305 matches
-
de recurs, dată fiind starea generală precară a acestor pacienți. Frecvența reală a complicației este necunoscută, întrucât diagnosticul este numai rareori precizat. Confuzia cea mai frecventă este cu necroza papilară acută (6, 14). (b) Necroza papilară acută se asociază cu pielonefrita cronică, la rândul ei favorizată de disfuncția motorie a tractului urinar (vezică, uretere). Tabloul clinic este dramatic: colică renală intensă (dată posibil de deplasarea fragmentelor papilare), febră, frisoane, stare toxică, piurie (urini tulburi, cu depozit roșiatic) și, în multe cazuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Luminiţa Scăiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/92239_a_92734]
-
din căile urinare). Manevrele de sondare, datorate adesea unei vezici neurogene sau a unui adenom de prostată, cresc mult riscul infecțiilor urinare. Oricum, acestea se întâlnesc mult mai frecvent la pacientul diabetic, atât sub forma bacteriuriei asimptomatice, cât și a pielonefritei cronice tipice (17). Uneori tratamentul antibiotic intensiv poate duce la un rezultat pozitiv. Tomografia computerizată (când este disponibilă) permite diagnosticul corect al ambelor complicații, furnizând detalii asupra numărului abceselor renale sau a extensiei abceselor perinefretice. Drenajul chirurgical este uneori necesar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Luminiţa Scăiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/92239_a_92734]
-
diureza poate atinge 3 - 15 L/zi); Cauze: * pierderi insensibile prin piele sau respirație (creșterea temperaturii ambiante, febră, tireotoxicoză, arsuri, ventilație mecanică cu gaze neumidificate), * diabetul insipid neurogenic (tumori, traumatisme cranio-cerebrale, neurochirurgie, meningite, encefalite etc.), * nefrogenic (anemie cu celule falciforme, pielonefrită cronică, mielom multiplu). Tratament: * corectarea cauzei; * înlocuirea deficitului de apă: oricând este posibil, se va face lent, cu fluide administrate per os; se va recurge la administrarea de glucoză 5%, în cantități care să acopere 55% din deficitul calculat de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
sau mai puțin frecventă a formării și eliminării de calculi, în general de același tip, dar uneori de tipuri diferite. Litiazele maligne justifică această etichetare atât prin evoluție și suferință clinică, cât și prin diminuarea progresivă a funcției renale prin pielonefrita secundară. Aceste elemente, la care vom adăuga elementele utile ale chemolizei și ale curei hidrominerale, vor fi conținute în capitolele următoare. Adăugăm câteva cuvinte legate de litiaza renală idiopatică, uni sau bilaterală. Desigur, este vorba despre eliminări de calculi formați
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
din cazuri; c) în anomalii de metabolism (10%). Infecția urinară, neexplicată de stază urinară prin anomalie anatomică, este mai frecventă la femeie. La aceasta, calea ascendentă de infectare a rinichiului este o cauză mai frecvent întâlnită. Aici se include și pielonefrita gravidică, a cărei depistare și tratare se impune, având în vedere un număr important de cazuri în care această patogenie este evidentă. În ceea ce privește calea de infectare hematogenă, al cărui punct de plecare este încă controversat (oro-faringian și digestiv în primul
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
91 tipuri K); grupul bacililor Proteus (mai frecvenți: mirabilis, vulgaris, rettgeri, morganii, Providencia); bacilul piocianic; moraxele. În grupul cocilor gram-pozitiv, streptococul D (enterococ) și B sunt speciile cele mai frecvente; stafilococul auriu se întâlnește numai în cadrul unei infecții hematogene acute (pielonefrită, flegmon perinefretic). Este rar în cauză în infecțiile prin propagare canaliculară . Stafilococul alb, coagulazo-negativ, poate fi observat în infecțiile ascendente. Rareori, o micoză (candida albicans) poate produce o infecție urinară, uneori cu localizare renală parenchimatoasă . Punctul de plecare al infecției
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
