1,228 matches
-
În minte “vast canion al singurătății”. Am rostit această formulare În gînd, după care m-am cutremurat. Din cînd În cînd, trecea cîte o mașină cu ochi scînteietori, iar suprafața deșertului se zguduia. Era foarte frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era vîntul. Firește, Luweena, cu experiența ei mai limitată, ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște ochii de uimire ori să fie uluită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
îi zăboviră asupra capotei și scaunelor, pline de confetti negre. - Ai fost rănit grav? mă întrebă. Cred că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul peste obraz. Corpul ei vânjos, cu sexualitatea lui nervoasă, forma o puternică joncțiune cu mașina îndoită și înnoroiată. - Nu-mi trebuie mașina, zise ea. De fapt, m-am îngrozit când am aflat că trebuie să plătesc o mică taxă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spatele unui autobuz al liniilor aeriene, i-am arătat scaunul de lângă mine. Legănând poșeta din încheietura musculoasă a mâinii, se apropie și, recunoscându-mă, făcu o grimasă. Pe când ne îndreptam spre Western Avenue, urmări traficul cu un interes fățiș. Își pieptănase părul de pe față, purtându-și la vedere linia tot mai palidă a cicatricei. - Unde să te duc? - Nu ne putem plimba un pic? întrebă ea. E-atâta trafic - îmi place să-l privesc. Încerca oare să mă tachineze? După mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o perie din geantă și începu să se pieptene. Voia să arate bine în caz că venea televiziunea. Din celelalte case de pe stradă se scurseră câțiva oameni. Alții urlau de mama focului, mistuiți de flăcări. În câteva minute apăru și televiziunea pomenită mai sus. - Ce părere aveți despre ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ducea noaptea să le caute, dincolo, în cealaltă curte..., spune Dona Jazmina, arătând spre locuințele indienilor. Jacinta izbucnește în râs, ascunzându-și gura cu mâinile; îmi dau seama în clipa aceea că e identică cu Amaranta, chiar dacă e îmbrăcată și pieptănată cu totul altfel. — Toți seamănă între ei, la Oquedal, spun eu. E un portret în cea de-a doua curte care ar putea fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras... După sânge era numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o casă de copii decât într-o familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă după ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii ascunse pe care să le interpreteze, să le sucească, dracu’ să-i pieptene. Dacă scrii: „Am luat sticla de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din palme... S-a strâns lumea-n jurul lui, i-au aruncat americanii dolari... A adunat mai mult ca toți, în vreo douăj’ de minute! - Mișto... - Mișto! Sorin i-a luat dup-aia costum și papuci de lac, l-a pieptănat frumos cu cărare, i-a zis lu’ mă-sa să-i caute-un parfum, îl ia cu el de-acuma, ei cântă și Domino dansează, o rupe dracu’ de-acu’ și pe englezește... E ochios, îi dau... Profesore, dacă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
numai că acum rochia ei de nuntă e arsă până la firele metalice care-i orbitează în jurul șoldurilor și până la micile schelete de sârmă ale tuturor florilor de mătase pe care le avea în păr. Iar părul blond, tapat, ridicat și pieptănat pe spate, curcubeu al tuturor nuanțelor posibile de blond, umflat cu fixativ, ei bine, e ars și ăsta. Singurul personaj care se mai găsește aici e Brandy Alexander, doborâtă de-un foc de pușcă, întinsă la capătul scărilor și sângerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cunoască lumea-ntreagă. Îmi doresc ca toată lumea să poată accepta ceea ce urăște. Găsește lucrul ce-ți stârnește cea mai mare teamă și trăiește cu el. — Ondulator de gene! zice Sofonda, și ondulează genele adormite ale lui Shane. — Rimel! zice ea, pieptănând rimelul în gene. — Splendid, zice Kitty. Și Sofonda zice: — N-am rezolvat încă totul. Shane, îți dau viața mea, permisul meu de conducere, vechile mele carnete de note, pentru că semeni mai mult cu mine decât îmi pot eu aminti vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gheara francmasonilor, a liberalilor, care niciodată nu vor vrea o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată face ei de cap, să-și umple buzunarele și să stea la taclale cu tot felul de neisprăviți, socialiști ori republicani, dracu' să-i pieptene, în conferințe mondiale, în timp ce țara geme și se destramă, furată și înjunghiată pe la spate. Sîntem de rîsul lumii, domnule dragă, de parcă am fi cîștigat la loterie un elefant, ne bucurăm, toată lumea ne știe cît de fericiți și norocoși sîntem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cineva vorbise ce nu trebuia, poate reușiseră să se infiltreze nemții în rețea, totul era posibil, cum plauzibil era și faptul că o asemenea ofensivă se pregătește cu deosebită grijă, iar una dintre măsurile de siguranță este aceea de a "pieptăna" drumurile, trecerile, de a pune la popreală suspecții, de a strînge bine chingile poliției. Cînd există un secret important, obligatoriu apar în preajmă și cei