468 matches
-
capitala la Pavia și controlau valea râului Pad. Valul longobard se răspândea mult către sud, invadatorii instaurând ducate la Spoleto și Beneventum; ei controlau interiorul, în vreme ce guvernatorii bizantini aveau sub autoritatea lor mai mult sau mai puțin teritoriile de coastă. Piemont, Lombardia, teritoriul continental al Venetiei, Toscana și regiunea continentală a Neapolelui aparțineau longobarzilor, astfel încât treptat reprezentantul imperial în Italia își pierde puterea sa anterioară, deși nominal controla regiuni ca Liguria (pierdută definitiv în 640 în favoarea longobarzilor), Neapole și Calabria (căzută
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
sau Lorena. Convins de acest fapt s-a aliat cu Imperiul Habsburgic, singurul care în caz de victorie putea garanta independența statului de Savoia. A fost o alegere abilă, inteligentă, dar și riscantă deoarece în cazul unei înfrângeri, Savoia și Piemont ar fi fost distruse și anihilate. Alegerea ducelui de Savoia în toamna anului 1703 (Tratatul de la Torino (1703)) poartă la începerea acțiunilor belice ale lui Ludovic al XIV-lea, întâi în Savoia apoi în Piemont. Strânsă între două focuri (la
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
cazul unei înfrângeri, Savoia și Piemont ar fi fost distruse și anihilate. Alegerea ducelui de Savoia în toamna anului 1703 (Tratatul de la Torino (1703)) poartă la începerea acțiunilor belice ale lui Ludovic al XIV-lea, întâi în Savoia apoi în Piemont. Strânsă între două focuri (la vest Franța și la est armata spaniolă care controla Lombardia), teritoriile Savoiei au fost înconjurate și atacate de trei armate; Susa, Vercelli, Chivasso, Ivrea și Nizza sunt pierdute. Ultimul bastion care rezistă este citadela Torino
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
mai aprigă", ar fi răspuns. Oricum, ducele nu intenționa să rămână pentru mult timp în Torino. Pe 17 iunie, cu o trupă de 4000 de soldați a părăsit orașul și a început o lungă serie de lupte de gherilă în Piemont, cu scopul de a distrage un număr major de trupe franco-spaniole de la asediul capitalei. La Feuillade a predat comanda operațiunilor de asediu generalului Chamarande și împreună cu 10000 de oameni s-a lansat în urmărirea ducelui de Savoia. Când ducele s-
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
de grație. Asediatorii știau că dispun de puțin timp deoarece verișorul Ducelui de Savoia, Prințul Eugen de Savoia, comandantul trupelor imperiale, mărșăluia spre Torino cu o armată de 20000 de soldați. La sfârșitul lunii august, armata imperială a sosit în Piemont, iar Eugen de Savoia a plecat să se întâlnească cu Victor Amadeus. Pe 2 septembrie, cei doi Savoia au urcate pe dealul Superga care domina orașul, pentru a studia tactica de contraofensivă: au decis să încercuiască inamicul folosind cea mai
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
(n. 11 martie 1806, Vercelli, Piemont - d. 5 martie 1867, Dijon) a fost un pictor romantic, litograf și ilustrator francez. S-a înscris în 1821 la Școala de Arte Frumoase, lucrând în atelierul lui Guillaume Guillon Lethière și primind o solidă pregătire clasică. A devenit tovarăș
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
vârsta de 15 ani cu Prințul Victor Emanuel în vârstă de 29 de ani, viitorul rege Victor Emanuel I. Relația lui a fost una fericită. Ea a fost prietenă apropiată cu Marie Clotilde a Franței, soția Prințului Carol Emanuel de Piemont. De asemenea, a fost prietenă cu Ducesa de Chablais. La momentul căsătoriei soțul ei era Duce de Aosta. Cuplul a avut șase fiice și un fiu, care a murit de tânăr. După invazia Savoiei de către Napoleon în 1798, împreună cu familia
Maria Theresa de Austria-Este (1773-1832) () [Corola-website/Science/323148_a_324477]
-
islamice în Italia, însă stăpâniri temporare s-au înregistrat și în Italia continentală. Cea mai mare parte din Apulia a fost cucerită, iar invazii musulmane periodice și devastatoare au continuat să aibă loc ajungând înspre nord până la Roma sau în Piemont. Cuceririle musulmane nu trebuie privite ca parte strictă a unui război total între musulmani și creștini, ci mai degrabă ca o luptă pe scară mai largă pentru putere în Italia și Europa, în care Bizanțul se afla în competiție cu
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
a constituit un extins ținut de frontieră situat în nord-vestul Regatul Italiei medievale, datând de la finele secolului al IX-lea până la începutul celui de al XI-lea. Reședința sa se afla la Ivrea, în Piemontul de astăzi și s-a aflat în posesia Anscarizilor, familie de markgrafi din regiunea Burgundiei. Marca a reprezentat frontiera dintre Italia și Franța. După depunerea împăratului carolingian din Occident Carol cel Gras de către nepotul său de frate Arnulf de Carintia