cel mai frecvent și de preferință în țesutul interstițial, dar ele se găsesc și în lumenul tubilor, consecință a suprasaturării urice a filtratului glomerular. Litiaza urică poate exista în paralel cu leziunile amintite mai sus, și să adauge leziuni de pielonefrită obstructivă. Rezultate ale unor piese de puncție biopsică în cazurile de gută au fost rar publicate; astfel, în raportul din 1963 la al XXXIV-lea Congres Francez de Medicină se menționează 22 de cazuri. Din analiza acestor rezultate, rezultă că
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
etc. Care sunt elementele anamnestice importante în bolile renale? Sunt necesare anumite întrebări dirijate, care să precizeze eventuale amănunte relevante pentru bolile renale. • Există antecedente personale de boală renală? Infecțiile urinare înalte frecvente sunt sugestive pentru nefropatie obstructivă sau, eventual, pielonefrită cronică. Glomerulonefrita acută în antecedente poate sugera un defect renal persistent. Prezența retenției azotate cu mai puțin de trei luni în urmă este diagnostică pentru insuficiența renală cronică. • Există antecedente de boală renală sistemică Pacientul cu un istoric îndelungat de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
proteică. împreună cu hematiile dismorfe și în prezența proteinuriei semnificative sunt întâlniți în sindromul nefritic (vezi figura 5). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii leucocitari constau în leucocite fixate pe o matrice proteică. Sunt frecvent prezenți în nefropatiile tubulo-interstițiale (inclusiv în pielonefrita acută) (figura 6). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii epiteliali constau într-un număr variabil de celule epiteliale aglutinate și fixate pe o matrice hialină; sunt frecvent întâlniți în necroza tubulară acută (figura 7). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nu are semnificație patologică (cu excepția microalbuminuriei, care necesită însă o metodologie specială de determinare). Funcție de cantitatea de proteine prezentă în urina/24 de ore, PU se clasifică în: proteinurie ușoară (0,3-1g/24h), întâlnită de regulă în nefropatiile tubulo-interstițiale (inclusiv pielonefrita acută), dar și în IRA intrinsecă sau în faza de remisiune a glomerulopatiilor; proteinurie moderată, de rang subnefrotic (1-3 g/24h), se întâlnește în nefropatii tubulo-interstițiale (depășind însă rareori 2 g/24h), dar mai ales în glomerulopatii neînsoțite de sindrom
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
totalitatea acestora. Papila parțial sau total necrozată se poate elimina pe căile excretorii. Macroscopic, are aspectul unui țesut cenușiu-gălbui, separat de parenchimul învecinat printr-un lizereu roșiatic. Examenul histologic arată un focar de necroză ischemică, circumscris de un lizereu inflamator. Pielonefrita Pielonefrita acută survine de 4 ori mai frecvent la diabetici decât la non-diabetici. Unele studii necroptice semnalează o frecvență mai mare a pielonefritei cronice la pacienții decedați cu diabet. Indicațiile biopsiei renale la pacienții diabetici PBR este indicată la pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acestora. Papila parțial sau total necrozată se poate elimina pe căile excretorii. Macroscopic, are aspectul unui țesut cenușiu-gălbui, separat de parenchimul învecinat printr-un lizereu roșiatic. Examenul histologic arată un focar de necroză ischemică, circumscris de un lizereu inflamator. Pielonefrita Pielonefrita acută survine de 4 ori mai frecvent la diabetici decât la non-diabetici. Unele studii necroptice semnalează o frecvență mai mare a pielonefritei cronice la pacienții decedați cu diabet. Indicațiile biopsiei renale la pacienții diabetici PBR este indicată la pacienții diabetici
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
printr-un lizereu roșiatic. Examenul histologic arată un focar de necroză ischemică, circumscris de un lizereu inflamator. Pielonefrita Pielonefrita acută survine de 4 ori mai frecvent la diabetici decât la non-diabetici. Unele studii necroptice semnalează o frecvență mai mare a pielonefritei cronice la pacienții decedați cu diabet. Indicațiile biopsiei renale la pacienții diabetici PBR este indicată la pacienții diabetici cu proteinurie, doar în anumite situații: - DZ 1 cu evoluție < 10 ani; - sediment urinar nefritic: eritrocite dismorfe, acantocite, cilindri eritrocitari; - creștere rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sterile și a cilindrilor leucocitari; poliurie, nicturie; alte