481 matches
-
călătorii, cu o suită restrânsă. S-a oprit în Franța cu gândul că suveranul, în temeiul relațiilor lor, o va ajuta să se stabilească. Din același considerent, acela diplomatic, suveranul nu a dat curs dorinței principesei care a călătorit în Piemont, în Spania pe care soțul ei o reprezenta în Italia. Drept urmare a fost claustrată într-o mânăstire unde regimul strict n-a împiedicat-o să cultive relații de curtuazie cu cei agreați. După moartea soțului ei, în 1689, Maria și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
militar contra Austriei. Având 19 ani, frumoasei, extravagantei și seducătoarei contese de Castiglione i s-a oferit prilejul să-l cunoască pe împărat, să-i intre în grații și să-l facă să promită ajutorul politic și militar de care Piemontul avea nevoie în cel de al doilea război de independență din anul 1859. Se spune că, de-a lungul drumului armatei franceze, s-au amenajat o sută de bordeluri, frecventate nu numai de împărat și de armata sa, dar și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Parma, iar arhiduci austrieci s-au instalat în principatele italiene Toscana și Parma. Franța a plătit greu prețul înfrângerii sale. Pentru a o izola, s-au constituit trei "state-tampon": regatul Țărilor de Jos, reunind Belgia și Olanda, Confederația elvețiană, regatului Piemont adăugându-i-se Genova. Teritorial, Franța era redusă la granițele din anul 1792. Dând o nouă structură Europei, Congresul de la Viena a spulberat speranțele numeroșilor germani de a vedea instaurat un stat național unitar și liberal, materializând de fapt politica
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
25 februarie 30 martie 1856396, a fost prezidat de contele Walewski, ministrul de externe al Franței. Rusia a fost marea perdantă în urma războiului și a hotărârilor Congresului de la Paris. Congresul nu a soluționat și "problema italiană", în ciuda aportului militar al Piemontului. Deși Cavour prezentase un memoriu, Metternich a răspuns: "Italia nu este decât o noțiune geografică". Unificarea s-a realizat prin război, ca și cea a Germaniei. Discuțiile aprinse și interesele divergente în privința unirii Principatelor Române au împărțit marile puteri în
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
anexările viitoare, cînd revoluționarii vor reactualiza noțiunea de frontiere naturale. Toate acestea aveau un precedent în Vechiul Regim, prin Testamentul politic al lui Richelieu; fuseseră aplicate du-pă tratatul de la Utrecht, pentru a delimita provincia franceză Dauphiné de regiunea învecinată a Piemontului; în plus, existau de mult, în stare latentă în opinia publică. Cu toate acestea, guvernanții monarhici nu le luaseră deloc în serios, ministrul Vergennes, spre exemplu, argumentînd că "Franța, așa cum este constituită, trebuie mai curînd să se teamă de extinderi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Germania s-au constituit ca State-Națiuni într-un mod atît de contradictoriu cu prezicerile inițiale ale drumului lor spre unitate. În ambele cazuri aceasta s-a putut realiza numai sub guvernarea exclusiv imperioasă a statelor de mult timp consolidate: Regatele Piemontului și al Prusiei. Acestea și-au afișat încă de la început legitimitatea politică fondatoare, fără a se încurca în considerente etnoculturale. Altfel spus, Cavour și Bismarck au acționat din înaltul puterii lor disprețuind baza populară; ei au postulat ideea că Statul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Lombardia-Veneția, dar partizani ai unei simple confederații de state în care fiecare să se bucure de un regim liberal. Moderații se vor scinda la rîndul lor între cei care doresc ca papa să prezideze Confederația și susținătorii regelui Charles-Albert de Piemont Sardinia. În mod paradoxal, acesta din urmă va triumfa după abdicarea sa. Carbonarii vor iniția în 1831 lovituri de forță în Modena și Pavia; în 1832 vor reedita experiența la Bolognia obținînd drept rezultat o dublă ocupare a zonei, austriacă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
drept rezultat o dublă ocupare a zonei, austriacă și franceză pînă în 1838; apoi vor avea cea mai marcantă contribuție în cadrul Primăverii popoarelor de la 1848. La Palermo revoluția va izbucni înaintea celei de la Paris. Pentru a preîntîmpina extensia acesteia, regele Piemontului, marele duce al Toscanei și Papa Pius al IX-lea vor acorda Constituții. Elanul este atît de puternic încît se va transforma într-un război împotriva Austriei; regele Charles-Albert va prelua conducerea inaugurînd cu această ocazie drapelul tricolor, însă datorită
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Sa-voia, se îmbracă în ochii tuturor naționaliștilor italieni într-o aureolă glorioasă. Manin, un revluționar dintre aceia care au rezistat superb austriecilor la Veneția, va declara: "Eu, un republican, ridic primul drapelul unificării: Italia și regele sard" (Charles-Albert, rege al Piemontului și Sardiniei). Succesorul monarhului sard, Victor-Emmanuel II se va strădui să profite de această acreditare, sau, mai curînd, o va face prin delegație, încredințînd mandatul contelui de Cavour, primul său ministru, începînd din 1852. Desigur, la scară mai mică decît