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
Pavia, în 889. Guy a întemeiat pentru ruda sa, Anscar în 888. Anscar și familia lui fuseseră susținători fideli ai lui Guy în încercarea eșuată a acestuia de a pbține tronul Franței. Marca astfel constituită (numită inițial Marca Eporediană) cuprindea Piemontul și cea mai mare parte din coasta ligurică, cuprinzând regiunile orașelor Acqui, Alba, Asti, Bredulo, Auriate, Torino, Ivrea, Vercelli, Pombia, Stazzona, Bulgaria, Lomello, Savona și Ventimiglia. Anscar a rămas partizan credincios al lui Guy de Spoleto și al fiului acestuia
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
gresii și marnele flișului cretacic. Zonele de munte din cadrul Țării Bârsei prezintă "soluri brune acide" (în Postăvaru și Măgura Codlei, pe platforma Branului) și, local, "soluri litomorfe", reprezentate prin "rendzine" și "rendzine brune" (în Postăvaru și în Măgura Codlei). Pe piemonturile colinare submontane predomină "solurile podzolice argiloiluviale" și cele "brune podzolite" (piemontul Sohodolului, piemontul Vlădeni - Crizbav - Măieruș - Apața). În general, aceste soluri prezintă o fertilitate scăzută, exploatarea agricolă realizându-se cu mijloace de ameliorare (îngrășăminte chimice și naturale etc.). Șesul piemontan
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
prezintă "soluri brune acide" (în Postăvaru și Măgura Codlei, pe platforma Branului) și, local, "soluri litomorfe", reprezentate prin "rendzine" și "rendzine brune" (în Postăvaru și în Măgura Codlei). Pe piemonturile colinare submontane predomină "solurile podzolice argiloiluviale" și cele "brune podzolite" (piemontul Sohodolului, piemontul Vlădeni - Crizbav - Măieruș - Apața). În general, aceste soluri prezintă o fertilitate scăzută, exploatarea agricolă realizându-se cu mijloace de ameliorare (îngrășăminte chimice și naturale etc.). Șesul piemontan este mai fertil, fiind alcătuit în părți aproximativ egale din "soluri
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
brune acide" (în Postăvaru și Măgura Codlei, pe platforma Branului) și, local, "soluri litomorfe", reprezentate prin "rendzine" și "rendzine brune" (în Postăvaru și în Măgura Codlei). Pe piemonturile colinare submontane predomină "solurile podzolice argiloiluviale" și cele "brune podzolite" (piemontul Sohodolului, piemontul Vlădeni - Crizbav - Măieruș - Apața). În general, aceste soluri prezintă o fertilitate scăzută, exploatarea agricolă realizându-se cu mijloace de ameliorare (îngrășăminte chimice și naturale etc.). Șesul piemontan este mai fertil, fiind alcătuit în părți aproximativ egale din "soluri brune eumezobazice
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
economică, precum lignitul (în masivul Măgura Codlei) sau materialele de construcție. La nord-vest de Zărnești, pe valea Bârsei Fierului, se găsește un corp "granodioritic", cu înveliș periferic granitic. Rocile sedimentare, mai ales "argilele comune" și "luturile" se întâlnesc în zona piemonturilor cuaternare, "argila refractară" — lângă Cristian, "marnele cretacice" — în vestul Țării (utilizate în industria cimentului), "calcare" în zona Apața și "calcare triasice și jurasice" în sectorul Codlea - Holbav - Vulcan și în "Postăvaru", în zona Râșnov - Cristian - Brașov. Metale mineralizate (de zinc
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
alternativă a soluțiilor bogate în magneziu cu sedimentele de calcită din calcar coraligen, astfel au luat naștere munții Dolomiți din nordul Italiei. Cele mai frumoase cristale de dolomit provin din Sankt Gotthard, pasul Brenner, Alpii din Tirol și Traversella din Piemontul italian. Alte locuri unde s-a găsit mineralul sunt Dietfurt (Oberfranken), Wachenzell (Oberbayern), Salzhemmendorf (Ostfälisches Bergland), Nüxei (Harz/Südharz), Meskalith (Trier/Rheinland-Pfalz), Massenkalk (Bergisches Land, Sauerland); Hösbach-Rottenberg (Unterfranken) din Germania. De asemenea cantități însemnate s-au găsit în rumado/Bahia
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
această perioadă, "tricolore" a devenit simbolul care a unit eforturile poporului italian de obținere a libertății și independenței. Tricolorul italian, împodobit cu stema Savoiei, a fost adoptat ca drapel de război de armata din "Regno di Sardegna-Piemonte" (Regatul Sardiniei și Piemontului) în 1848. În Proclamația sa adresată lombarzilor și venețienilor, Carol Albert a spus: „... pentru a arăta mai clar cu semne vizibile angajamentul față de unificarea Italiei, Noi dorim ca trupele Noastre ... să aibă scutul Savoiei pus pe drapelul tricolor italian.” Stema
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