disfuncții tubulare asociate: acidoză tubulară, pierdere de sare, osteomalacie determinată de ineficiența vitaminei D. 11.1. Etiologie Etiologia afectării interstițiale acute și cronice este diversă: • obstrucție și uropatii malformative (reflux vezicoureteral); • infecții: pielonefritele bacteriene, leptospiroza, infecții virale, infecții parazitare; • toxic-medicamentoase: AINS, analgezice, litiu, ciclosporina, ierburi chinezești, plumb; • nefropatia balcanică (toxine miceliene); • metabolice: gută, hipercalcemie, hipokaliemie, hiperoxaluria; • hematologice: amiloidoza, mielomul multiplu, alte paraproteinemii, drepanocitoza; • imunitare: sindrom Sjögren, vasculite sistemice, lupus eritematos sistemic, boala Goodpasture
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
o importantă sugestie de diagnostic diferențial între nefropatia interstițială acută (căruia îi este caracteristic sedimentul urinar activ) și cea cronică (caracterizat de sedimentul urinar inactiv). Sedimentul urinar activ conține: • leucocite numeroase (PMN, mononucleate); • cilindri leucocitari (atestă originea renală a leucocituriei); • pielonefrită acută; • (±) bacteriurie. Sedimentul urinar inactiv (morfopatologic - fibroză interstițială și atrofie tubulară): • leucociturie și cilindrurie discrete. în ceea ce privește proteinuria există noțiunea de proteinurie tubulară: • este nedetectabilă cu bandeleta urinară (impresionabilă doar pentru albumine); • este constituită din proteine cu greutate moleculară mică: lanțuri
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lipsește leucocituria (din cauza probabil a îngroșării membranei bazale tubulare în contextul fibrozei interstițiale cronice). b) Nefrita interstițială acută infecțioasă Apare fie din cauza colonizării interstițiului renal de către agentul infectant, fie prin mecanism imun declanșat de prezența antigenelor provenind de la agentul infecțios: • pielonefrita acută bacteriană evoluează cu infiltrat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile; contaminarea se realizează, de regulă, pe cale ascendentă, prin căile urinare; • contaminare bacteriană pe cale hematogenă - septicemie cu stafilococ, streptococ, Escherichia coli, Proteus - infiltrat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile și microabcese • infecția cu HIV
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
instrumentări urologice); • germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli; alți germeni implicați sunt Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Serratia, Staphilococcus aureus. B.1. ITU joase Bacteriuria asimptomatică Cistita Uretrita Prostatita acută și cronică B.2. ITU înalte Pielonefrita acută Pielonefrita cronică Abcesele nefretice și perinefretice. 12.4. Etiopatogenie Sursa de infecție este reprezentată de flora fecală. La femei, germenii patogeni din intestinul gros colonizează vestibulul vaginal, pătrund în uretră, infecția propagându-se pe cale ascendentă. Calea de invazie bacteriană
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
germenele cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli; alți germeni implicați sunt Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Serratia, Staphilococcus aureus. B.1. ITU joase Bacteriuria asimptomatică Cistita Uretrita Prostatita acută și cronică B.2. ITU înalte Pielonefrita acută Pielonefrita cronică Abcesele nefretice și perinefretice. 12.4. Etiopatogenie Sursa de infecție este reprezentată de flora fecală. La femei, germenii patogeni din intestinul gros colonizează vestibulul vaginal, pătrund în uretră, infecția propagându-se pe cale ascendentă. Calea de invazie bacteriană poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
adezinelor situate pe vârfurile pililor sau fimbriile ce proemină pe suprafața bacteriană. Tulpinile cu pili „P” se atașează la suprafața mucoasei gazdei, se sustrag de la legarea de către polimorfonucleare neutrofile și prezintă cele mai importante caractere de adeziune și virulență. Produc pielonefrita și asociat favorizează apariția bacteriemiei. Tulpinile bacteriene prezintă și alte componente uropatogene: hemolizine ce induc formarea de pori în membranele celulare, aerobactina - proteina ce permite captarea fierului din mediu necesar bacteriei, rezistența la acțiunea bactericidă a plasmei. Hemolizina favorizează inflamația
