174 matches
-
XE "Cipariu" , la rândul său, acaparat mereu de mesajul cultural italian sau de frumusețea peisajului, nu se poate opri să nu remarce, cu un ochi sensibil și la realitățile contemporane, „nouăle fortificațiuni” austriece din jurul Triestului sau obstacolele care „neîndemânară” campania piemonteză Împotriva Austriei de la 1848, iar dintre volumele aflate În bibliotecile venețiene nu Îi scapă atenției lucrările lui Cesare Cantù, atât de importante pentru ideologia risorgimentală. Desigur, aceste câteva observații sunt foarte sumare. Lipsa unor aprecieri mai consistente cu privire la mișcarea risorgimentală
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ecou În Transilvania. Pe de o parte, contele Camillo Cavour XE "Cavour" , Îndepărtat sub raport ideologic de radicalismul mazzinian, va sprijini la modul general ideea revoltei popoarelor din Orient, considerată o diversiune capabilă să secondeze În mod eficient eforturile diplomației piemonteze. Pe de altă parte, Mazzini XE "Mazzini" , a cărui ideologie mergea pe coordonatele utopice ale unei emancipări sociale și naționale de ansamblu, va fi nevoit, adeseori, să Își selecteze aliații cu o mai mare atenție, atât datorită divergențelor existente Între
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
practic, pentru anii 1850-1853, din nici un număr al acestei publicații -, focalizează interesul publicului pentru mișcarea risorgimentală, pentru „partida răsturnătoare” din Italia. Mazzini XE "Mazzini" este, de departe, italianul al cărui nume apare cel mai des În coloanele Gazetei (Înaintea regelui piemontez Victor-Emmanuel XE "Victor-Emmanuel" , a lui Cavour XE "Cavour" sau a Papei), urmat, la o oarecare distanță, de Garibaldi XE "Garibaldi" . Contextul În care sunt prezentate acțiunile insurgenților italieni ține cel mai adesea de problematica emigrației revoluționare. Integrată În cadrele largi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Înainte scoțând legiuiri prea folositoare”. La prima vedere, aceste referiri făceau trimitere doar la anumite divergențe de politică externă, la rivalitatea dintre Anglia liberală și Austria conservatoare, care se manifesta mai ales În perimetrul peninsulei italiene. Comentariile favorabile la adresa regimului piemontez, dezbaterile parlamentare de aici sunt reproduse cel mai adesea din presa engleză, reflectând opiniile britanicilor. Atunci când se expune poziția austriacă față de aceleași probleme, comentariile gazetelor vieneze sunt, desigur, defavorabile, mai ales În chestiunea spinoasă a sprijinului acordat mișcării risorgimentale subterane
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
reflectând opiniile britanicilor. Atunci când se expune poziția austriacă față de aceleași probleme, comentariile gazetelor vieneze sunt, desigur, defavorabile, mai ales În chestiunea spinoasă a sprijinului acordat mișcării risorgimentale subterane de către guvernul de la Torino. Dar adevărata semnificație a deschiderii față de modelul parlamentar piemontez, sesizabilă În coloanele Gazetei, este de căutat În liberalismul de inspirație barițiană profesat de multă vreme la Brașov. Simpatia față de sistemul constituțional britanic, afișată În perioada de dinaintea revoluției, se prelungește acum și asupra exemplului similar italian. În acest punct al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În funcție de anumite repere concrete, care vor genera respectivele atitudini. Un prim tip de reacție aparține promotorilor concepțiilor liberale, legați adeseori de mediile comerciale brașovene și sibiene, care Își vor focaliza atenția, după cum am văzut În paginile presei, asupra modelului parlamentar piemontez. Aceștia vor lega ideea de „Piemont politic” de constituționalismul de la Torino, Într-o viziune legalistă și moderată. Situați pe asemenea poziții, era normal ca ei să nu Își Îndrepte simpatia În direcția demersului revoluționar mazzinian, ci Înspre acțiunile prudente ale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în 1855, la Conferința de la Viena, Buol încercase să oprească derularea ostilităților, însă a eșuat. A mai încercat, pe calea tratativelor, să împiedice declanșarea Războiului franco-sardo-austriac la 1859, însă din nou a dat greș, Napoléon al III-lea și premierul piemontez Cavour fiind doi adversari redutabili. Ibidem, pp. 167-168. 