carnea. Înainte Îndoiam un ban de metal dintr-o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă enerva era ca ghiuleaua de tun. Acum sunt moleșit ca o cloșcă, picotesc și visez cai verzi pe pereți. Să știi, sunt chiar verzi și aleargă pe pereți. -Asta se numește metaforă. ,,Caii verzi,, sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele tale grele pe care nu le Înțeleg. Ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bărbați și o femeie roșcată.Sunt doar 2 paturi pentru 6 persoane.Ceilalti dorm pe jos . Intr-un godin arde focul.Vântul a căptușit geamurile cu zăpadă.Stăm pe spațiile mici de lângă foc,rămase libere.Ne uscăm hainele și apoi,picotim lângă o masa până în zori. Dumnezeu ne-a ajutat din nou să nu înghețăm. Ii mulțumesc. In sfârșit,s-a făcut ziuă.Focul este în agonie.La bucătărie bem lapte cald și mâncăm pâine albă.Nu mai ninge,dar e
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
IAR 39 fiecare cu câte două locuri, din care unul ocupat de pilot !?! Probabil s-au tăvălit pe jos de râs ostașii care i-au arestat pe aerodromul de la Tămădău, când au văzut 12 javre gulerate și pline de ifose picotind lângă două avioane nenorocite. Ceea ce se vede că și pe atunci politicienii luau decizii tot la plesneală fără să prevadă efectul. În 1947 inflația prinsese dimensiuni colosale iar cu întregul salariu a unui profesor universitar, de exemplu, puteai cumpăra la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o percep vag de la grupul sanitar, unde mă oprisem să-mi dau doi pumni de apă pe față. Acum știi de ce am ales să plec. Călătoria cu trenul devenise un fel de rutină; cu trenul urban, dar dacă închid ochii picotind, cum fac în fiecare dimineață pe traseul Unirii-Eroilor, pot să-mi imaginez situația de acum. În metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scrutează cu ochii rotunzi, m-ar fi ajutat să-mi desfășor o istorie, în stilul lui Tony, care se lansa în story-uri interminabile. (Ca aseară, când filmul cu Schwarzenegger împărțise subtil familia, cei fără pretenții, Liana și Suzy, au rămas picotind în camera bună cu televizorul, conștiente parcă de vechimea peliculei, intelectualii în bucătărie, Anton, Tudor, lady F. și Zina convertită, „cu focul stins, cu soba rece rămasă-n urmă ca un vis“ sau doar cu focul țigărilor aprins, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vechi și foarte noi, bine strunite sau diseminând vicios. Am călătorit cu bibliomobilul prin subterane, m-am dat cu liftul de sticlă printre rafturi de oțel, am coborât cu batiscaful prin săli de lectură inundate. Am citit, am „lucrat“, am picotit sau mi-am pierdut mințile în tot felul de locuri înțesate de cărți. N-am mai dat însă niciodată (poate din fericire) de gustul crepuscular al bibliotecilor de spital, insule cuantice înconjurate de vid în care poveștile - sinistre, delirante, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
toți. Și spuneți-le la fel și oamenilor care stau de gardă, mai ordonă Hideyoshi, dinăuntrul plasei. Ușa fu închisă, dar ferestrele rămaseră deschise pentru a lăsa să intre adierea, iar lumina lunii părea aproape să tremure. Hideyoshi începu să picotească. — Stăpâne? îl chemă un glas de afară. — Ce e? Tu ești, Mosuke? Da, stăpâne. A venit marele preot Arima. Spune că ar dori să vă vorbească între patru ochi. — Cum, Arima? — I-am spus că vă culcaserăți mai devreme, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La un moment dat, fata cea mai mică își pusese capul pe genunchii mamei sale, iar acum dormea adânc. În timp ce-i atingea părul, Oichi se străduia să-și stăpânească lacrimile. Fiica mijlocie începuse și ea, în cele din urmă, să picotească. Numai cea mai mare, Chacha, părea să înțeleagă gândurile mamei sale. Știa ce rost avea banchetul din noaptea aceea, dar reușea, totuși, să se-arate senină. Fetele erau frumoase și semănau toate trei cu mama lor, însă Chacha era înzestrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai aștepți de la viață? Comandant ești, la cine să strigi ai, în Cosmos ai fost. Dar ia gândește-te, n-ai vrea matale, în pacea serilor de iarnă, când misiuni nu sunt, când navele sunt trase în huse și șefii picotesc, să ai acolo lângă rastel un suflețel ca mine, care să te curețe, să-ți schimbe o bujie, să-ți mai strângă un șurub... ei? — Aș vrea mult... recunoscu înduioșat Felix S 23. Păi vezi? făcu prima femeiușcă. Noi, omuleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nicăieri așa design. — Da, e o bancă ergonomică, răspunse tânăra. — Și trebuie toți să dormiți? întrebă comandantul. — Marea majoritate, răspunse tânăra pistruiată. S-a pornit de la constatarea că după prânz ni se face de regulă somn. Și-atunci de ce să picotim degeaba? Dormim de-a binelea o oră care ni se adaugă la programul de seară. — Și cei care, să zicem, nu vor să doarmă? — Intră la veghe. Dar sunt foarte puțini. Și sunt văzuți prost. — Mie, de pildă - spuse Aciobăniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aveam însă de gând să mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ. Uneori picotea cu cărțile în mână, doborât de oboseală și de vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]