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pregătind în felul acesta o strategie de unificare de la vîrf. După întrevederea de la Plombières cu Napoleon III, în 1858, alianța cu Franța îi va permite să elaboreze un plan ce avea toate șansele de reușită. Provocată de incidentele instigate de către Piemont, Austria îi va adresa acestuia un ultimatum la 23 aprilie 1859. Războiul începe iar și, grație armatei franceze, Austria va fi constrînsă să cedeze. Mica Italie piemonteză se va mări cu Lombardia, Milano și cu Veneția. Printr-o minune ne-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nici suficientă."267 Alții ziceau altfel, ca Victor Hugo: "În alcătuirea actuală a Europei, fiecare stat își are sclavul său, fiecare regat duce în spinare pe cineva. Turcia îi are pe greci, Rusia pe polonezi, Suedia pe norvegieni, Sardinia are Piemontul, Anglia pe Irlan-da, iar Franța, Corsica. Astfel, alături de fiecare națiune în stare naturală există cîte o alta, în afara stării naturale". Constatarea nu părea să-l tulbure la fel cum nu-l va tulbura mai tîrziu nici pe Friedrich Engels care
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
concepută decât ca o federație sub conducerea Papei, așa cum s-a întâmplat cu statele Germaniei care s-au unit sub conducerea regelui Prusiei. Cum șeful suprem al Bisericii nu trebuia să fie și președintele federației s-a apelat la regele Piemontului, Victor Emanuel al II-lea, care printr-o scrisoare a unui tânăr avocat (Iosef Mazzini) în 1831 este invitat să aleagă între a fi „primul dintre oameni sau cel din urmă dintre tiranii Italiei”. Situația a devenit și mai critică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru prima dată Republica Romană care avea să fie dizolvată de armata franceză sub comanda generalului Oudinot șase luni mai târziu. În 185 Austria este învinsă de Napoleon al III-lea, moment în care Italia se răscoală, situație de care Piemontul va profita înglobându-și 4/5 din statele papale. Se creează astfel, în 1861, Regatul Italiei cu capitala la Roma. Guvernul lui Victor Emanuel nu încetează să vexeze Biserica pe orice cale. Suprimă ordinele religioase, descreștinează învățământul, introduce căsătoria civilă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
În 1859, Napoleon al III-lea intră în război alături de piemontezi pentru a-i ajuta să realizeze unitatea italiană. După un scurt război, marcat de victoriile de la Magenta și de la Solferino, Napoleon al III-lea semnează un armistițiu cu Austria. Piemontul cîștigă aici Lombardia, dar nu și Veneția, în timp ce Franța obține alipirea, în urma unui plebiscit, a regiunilor Savoia și Nisa în 1860. Schimbarea de atitudine a împăratului, care, oprind războiul, pune brusc capăt speranțelor italiene, are mai multe motive. Unul dintre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Lovitura de stat a lui Louis Napoleon Bonaparte 21 dec. Plebiscit 1852 Auguste Comte: Catehismul pozitivist 7 nov. Restaurarea Imperiului 1854 Războiul din Crimeea 1856 Congresul de la Paris 1857 Baudelaire: Florile răului 1858 14 ian. Atentatul lui Orsini 1859 Războiul Piemontului, aliat cu Franța, împotriva Austriei Primul foraj petrolier în Statele Unite 1860 Tratat de comerț franco-englez Savoia și Nisa revin Franței Expediție în Siria Étienne Lenoir pune la punct primul motor cu explozie 1861 Crearea regatului Italiei Începutul războiului de secesiune
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
s-au împotrivit, de la început, cu înverșunare. Imperiul Otoman se împotrivea deoarece vedea în formarea statului național român primul pas spre independența acestuia și începutul dezmembrării sale definitive. Austria era convinsă că un stat românesc creat în vecinătatea sa, asemănător Piemontului din Italia, va polariza pe românii din cuprinsul Imperiului, va reprezenta un nou și puternic element de disoluție a monarhiei habsburgice și un primejdios precedent. Tratatul de pace de la Paris (1856) prevedea organizarea unor Adunări adhoc cu rol reprezentativ și
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
implică în autoguvernare, cu atât mai civică poate fi considerată comunitatea respectivă". Astfel, regiunile din sud, dominate de patronaje și de Biserică, sunt mai puțin pregătite pentru înrădăcinarea unor guverne responsabile, care să stimuleze creșterea economică, decât regiunile nordice, precum Piemont, Veneto, Toscana sau Emilia-Romagna. Diferența regională pe care Putnam o înregistrează pare să vină din trecutul medieval al Italiei, din epoca orașelor-republici autonome din Italia de nord, care a lăsat moștenire un puternic activism comunitar, un angajament social și cultural
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