care vor să-l afle era una din axiomele pe care le descoperise singur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru că are el un plan formidabil... Dacă ar fi să judece numai după cîte știe el din Vladia, tot ar trebui să fie cu ochii în patru față de acești doi domni ofițeri în rezervă sau în retragere, dracul să-i pieptene, pentru că niște oameni pe care îi interesează Teama și respectul, care fac din teamă și respect un ideal, ah, nu un ideal, ci un scop, o țintă de atins, asemenea oameni sînt periculoși de două ori. Întîi, pentru că doresc așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete. Gulerul cămășii apretat, ridicat ca un gard alb în jurul gâtului său subțire și pătat. — Oamenii de care vă ascundeți, va spune domnul Whittier, nu vă vor iluminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
portocalii ale vestelor de salvare plutind în jurul lui. Pe al doilea monitor, spune blonda, e ceva și mai trist. Acolo, în colțul celălalt, îl vezi pe fraierul care a intrat în segmentul A al programului, un babalâc care și-a pieptănat peste chelie șuvițele de păr care i-au mai rămas. S-a sculat la cinci dimineața în patul lui de la Motelul 6 să ajungă aici și să-și prezinte invenția, peria specială de scos pete. Săracul de el. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune: Să nu crezi c-am terminat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a cumpărat o lamă. Două. Trei lame. Cinci. La următoarea rotație, când fetița ajunge pe biroul ei, Cora o duce la baie și o așază pe marginea chiuvetei. Îi șterge cu un șervețel rujul de pe buzele roz. Îi spală și piaptănă părul uns. În timp ce următorul detectiv bate deja în ușa încuiată a băii, Cora îi spune fetiței: — Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă... Îi spune: O să fie bine. Și vâră o lamă adânc în vaginul moale de silicon. În gaura făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și să fiu cea mai frumoasă fetiță care participă la prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră cu jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în oglindă cu ochi luminoși. Parcă sunt unul din sfințișorii pictați pe pereții din biserică, își spuse chicotind și se grăbi să iasă afară. Dan era așa de țeapăn în costumul cu vestă și cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui, mișcarea absentă, lipsită de vlagă și încredere a mâinii. Nu-i putea lăsa așa. Aveau nevoie de o încurajare și ea spuse: Luana e sâmbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin de dragoste, ca ea să-i pieptene mustața. Prezența acestuia doar pe hârtia rece a fotografiilor îi sufocase copilăria. Nu vroia să marcheze viața Anielei cu aceeași suferință. Îi făcuse, deja, prea mult rău. Știa că nu fusese o mamă bună. Copilul ei aproape că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu glumesc, oare de ce nu pleci? Din tot nu-și ridicase privirea din ziar și continua să-l țină În fața lui ca pe un scut. Pe ultima pagină se lăfăia imaginea unui jucător de badminton cu păr negru și abundent, pieptănat În așa fel Încât să semene cu vedetele filmelor americane. Zâmbetul Îi era reflectat de cupa lucioasă din mână. Titlul trâmbița: MULȚUMIM DOMNULUI PENTRU CUPA THOMAS. Margaret n-avea cum să ghicească numai din glasul egal și nepă sător al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bicicletei, dar avea capul ridicat spre aparatul de fotografiat. Deși părea greoaie, avea trăsături fine, un nas acvilin și ochi Înguști, negri, moștenire din antichitatea orientală, o lume mai respectuoasă, mai solidară, și-a zis. Părul ondulat al femeii era pieptănat Într-o parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia neagră, severă, părea nepotrivită cu tinerețea ei. Trebuie să fi fost turcoaică, a spus Mick. Tata zicea că nu-i o adevărată grecoaică. Era mica lor glumă, ceva cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii cu prosopul până se înroșiseră. Veni către ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seamă cu Bică? Dar eu n-am știut, mamă, ce banc o să spună, eu credeam că e unul cu pisici și cu elefanți. Numai ce strâng masa și vin să dorm cu voi. Bine, mămică, se alintă Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se chinuia să-și descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de stele, un fast ceremonios, bătea vântul cald, unduios, parfumat, se auzeau vibrând frunzele. Într-o noapte ca asta poți să înnebunești, murmurase Elena cu atâta seriozitate încât Carminei i se contractaseră porii... Elena avea atunci 15 ani, seara se pieptăna îndelung privindu-se în oglinda comodei, avea un păr viguros, roșcat, lung până aproape de brâu, ședea în cămașa de noapte, aceeași cămașă de acum câțiva ani atâta doar că acum i se vedeau picioarele, își răsucea părul într-un coc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu capul plecat într-o parte în fața ziarului,pierdut în gânduri. Ce rar ticăia ceasul! Peste o săptămână veni în vizită Elena, împreună cu Ștefan, însoțiți de domnul Simion, tatăl tânărului. Ștefan era un băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]