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
din urină (imunoglobuline IgG, IgA, lizozim, concentrație de uree crescută, acizi organici) • Proteina Tamm-Horsfall • Celulele epiteliale, polinucleare • Valvele vezico-ureterale • Mecanismele imune umorale și celulare 12.4.3. Factori care țin de gazdă și influențează infecția Tabelul 1. Factori predispozanți pentru pielonefrită obstrucția tractului urinar cu stază urinară secundară deficite imunitare refluxul vezicoureteral și intrarenal constipația sarcina reducerea ingestiei de lichide diabetul zaharat micțiuni rare manevre la nivelul tractului urinar prostatita cronică activitatea sexuală homosexualitatea Sensibilitatea mai mare a medularei pentru infecție
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
anticorp, influențează mobilizarea granulocitelor, multiplicarea bacteriană, efectul bactericid al serului. Răspunsul imun Rinichiul produce local anticorpi (cele mai imunogene sunt antigenele O și K). Imunoglobulinele produse la nivel renal au efect protector pentru infecția ascendentă și hematogenă. Mecanismele autoimune în pielonefrită ar explica perpetuarea leziunilor renale în absența bacteriilor (agresiune bacteriană? eliberare de componente celulare tubulare, în circulație? răspuns imun? anticorpi). Infiltratul mononuclear din PNC sugerează o reacție imună mediată celular (reacție de hipersensibilitate întârziată). 12.5. Forme clinice 12.5
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de? 105/ml). c) Diagnosticul diferențial se face cu: • vaginite; • uretrite - boli cu transmitere sexuală (Chlamydia trachomatis, Neisseria gonoreae, infecția cu virus herpes simplu); • prostatite; • sindromul uretral (sindromul cistitic, în absența unei bacteriurii semnificative, poate fi determinat de Chlamydia trachomatis); • pielonefrita acută. Când cistitele survin cu un ritm de peste patru episoade pe an se impune un bilanț: ECBU, ecografie vezicală pentru cercetarea unei anomalii care să favorizeze infecția (tumoră, calcul, reziduu postmicțional, mai ales la femeia vârstnică); cistoscopia, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
câteva luni. Infecțiile recurente la femeile în postmenopauză impun și tratamentul de substituție cu estrogeni, local sau oral, care refac mucoasa atrofiată cu reapariția lactobacililor vaginali, cu scăderea pH-ului local și a colonizării vaginale cu enterobacteriacee. 12.5.3. Pielonefrita acută (PNA) a) Definiție: inflamația microbiană a bazinetului asociată cu invadarea interstițiului renal. b) Clasificare: • PNA necomplicată (survine la o femeie tânără fără sarcină, aparent sănătoasă); • PNA complicată (survine la o femeie gravidă sau la femei și bărbați cu antecedente
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reactive; • sumar de urină patologic: - leucociturie/piurie + cilindri leucocitari (prezența acestora atestă originea renală a leucocituriei), - hematurie (inferioară leucocituriei), - proteinurie (sub 1g/24 ore). • urocultură pozitivă (>100 000 germeni/ml); • hemoculturile trebuie efectuate sistematic. Germenele cel mai frecvent întâlnit în pielonefritele comunitare, complicate sau nu, este E. coli (75 % dintre cazuri), urmat de enterobacterii (Proteus, Klebsiella, Enterobacter) și stafilococi. Pielonefritele acute nosocomiale sunt provocate în principal de Pseudomonas aeruginosa și enterobacterii rezistente; • cercetarea funcției renale: creatinina serică poate fi crescută (semn
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
proteinurie (sub 1g/24 ore). • urocultură pozitivă (>100 000 germeni/ml); • hemoculturile trebuie efectuate sistematic. Germenele cel mai frecvent întâlnit în pielonefritele comunitare, complicate sau nu, este E. coli (75 % dintre cazuri), urmat de enterobacterii (Proteus, Klebsiella, Enterobacter) și stafilococi. Pielonefritele acute nosocomiale sunt provocate în principal de Pseudomonas aeruginosa și enterobacterii rezistente; • cercetarea funcției renale: creatinina serică poate fi crescută (semn de gravitate); dozajul este indispensabil înaintea oricărui examen radiologic comportând injecția de substanță de contrast. e) Date anatomo-patologice: • nefrită
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]