împăratului, "regele preacreștin" nu ezită să încheie o alianță cu prinții protestanți din liga de la Smalkalde 56. El încheie chiar o înțelegere cu sultanul potrivit căreia turcii trebuiau să facă presiuni asupra Vienei cu amenințarea invaziei, în timp ce François va cuceri Piemontul. Concepția medievală despre unificarea Europei creștine nu a fost niciodată atît de anacronică. Eșecul flotei imperiale a fost fără îndoială mai puțin sensibil pentru Carol Quintul decît descoperirea acestei indiferențe profunde a Europei față de cruciada sa. Decepționat de atitudinea suveranilor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
unui drept revoluționar: acel al popoarelor. Anexarea Avignonului nu este hotărît decît în septembrie 1791, după condamnarea Revoluției de către papa Pius al Vl-lea și după reformele religioase ale Constituantei. Izbucnirea revoltei belgiene (1789), a revoltei din Liège, a agitației din Piemont și din Renania arată Europei că Revoluția nu poate rămîne un incident de politică internă franceză. În ciuda incontestabilei dorințe de pace a Constituantei, principiile pe care ea intenționează să le pună la baza unei noi societăți au un ecou deosebit
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
frontierele naturale. În 1811, ea are 130 de departamente, care se întind pe 750 000 de km2. Olanda este inclusă în Imperiu, iar la nord-est frontiera franceză ajunge pînă la insula Yutlanda. La sud, devin franceze Savoia, Valois dar și Piemontul, teritoriul genovez, Toscana și o parte din statele papale, între care și Roma. Chiar în afara teritoriilor franceze, Napoleon domnește asupra regatului Italiei, unde îl reprezintă pe fiul său vitreg, Eugene de Beauharnais, și asupra Provinciilor Illyrice. Împăratul acordă titlurilor monarhice
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să piardă totul. Tabloul modernizării Europei trebuie deci să țină cont de extrem de marea diversitate a prezenței franceze și de acțiunile Franței în diferitele țări supuse dominației sale. Probabil în Italia, influența modernizării franceze a fost mai puternică. Anexate Franței, Piemontul, Liguria și Parma sînt supuse reformelor franceze. Același lucru se întîmplă în regatul Italiei, unde domnește Napoleon. Codul Civil este introdus aici din 1806, iar sistemul politic și administrativ francez funcționează în întregime. Aceeași situație o are Principatul de Lucca
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
timpului său. Gheorghe Costaforu (1820-1876), specialist în drept și primul rector al Universității bucureștene, a elaborat lucrarea pedagogică Studii asupra instrucțiunii publice în unele din statele cele mai înaintate din Europa, volum elaborat după o excursie de documentare în Belgia, Piemont, Franța, Germania, Elveția. Cartea se dovedește a fi un curs comparativ prin care autorul a reușit o analiză între legislația școlară din cele două principate române și legislația aferentă statelor în care s-a documentat. Sub aspectul comparării situației învățământului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
își dobândește autonomia iar Țările Române intră sub protectorat rusesc, administrarea lor făcându-se conform Regulamentului Organic. Amenințat de expansiunea rusească spre Balcani și Dardanele, echilibrul european mult dorit de puterile occidentale este pe cale să se deregleze. Franța, Anglia și Piemontul alături de Turcia reușesc, în urma războiului Crimeei (1854 -1856), să stăvilească un timp expansionismul rusesc. Pacea de la Paris (1856) a consfințit redobândirea de către Moldova a trei județe din sudul Basarabiei, Rusia pierzând astfel, pentru scurt timp, controlul gurilor Dunării. În anul
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
securitate Suediei . Prevederile Congresului de pace de la Paris au impulsionat procesul general european de descătușare a luptei națiunilor de eliberare și unificare național statală. În perioada 1858-1870, acest proces s-a finalizat în Italia, prin unificarea național statală în jurul regatului Piemont; pentru Principatele Române, 24 ianuarie 1859 a consemnat prima etapă a unificării național-statale; trei ani mai târziu, diplomația românească și abilitatea lui Alexandru Ioan Cuza au realizat consolidarea internațională a Unirii. Răscoala poloneză din 1863 contra ocupației rusești, deși înfrântă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
trimis un ultimatum Rusiei, cerîndu-i să evacueze Principatele, după care forțele acestuia și cele otomane au pătruns în zonă. Totodată, monarhia și statele germane au ajuns la o înțelegere pentru ca Europa Centrală să rămînă neutră. În aceste circumstanțe, aliații, adică Piemontul, Franța, Britania și Imperiul Otoman, au fost siliți să atace într-un loc neprielnic ducerii unei bătălii, peninsula Crimeea. Deși un an de lupte a dus la cucerirea fortăreței Sevastopol, victoria aceasta nu era decisivă pentru puterile apusene. Rusia avea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]