5 Contele Alexandre Walewski. Alexandre-Florian-Joseph Colonna, conte Walewski (1810 - 1868). Diplomat francez. În timpul insurecției poloneze din 1830, a îmbrățișat cu căldură cauza insurgenților și a fost însărcinat, la numai 20 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
în cadrul Convergencia i Unió, CDC a devenit prima forță în cadrul Parlamentului Catalan, în timp ce M. Pujol conducea destinele vechiului Generalitat după revenirea la alegerile democratice. Italia s-a născut din acțiunea unui Centru format de triunghiul Milano-Torino-Genova și al cărui Regat Piemontez a fost vîrful de lance politico-militară. Din motive care țineau de simbolurile naționale și de o proastă concepție geografic(, capitala a fost stabilită la Roma, oraș pontifical și purtător al rămășițelor imperiale, dar arhaic și, încă de pe timpul Statului papal
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de liberalii democratici întregii societăți italiene, actorii politici, metodele folosite etc. Autorul sard a adus argumente, cu precădere pe parcusul Caietelor din Închisoare, (Quaderni del Carcere) că proiectul creării statului și a națiunii italiene a fost impus de structurile statului piemontez și ulterior italian fără să fie acceptată o alternativă. Totodată, prin critică adusă metodelor, și-a imaginat un model risorgimental alternativ, prin care metodele evoluționiste propuse și impuse de moderații italieni să fie înlocuite cu o abordare opusă, revoluționară, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
secolul al XIX-lea l-a cunoscut. Fenomenul a fost mult mai subtil, a implicat elitele locale, în numele unui stat și ideal comun: Italia. Guvernele liberale, care s-au succedat momentelor unificării succesive ale diferitelor teritorii din peninsulă la regatul piemontez, incepand cu Cavour, au preferat să impună Sudului o stare de subdezvoltare cu scopul întăririi activității economice din Nord. În această cheie de lectură, Gramsci consideră că efectul benefic pe care Risorgimentoul și unificarea teritorială ar fi trebuit să îl
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
nu mai corespundea, după părerea lui, epocii. Rosmini preconiza realizarea unui sistem politic de inspirație creștină excluzînd despotismul 11. Alessandro Manzoni, autorul, în 1819, al Osservazioni sulla Morale cattolica (și nu numai al celebrului roman O promessisposi), Cesare Balbo, aristocrat piemontez, istoricul genovez Gino Capponi, Raffaello Lambruschini, Bettino Ricasoli, Vito d'Ondes Reggio, înainte de a opta pentru pozițiile intransigente în urma ocupării Romei, au contribuit la îmbogățirea acestei ideologii italiene. Vincenzo Gioberti, mult mai angajat în activitatea politică, a urmat o altă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cura și Syllabus din 8 decembrie 1854; Lamennais a fost condamnat, Rosmini și Gioberti am fost puși la Index, iar Ventura a fost obligat să părăsească Roma. Unii dintre ei s-au îndepărtat de Biserică: Lamennais, Gioberti, care prezida Camera piemonteză în 1848, a fost ministru și președinte al Consiliului între 1848-1849 și ambasadorul Piemontului la Paris în 1849. El și-a abandonat pozițiile, punîndu-și speranțele de acum înainte în regatul Piemont-Sardinia, împotriva puterii papilor, așa cum afirmă în Del rinnovamento civile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rînd, au avut loc evoluții diferite în modul de percepere a politicului de către catolicii italieni. Formula lui don Margotti, "nici alegători nici aleși", consacrată de Non expedit, a suferit unele atenuări; o linie "transigentă", care reînnoda legăturile cu catolicismul liberal piemontez, "conciliatorist", se reactiva și spera ca Biserica să recunoască statul liberal 17. Dar acești catolici moderați se situau pe poziții conservatoare în plan social. Tot diferită era poziția lui Filippo Meda la Milano, care înțelegea "să se pregătească prin abținere
