182 matches
-
nu Într-un mod discursiv, sentențios și enunțiativ. Ci primind provocarea celor două imagini la care ne trimit puținele cuvinte ale poemului. Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări, În țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a anotimpurilor. Simțim, În ceasul cuprins În palmă, strîngerea de inimă a bătrînului și timpul care, pentru cel ce trece
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd prăbușindu se În stări de colaps. Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și flori și ochi și buze și morminte"; 3. Iubirea este o cale de comunicare cu Universul: "și sub glii ți-am auzit/ a inimei bătaie zgomotoasă"; 4. Tristețea poetului este o revărsare asupra întregului univers el simte durerea "în picurii de ploaie care curg"; 5. Viziunea asupra morții era la început doar presimțire: "Presimt:/ frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu/ căldura voastră capul plin de visuri" (Frumoase mâini); 6. Raportul dintre bine și rău se află în interdependență pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și îmi urmez drumul, dacă trenul se urnește din șosea într-o varietate fizionomică a Sălajului, față rotundă, omega melancolic, bluza lucrată în casă, halta Giorocuta, Dacia papuc așteaptă și ea, chipul fetiței filigranul sticlei în mers, lumina sub nori, picurii tăiați în fereastră, apa Crasnei sub pipăiri de Apuseni, Muntele Șes la sud mormane mai întunecate, halta Derșida abandonată, km 618 de la București în liniști ținutale cît vezi cu ochii, halta Șărmășag sincopă în umărul de maluri, minerit, navetele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
începuse decuseară, încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. „Tivit - tivit..!”, un lăstun trecu pe deasupra lor, ca un fulger negru, cu un țipăt ascuțit, și dispăru. În cer se simțea boarea primăverii care venea.. se auzeau clipocind picurii din țurțurii de gheață... Brebeneii, toporașii, ghioceii..răsăreau de sub stratul de zăpadă, cu o vitalitate care uimește. „ - Ce însemnăm noi, pe lângă ei !.. Câtă forță.. câtă dorință de a învinge..!.. Te uiți cu luare aminte la revărsarea de bucurie, de lumină
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rigolă prin care se strecura apa de ploaie când ploua? Pe frunte mi-au căzut câteva picături. Am coborât podul arcuit să mă adăpostesc sub el. Pescarul unui singur pește s-a retras sub ramurile unui arin. Râul plescăie sub picurii de ploaie. No man's land. Când plouă cartierul podului de piatră e o țară a nimănui. M-a străfulgerat un gând: să mă apuc și eu de pescuit, crâsnicul e liber acum. Poate că ploaia asta va aduce belșug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în toate anotimpurile! Bine ai venit toamnă! Tu ai deschis porțile școlilor dar și al grădinițelor. Când buciumă toamna Păsările în taină se ascund Și o parte din ele Vor pleca spre țări cu soare Iar vântul zvârle-n geamuri Picurii de ploaie Iar în cămară adunate Stau la sfat fructele toate.” Iarna Cine vine cu stelute Albe-n frunte Dinspre munte? Sau Fără nici un fir de ată, A tesut turturi de gheată Haină groasă câmpului Flori stelare geamului Cine-i
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
respectiv), Detectiv de... litere (identificarea unei litere în contexte diferite: pe jetoane, planșe, tăieturi din ziare, afișe, reclame, numele copiilor scrise pe dulăpioare/sertare, etichete, orar, calendar etc.), Ajutăm...oaia să-și găsească blana; rochița bulinele; covorașul franjurii/modelul; ploaia picurii/fulgerele; soarele razele etc. (exersarea scrierii funcționale a unor semne grafice), exersarea scrierii de litere, silabe, cuvinte etc. (respectând ritmul de dezvoltare al copilului preșcolar); silaba: despărțirea cuvintelor în silabe, precizarea numărului de silabe dintr-un cuvânt; identificarea locului silabei
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna ostenită pe-alăută. Iar tata a plecat și el departe Într-o poveste, dincolo de moarte. S-au dus pe rând și n-au să vie iar Și lacrimi cad ca picurii de ceară. O teamă rece mă așteaptă-n prag. Întind spre clanță mâna, mi-o retrag. Nu simt decât pustiu. Și chem și strig. Și mă-nfior de-al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o copilă ca un înger (s.n.);/ Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată85. Nimic nu lipsește în descriere: Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,/ Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede86. Din mucuri ostenite cad picurii de ceară, dar ceea ce revine obsedant este faptul că, în esență, rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sînt nimica, și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc. 65 De-ți iei napoi suflarea, iată, învăluit sînt în uitare". El se opri: întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un izvor. Duceți-vă să beți până termin eu șanțul. Au plecat în direcția indicată și în spatele stâncilor au găsit izvorul. Izvorul cădea de sus și se înfigea în pământ, drept, curat și sclipitor ca o spadă. Au băut, iar picurii de apă le-au stropit fața și părul; râdeau veseli, răcoriți, uitând de oboseală, de drumul rătăcit, de călătorie. Femeia s-a așezat pe o piatră acoperită de mușchi, bărbatul a luat loc lângă ea și au stat acolo ținându
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Căntec Am trecut ăn altî parte. Cuțit luciu ămi desparte Viața rea de buna moarte. Focurile-n mușuroaie De furnici suie vîpaie Cître picurul de ploaie.
