746 matches
-
Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la steaua polară. Nu mă aude. E bucuros că i se îngăduie intrarea în hol, în camera de bibliotecă, dă vioi din coadă, se plimbă agitat printre cele două fotolii, birou și piedestalul pe care e așezat bustul lui Cezar la vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de „Contele de Monte Cristo”, pe
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
bustul lui Cezar, explic. Tu nu știi cine a fost Cezar; a trăit cu două mii și ceva de ani în urmă”. - „De ce-l ții aici?” păru să mă întrebe acum când se trezi ca din somn și depărtându-se de piedestal se așeză pe labele dinapoi și începu să ne privească, alternativ; avea din nou urechile ridicate; se petrecea în el o nedumerire. Îl întrerupsei brusc, bătând din palme - știutul nostru consemn. - „E timpul de culcare, Rex!” El se ridică deodată
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
soarelui cerșeau, parcă, să se joace cu pânzele albe ce cădeau, în valuri, din rochia ei. Telestri deschise ușa greoaie și intră în camera pe care, încă de mică, o vizita de trei, patru ori pe săptămână. Se apropie de piedestalul de lemn din mijlocul încăperii, și, luând cartea groasă, ce trona pe el, o strânse tare la piept. Se auzi, abia șoptit, numele Druidei-Mame: - Elisedd... Elisedd... Obrajii i se îmbujorară și, cu și mai multă căldură, aceasta căută să rostească
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
și forță de muncă, voință și speranță în lupta fiecăruia în restabilirea valorilor naționale și înlăturarea definitivă a minciunii pentru clădirea templului spiritual de care nația română are atâta nevoie. Fără respect în fața tradiției milenară, fără repunerea valorilor naționale pe piedestalul pe care-l merită fiecare, în acest marasm, în această apostazie în care se scaldă România astăzi la toate nivelele, va fi imposibil să stăm demni în fața istoriei, a celorlalte națiuni ale lumii și a lui DUMNEZEU! Referință Bibliografică: CONCERT
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
monument românesc, aici la poalele Carpaților de continuitatea operei înfăptuite de legionarii romani, cari au adus civilizația romană aici”. Iar Traian Birăescu opina: „Întreg monumentul e o bucată de lume antică și a fost o idee foarte fericită, că în locul piedestalului greoi, a soclului, care în nici un caz nu putea simboliza ceva și deci nu era în armonie cu statuia ce înfățișează lupoaica alăptând, s-a recurs la această coloană, care formează piedestalul monumentului. Proiectul și execuția se datorește d. Ing.
Agenda2005-40-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284276_a_285605]
-
a fost o idee foarte fericită, că în locul piedestalului greoi, a soclului, care în nici un caz nu putea simboliza ceva și deci nu era în armonie cu statuia ce înfățișează lupoaica alăptând, s-a recurs la această coloană, care formează piedestalul monumentului. Proiectul și execuția se datorește d. Ing. Suciu, care a știut să păstreze chiar și în amănunte, - forma piedestalului imediat al Lupoaicei, - caracterul original al unei coloane greco-romane desprinsă dintr-o zidire antică, dându-ne astfel o perlă și
Agenda2005-40-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284276_a_285605]
-
și deci nu era în armonie cu statuia ce înfățișează lupoaica alăptând, s-a recurs la această coloană, care formează piedestalul monumentului. Proiectul și execuția se datorește d. Ing. Suciu, care a știut să păstreze chiar și în amănunte, - forma piedestalului imediat al Lupoaicei, - caracterul original al unei coloane greco-romane desprinsă dintr-o zidire antică, dându-ne astfel o perlă și architectonică. În asemenea condițiuni monumentul Lupoaicei din Timișoara și ca demers și din punct de vedere artistic, se presintă în
Agenda2005-40-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284276_a_285605]
-
și din punct de vedere artistic, se presintă în condițiuni mult superioare ca ori și care alt monument similar din țară. În special îl lasă mult în urmă, pe acela din Cluj, lipsit și de proporții și care pe un piedestal mult prea mare pentru dimensiunile statuei propriu zisă, în mijlocul unor zidiri monumentale și în apropierea statuei lui Matei Corvinul în proporții gigantice, e o parodie”. Se informa că au participat Vopika, ministrul Italiei la București, dr. Aurel Cosma, fost ministru
Agenda2005-40-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284276_a_285605]
-
găsesc putând a înțelege un mecanism, care ar da decizii ? Savanții, aceia ce le știu pe toate, nu au răspunsuri încă la-ntrebare. Un creier nu-i condus de aparate iar „tema” e perpetuum în reluare. Să fie sufletul un piedestal pe care „EU”-l, ca stăpân tronează misterios, trecând printr-un portal cu sentimentele care contează ?! Un curios ce atâtea vrea să știe, în ăst „Palat” cine e rege-al minții... Dar însăși gândul poate-i utopie, sau victimă pe-
PRIN „PALATUL MINȚII” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382471_a_383800]
-
sperând să nu se-nșele. Într-o zi, fata o sunase mai devreme ca de obicei. Exulta de bucurie! Își cumpărase dintr-un anticariat un telefon, amintind, ca linie, de primele modele, căci avea furca din argint cocoțată pe un piedestal lucrat în fildeș, încrustat cu filigrane măiestrite. Din argint și fildeș era și receptorul delicat, aproape fragil, la o primă privire. Conectarea se făcea printr-un cordon învelit într-o textură ivorie. Ce mai, o adevărată bijuterie! Singurul inconvenient era
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