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
hoțul era chiar ginerele șefului poliției din Neapole, un sportiv, care poseda cai de curse și o diligență, ale cărei goarnă și cai îi înnebuneau pe copii. Printr-o fericită întîmplare, Președintele Consiliului, ministru de Interne, era pe atunci un piemontez, generalul Pelloux, care se arăta foarte hotărît să înfrunte camorra pînă o va extermina. Anunțat de Legație, își trimite oamenii ca în 24 de ore să-i fie adus vinovatul legat cobză... A trebuit să renunțe într-un timp mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înmormîntat într-un cimitir din Viena luînd foc. Unul dintre pivoții care trebuia să asigure mersul mecanismului Reformei și succesul ei final îl constituia crearea faimoasei jandarmerii internaționale, organism esențial pentru reușita planului. Șeful ei suprem era generalul de Giorgio piemontez, spirit fin într-un țesut adipos: Italia primise onoarea de a comanda această jandarmerie atît datorită renumelui carabinierilor săi, cît și pentru că, mare putere ștearsă, aflată la remorca Berlinului, părea un tampon folositor între Tripla Alianță și înțelegerea anglo-franceză pe cale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prizonier chiar în pat. Caporetto a marcat marea înfrîngere a Italiei, care pierdea vreo 400.000 de oameni și vedea inamicul pătrunzînd adînc pe teritoriul său. Folosind ofițeri bulgari ieșiți din Școala de război de la Torino și care vorbeau dialectul piemontez, comandantul german, stăpîn pe linia telefonică cu brigada alpină ce ocupa Monte Santo, cheie a aliniamentului italian, ordona acestei brigăzi să coboare în vale și să bată în retragere. Aceiași ofițeri bulgari, îmbrăcați în mantale italiene, stînd în picioare în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Dezechilibru între o clasă conducătoare puțin numeroasă atașată doar idealurilor și practicilor democratice și masele populare în majoritate excluse din viața politică. Dezechilibru între nord și sud, între sectoarele de vîrf ale industriei piemonteze și lombarde și arhaismele unei economii agrare, bazată în numeroase regiuni pe o exploatare extensivă și puțin rentabilă a pămîntului, în cadrul unor domenii foarte mari, folosind armate de zilieri (braccianti) pe care șomajul și mizeria îi împinge deseori la revoltă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sprijinul naționaliștilor italieni; -artizanul acesteia a fost Camillo Cavour, ajuns prim-ministru în 1852; -Prima etapa a fost războiul contra Austriei pentru eliberarea părții de nord a Italiei: o Cavour a obținut promisiunea de sprijin din partea Franței; o armata franco piemonteză i-a învins pe austrieci la Magenta și Solferino; o pacea a stabilit: eliberare Lombardiei; Veneția să rămână austriecilor; Franța să primească Nisa și Savoia. -A doua etapa a fost reprezentată de două acțiuni revoluționare: o ducatele Parma, Modena, Romagna
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