Savoia au căpătat dreptul să se numească "regi" ai Regatului Sardiniei. Deși numele oficial era Regatul Sardiniei, cea mai mare parte a teritoriile Casei de Savoia se aflau în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Savoia și Piemont, cu capitala la Torino. În 1743, regatul a fost unit cu Piemontul sub numele de Regatul Sardiniei. Când în 1796, Napoleon Bonaparte a cucerit regatul împreună cu restul nordului Italiei, regele Carol Emmanuel al IV-lea a fugit în Sardinia. În
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
numele oficial era Regatul Sardiniei, cea mai mare parte a teritoriile Casei de Savoia se aflau în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Savoia și Piemont, cu capitala la Torino. În 1743, regatul a fost unit cu Piemontul sub numele de Regatul Sardiniei. Când în 1796, Napoleon Bonaparte a cucerit regatul împreună cu restul nordului Italiei, regele Carol Emmanuel al IV-lea a fugit în Sardinia. În 1814, regatul a reapărut pe harta politică a Europei, cu un teritoriu
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
Cavour era foarte sadisfăcut cu aceste noi cuceriri, dar Garibaldi dorea să cucerească Roma. Garibaldi era însă prea revoluționar pentru rege și primul său ministru. Pe 17 martie 1861, a fost proclamat Regatul Italiei, luând astfel sfârșit existența Regatului Sardiniei. Piemontul a devenit una dintre regiunile cele mai bogate și mai puternice din Italia. Orașul Torino avea să rămână capitala Italiei până în 1865, când Florența acea să fie proclamtă noua capitală. Casa de Savoia a condus Italia până în 1946, când a
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
este situat în Italia, în Valea Aosta și Piemont. El este întemeiat în anul 1922 fiind primul parc național din Italia. Parcul are suprafață de 70.318 ha. care este în cea mai mare parte compusă dintr-un relief muntos. La vest este mărginit pe distanță de 14 km
Parcul Național Gran-Paradiso () [Corola-website/Science/311457_a_312786]
-
morene. Ghețarul de tip alaskian este specific regiunilor muntoase înalte din Alaska, care depășesc uneori altitudinea de 5.000 m. Ghețarii alunecă pe văi și ajungând la poalele munților confluează, formând veritabile piemontări de gheață. Sunt numiți și ghețari de piemont. Pe suprafața gheții se depune un strat de praf rezultat din dezagregarea rocilor. Uneori apar chiar soluri, pe care se poate instala o vegetație arborescentă. Periodic, areale ale pădurilor sunt îngropate sub valuri de gheață provenite prin alunecare din sectoarele
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
an , ceea ce face această regiune cea mai ploioasa din statele de est; cealaltă parte a munților primește mai puțin de jumătate din această cantitae. Cantitatea medie de precipitații de la Charlotte (1971-2000) fost de 43,5 în (110.5 cm). În Piemont cad între 44 și 48 în (112 - 122 cm) de precipitații pe an, în timp ce 44 la 56 în (112 - 142 cm) cad anual pe câmpia de coastă. Ninsorile iarnă variază de la 50 la (127 cm) pe muntele Mitchell și slabe
Carolina de Nord () [Corola-website/Science/303795_a_305124]
-
Capra, a fost construit barajul Vidraru. De la izvor și până în zona municipiului Pitești, râul Argeș are o direcție de curgere N-S, drenând mai întâi pantele sudice ale Munților Făgăraș, străbate apoi Muscelele Argeșului și Dealurile Argeșului, iar după ce separă Piemontul Cotmeana (în V) de Piemontul Cândești (în E), intră în câmpie, unde udă multe subunități din Câmpia Română. Debitul mediu multianual variază între 19,6 m/s în cursul superior, 40 m/s la ieșirea din zona piemontană și 73
Râul Argeș () [Corola-website/Science/298599_a_299928]
-
Vidraru. De la izvor și până în zona municipiului Pitești, râul Argeș are o direcție de curgere N-S, drenând mai întâi pantele sudice ale Munților Făgăraș, străbate apoi Muscelele Argeșului și Dealurile Argeșului, iar după ce separă Piemontul Cotmeana (în V) de Piemontul Cândești (în E), intră în câmpie, unde udă multe subunități din Câmpia Română. Debitul mediu multianual variază între 19,6 m/s în cursul superior, 40 m/s la ieșirea din zona piemontană și 73 m/s la vărsare. Pe
Râul Argeș () [Corola-website/Science/298599_a_299928]
-
s-a extins acest privilegiu la întregul teritoriu catalan. Până astăzi, Aran este unicul loc în lume unde occitana se bucură de statutul de limbă oficială. În Italia sunt două locuri în care se vorbește occitană: Văile Occitane situate în Piemont și orașul calabrian Guardia Piemontese. Limba este recunoscută oficial și are statutul de limba protejată de la 1999. Aceasta permite autorităților să o introducă în învățământ și viață publică dar numai în comune care îl doresc fără caracter obligatoriu sau sistematic
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]