Emil Brumaru by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10063_a_11388]
-
lăsîndu-i mai bine pe alții să spună lucrurile lor importante. Noi sîntem deja în secolul XXI, moartea venită din cer la New York are o vechime de un an, iar locul dezastrului încă fumegă. Aud pe geamul de sus al mansardei picurii grei și nu pot să nu mă gîndesc la niște cîntecele și poezii despre ploaie și melancolii cu supărări și tristeți nesfîrșite, continuu provocate, scrise sau plînse, neîmpărtășite cuiva sau strigate pe scenă în fața unui public adormit. n
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
citi sau scrie, și nici învăța, noaptea. Adolescent fiind, obișnuiam să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici. Și-n gura mortului obolul nelipsit. Și greutatea spadei pe balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
România seamănă cu o cură de purgație sufletească, un fel de încercare de a te lepăda de oameni după ce, timp de cîteva ore, te-ai frecat la propriu de pielea lor. În incinta clădirii, senzația de recluziune e sporită de picurul fîntînei din mijlocul peristilului, nimic din agitația metropolei nepătrunzînd printre coloanele lui. În această ambianța a avut loc colocviul dedicat împlinirii unui centenar de la nașterea lui Noica. Organizatorii întîlnirii au fost Institutul Cultural Român, Universitatea "La Sapienza" din Romă și
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
simțim mintea, inima și literatura lui Heidegger: "LUCRUL ÎN CARE NIMENI NU CREDE/ SE-NFOMETEAZ| ÎN SINE/ și totul e salvator/ până și această peticită speranță/ până și acest vis amputat/ și chiar această dimineață în care/ stai și privești picurii ploii pe un mormânt nou./ Cineva mătură curtea abatorului/ cineva spune: poftiți domnule Kafka!/ S-ar cuveni un imn pentru/ alunecarea-n abis/ s-ar cuveni o dovadă!/ Nu departe: o trompetă rezemată de zid./ Mâna clipocind ușor spre inimă
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
Cosmina Bojoga, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasmă de tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse
ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de neuitat; Toamna iar ne-a minunat Cu tot ce ea ne-a lăsat!... Podeanu Costinela - Ramona Școala Gimnazială Dumbrăvița JOCURI DE RIME... FĂRĂ TITLU De când a venit toamna, în grădină N-am mai văzut o pată de lumină. Și picurii de ploaie cad Peste frunzele de brad. A-nghețat și un izvor Iar în livadă-i un covor... De frunze plin, Dar în zadar, căci păsările nu mai vin!... Un vânt se pornește mare, Iar el te-ngrozește tare, Dar când
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
opri din nou. — Ce-i drept, adăugă uitându-se În altă parte, ai fost grozav În noaptea aceea, la Portița Sufletelor. Focurile alea de pistol de la doi pași... Ce să zic. Presupun că Alatriste știe că-ți datorează viața. Scutură picurii de apă din cutele capei și se Înfășură mai bine În ea. Ochii lui, negri și duri ca pietricelele de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mereu... O umbră se ivi în ușă. Umbra se clătină și se lungi pe podele. Cum stătea chircită la pământ, aplecată, cu picioarele sub ea, bătrâna ridică fața. Rămase cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scânteietoare cândva, este acum diluată un pictor ar contempla îndelung această cruditate transparentă, dar nereușind s-o transpună pe pânza lui. Putem observa, în fresca nebuloasă, conacul, undeva departe, un punct negru în această imensitate, stând demn și înfruntând ploaia. Picurii, în pianissimo, pornesc la unison să cânte o dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
ziua nunții... De asemenea, un alt tablou o reprezenta pe Odette într-un spital din Africa, îngrijind copii slabi și suferinzi. Domol, o harpă eliberează note diafane, săltând peste dealurile crispate de apă, plutind deasupra conacului solitar și dansând cu picurii grăbiți; un ultim moment de pace trăit de noi... Gata! chițăi o voce, care putea fi a Celiei sau a Odettei. Liniștea, fulgerător, alternă de la pacea picurilor de ploaie, la răcnete disperate, înăbușite. Ion începu să meargă calm în căutarea
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]