și polonezi au intrat în slujba statului otoman. Năzuința acestor emigranți nu era împărțirea ținuturilor otomane, ci întemeierea statelor ungar și polonez în detrimentul Austriei și Rusiei. Conspirațiile organizate de grupurile acestea puteau fi destul de complicate. În 1859, guvernele francez și piemontez erau în legătură cu revoluționarii unguri, care, la rîndul lor, purtau negocieri cu Cuza. Obiectivul era livrarea de arme franceze în Principate, care urmau să fie înmînate rezidenților unguri din Moldova, pentru ca aceștia să organizeze apoi raiduri în Transilvania și să distragă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și timpul cu nepoțica infirmă. Cîteva indicii sugestive dau coordonatele istorice: momentul este cel imediat succesiv unificării, perceput de majoritatea meridionalilor ca o imixtiune în afacerile interne ale Regatului celor două Sicilii, iar expediția legendarilor garibaldini și a armatei regelui piemontez - ca o invazie de care au profitat oportuniștii locali, aristocrați sau burghezi dornici de putere. Viziunea este asemănătoare celei cu care ne-a familiarizat sicilianul Federico De Roberto (Viceregii, 1894), în plin verism, molisanul Francesco Jovine (Doamna Ava, 1942), Giuseppe
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
revistele literare franceze că face parte dintr-o saga familială, alături de cărțile precedente, Viceregii și Ciclon. Criticul literar, gazetarul, poetul și romancierul Gérard de Cortanze a ținut sub tăcere timp de decenii legendele familiei sale prestigioase, descendentă a unor prinți piemontezi, pînă cînd s-a hotărît să povestească destinele fabuloase ale strămoșilor săi. Cu un asemenea succes, încît primele două romane ale ciclului au cunoscut mai multe ediții populare, iar colegii lui, criticii, au fost de acord că "frescele genealogice ale
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
numai din ultimele pagini va rezulta - finalul nu e chiar de poveste. Dar nefiind nici versiunea răsturnată a obișnuitului happy-end din literatura pentru cei mici, romanul se salvează de la prea ingenuu, de la excesiv de facil. Plasarea în prim plan a aristocrației piemonteze, urmărită în ultimele șapte decenii ale veacului trecut, categorie socială aproape eludată din proza postbelică italiană, construirea câtorva tipuri umane convingătoare reprezintă punctele de atracție ale romanului; ele sunt potențate de finalul care infirmă opinia fermă a protagonistei despre toate
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
Torino : ,Norman Chad, autorul textului, îl acuză pe conducătorul postului, Dick Ebersol, că a acceptat prea ușor rugămintea președintelui Comitetului de Organizare, ca varianta de pronunție în transmisiile de la JO să fie Torino și nu Turin, cum este cunoscut orașul piemontez de către englezi și americani" (Cotidianul, 15.02.2006). Discuțiile par să fi activat mai multe clișee și diverse tipuri de argumente: de la calitățile estetice ale formei italienești (mai melodioase, invocat fiind prin analogie Pavarotti!), la dorința localnicilor, titulatura oficială etc.
Torino și Turin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10848_a_12173]
-
naștere a lui Cesare Pavese. Alte titluri (precum Pavesiana, Mitul, Lillu, Torino, L'americana, Mari del Sud, Tovarășul, acesta din urmă amintind de romanul omonim din 1947 etc.) și mult mai multe nume proprii, situații, gînduri ne ancorează în opera piemontezului, obsedantă pentru Catalfamo. Este realmente impresionantă capacitatea poetului de a introiecta universul pavesian, de a-i retrăi opera (în versuri și proză); mai mult, de a-și vedea propria existență calată pe cea a personajelor maestrului. Cu atît mai mult
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
în alte versuri ale autorului nostru de azi: Rezistența-i în viile / presărate cu sînge, / în mîinile bătătorite ale lui Nuto / care făceau viori (,Copila din Veneto"); în ,Verderame" numele lui este legat de mitul iraționalului, subiect constant în meditațiile piemontezului. Sînt multe, foarte multe compozițiile asemănătoare celei reproduse mai sus. Amintirea lui Cesare Pavese domină volumul, dar nu este singura. Pe lîngă al celor apropiați acestuia (precum Davide Lajolo, Leone Ginzbug), la fel de condiționant pentru trăirile lui Catalfamo, apare Pier Paolo
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]