am avut voie să le știm rămase de la domnii noștri. Înțelegeam că va fi greu de trecut brâul de gheață al istoriei și trăiam în speranța întâlnirii cu Regele nostru, speram că țara dungată de rănile șenilelor se va preschimba piedestal pe care va reveni Regele nostru care este ființa istoriei, azi. „Europa liberă” ne-a întreținut vie această speranță, decenii la rând! Nici fetele românce n-au visat vreodată că vor vedea o prințesă adevărată. Veghind îngerii binecuvântători și la
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
Dumitrescu Bușulenga transpare printre rândurile de evocare emoționantă semnate de „australianul“ George Roca. Presărate printre rânduri, poeziile Elisabetei Iosif și zîmbetul reconfortant al scriitoarei prolifice Elena Buică, stabilită în Canada, ne echilibrează parcă din nou, molipsind cu oprimism întemeiat. De pe piedestalul vârstei de optzeci de ani, Elena Buică face cinste pseudonimului bonom „Buni“, demonstrând că vârsta nu are importanță atunci când intrevine pasiune pentru ceea ce întreprindem. Vârstei onorante a autoarei prietene din Toronto i se alătură la cealaltă extremă - cea a tinereții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
și că este necesară o distincție clară. Cu colegii care sunt incluși de mult timp în acest segement al competițiilor, am ajuns la formarea unui grup de lucru și să elaboram un docuemnt strategic care va ridica sportul școlar pe piedestal și să-i acordăm rolul pe care îl merită, iar aceasta este problema sportului școlar și al sănătății publice în Voivodina, a spus Marinică Ciobanu. George SUBU
Strategia Sportului şcolar în Voivodina [Corola-blog/BlogPost/93373_a_94665]
-
acel pupitru. Și nimeni dintre noi nu a avut curiozitatea să știe ce ține învățătorul pe catedră în afară de catalog. De fapt, de când am intrat prima dată în clasă am manifestat un deosebit respect față de catedră. Acel pupitru înălțat pe un piedestal ca să impună respect școlarului. Însă domnul Fusulan, cu “mămica” lui, reușise să amplifice acest respect, astfel că nimeni nu mai îndrăznea să se apropie de piedestalul cu fioroasa cadetră, darămite să atingă pe zmeoaica de “mămica”. Nu știu ce credeam noi atunci
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
în clasă am manifestat un deosebit respect față de catedră. Acel pupitru înălțat pe un piedestal ca să impună respect școlarului. Însă domnul Fusulan, cu “mămica” lui, reușise să amplifice acest respect, astfel că nimeni nu mai îndrăznea să se apropie de piedestalul cu fioroasa cadetră, darămite să atingă pe zmeoaica de “mămica”. Nu știu ce credeam noi atunci, ce simțeam, cert este că nimeni nu atinsese monstruoasa nuia și nici măcar nu se gândea că mai există acolo pe catedră. Directorul școlii, domnul Arsu, venea
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
vrea să știm: EA,a iubit vreodată,sau iubește ?! Cu zâmbetul mijit în colțul gurii, iar ochii,parc-ar fi într-o văpaie. Chemarea EI,când oferindu-și nurii uimirea cu dorința o întretaie Ai fi prilej de sărbătoare. Pe piedestal - Zeiță a Minunii - trăind acum povești nemuritoare și-arzând într-un tango al pasiunii! M-aș întreba, când tu,te crezi frumoasă putând fi admirată de oricine, dacă devii o vanitoasă și amăgești iubirea pusă-n tine ?! Un gând răsare
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]
-
cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care a scârțâit ruginit, și am deschis ușa. într-o secundă am fost înăuntru, închizând ușa după mine cu atâta grijă de parcă ar fi fost o sculptură prețioasă pe care o așezam pe piedestal. Apoi m-am rezemat de ea, respirând lung, dorindu-mi să fi avut niște țigări la mine. Aș fi fost în stare să omor pentru una. * * * Apartamentul lui Lee era exact cum mi-l aminteam, la fel de umbros, de gol, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA DANS UNA NUOVA LINGUA PLANETARA Il était une fois que se făcea c-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model cu cozi de păun, atârnate în linii drepte, covorul verde cu un tipar în care niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strickland deja dispăruse. Căpitanul Nichols rătăci pe stradă printr-un frig cumplit preț de o oră și apoi se îndreptă către Piața Victor Gélu unde se întrunesc de obicei marinarii. Acolo îl revăzu pe Strickland moțăind cu capul sprijinit de piedestalul unei statui. Îi dădu un picior ca să-l trezească: — Hei, amice, vino să iei gustarea de dimineață cu mine, îi zise el. — Du-te naibii! îi răspunse Strickland. Am recunoscut vocabularul limitat al prietenului meu și m-am pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de putea rămâne invizibil? Dădu drumul pânzei prin deschidere și o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața lui, chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de uimit. Părea bănuitor. Apoi Își Îndreptă ochii spre ceilalți doi meșteri vârstnici, care se ridicaseră din jilțurile lor ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-o unul la altul. — Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor cum se pot juca în imponderabilitate. Intrară apoi în clădire, pe un coridor curat, luminos, proaspăt dat cu petrosin. Pe lângă pereți, pe piedestaluri de granit, se înșirau busturi de ghips ale unor mari personalități ce contribuiseră la dezvoltarea civilizației umane, cât și a altor civilizații. Terra era reprezentată, printre alții, de Copernic, Newton, Edison, Popov, Marconi, Einstein, Freud, Kasparov, Odobleja, Planck și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și-ncepusem după morgana să fug agale, Apari-dispari din unghi, văd că mi s-a părut... Da, cănd te-am văzut supărată e cât se poate de ireal..cand esti veselă, zâmbetul tău mi-e atât de necesar..și, acel piedestal pe care încerc să-l mențin curat, parfumat și cât mai viu în memorizare.. Te strânsesem iar atât de tare în brațe încât iar ai fugit sprintena că o căprioară, zglobie ce-mi tot umblă la inimioara. Pe cât de frig
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]