96,681 matches
-
se mănîncă; prin urmare... Știm sfîrșitul. Fiindcă pentru el doar aurul contează, Midas percepe drept aur darul hărăzit de zei. Iar atunci cînd vede că dorințele-i devin realitate, Midas intră în panică și, într-un exces de vanitate, își pierde capul. Nu e de mirare că, în unele variante, Midas (același sau altul, nu contează), are, în cele din urmă, urechi de măgar. Așa arată și Bottom, cînd se îndrăgostește de Titania. Mai exact, atunci cînd își imaginează că Titania
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
intact. Personajul din Bancnota de un milion de lire a știut pînă și asta. Că talantul de început (orice naufragiu e un început) nu trebuie doar fructificat, ci și restituit. A știut și că, odată ce-l înapoiază, talantul își va pierde magica-i putere, devenind simplu fetiș. În ultima frază a nuvelei lui Mark Twain, bancnota ce valorase un milion de lire este anulată și înrămată în dormitor.
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că între un hedonist și un grobian nu e decît un pas
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
se mănîncă; prin urmare... Știm sfîrșitul. Fiindcă pentru el doar aurul contează, Midas percepe drept aur darul hărăzit de zei. Iar atunci cînd vede că dorințele-i devin realitate, Midas intră în panică și, într-un exces de vanitate, își pierde capul. Nu e de mirare că, în unele variante, Midas (același sau altul, nu contează), are, în cele din urmă, urechi de măgar. Așa arată și Bottom, cînd se îndrăgostește de Titania. Mai exact, atunci cînd își imaginează că Titania
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
intact. Personajul din Bancnota de un milion de lire a știut pînă și asta. Că talantul de început (orice naufragiu e un început) nu trebuie doar fructificat, ci și restituit. A știut și că, odată ce-l înapoiază, talantul își va pierde magica-i putere, devenind simplu fetiș. În ultima frază a nuvelei lui Mark Twain, bancnota ce valorase un milion de lire este anulată și înrămată în dormitor.
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
în urmă la acea perioadă, ea pare a fi, în cazul Dvs., una de underground. E corectă această percepție? Ce a însemnat Revoluția din 89 pentru Dvs., ca om și ca scriitor? Ce s-a câștigat și ce s-a pierdut, o dată cu ea? CRISTIAN TUDOR POPESCU: Cred că termenul cel mai potrivit ar fi underskies. Erau vaste cerurile acelor nopți petrecute în poienile patriei, cerurile sub care ne citeam texte unii altora, visând în gura mare, tineri și liberi ca gâzele
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
înșală niciodată, zvâcnirea literaturii. Știam că o să scriu ceva despre asta, și am scris, câțiva ani mai târziu. Imaginează-ți că ea răspunde da, am citit-o. El începe să ceară "amănunte", inventând cu un surâs disprețuitor. Ea nu se pierde, dimpotrivă, îi răspunde, inventând, cu forță narativă mai mare ca a lui, detalii și personaje. Pas cu pas, el este umilit pe terenul pe care se credea cel mai tare, al născocirii. Când tace, învins, ea, în loc să-și savureze victoria
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
cărții inexistente, rugându-l: Amintește-ți, te rog, amintește-ți... Când el va ridica ochii și va rosti primul cuvânt legat de ale ei, e salvat și se naște o lume... Vezi, Daniel, acestea sunt lumile pe care le-am pierdut în 89. Am rămas doar cu una, asta pe care o vedem. Și acum scriu împreună cu prietenii mei de la Adevărul, sunt fascinante serile în care facem ziarul sau când compunem "Pagina a 6-a pentru ziua a 7-a". Dar
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
intervine o concepție stoică asupra libertății): "Mai bine să taci decît să minți cu bună știință - acest precept transformat în regulă comportamentală poate fi eroic, improductiv, uneori frustrant, dar e unicul ce ne poate prezerva talentul. Cîți nu s-au pierdut alunecînd pe panta concesiilor, unii dintre ei extrem de talentați? Pactul cu Diavolul se plătește (ar fi trebuit s-o știm de mult) cu unicul preț acceptat, cu "sufletul" celui în cauză, pentru scriitor, cu personalitatea sa, în care talentul, cultura
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
saltului - când se strânge prea multă cantitate. Caz în care cel vizat a urmat soarta seculară a săltăreților - după ce a adunat între tălpi un gard mai înalt. Numai că problema se pune pe terenul unei științe cu cărări ce se pierd în umbră și cu mai mult de o necunoscută în calcul. Atunci, fără a dispune de luminile d-lui Ion Popescu, observatorul atent ar ajunge la concluzia că, în respectiva emisiune, la tonă kilometru, dl Corneliu Vadim Tudor a comis
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
a sfeclit-o, cum guvernarea erodează, e sigur că mai-marele pesedist știe ce-l așteaptă. Promisiunile gogonate din campania electorală se întorc împotrivă-i, și probabil că obsesia lui Adrian Năstase nu e cum să câștige, ci cum să nu piardă totul. Ca dovadă, el s-a năpustit, literalmente, spre politica externă, un spațiu în care oricum se călcau pe picioare prea mulți competitori. Instinctiv, premierul încearcă să-și întărească imaginea fotografiindu-se cu diverse mărimi ale planetei, sperând să rămână
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
66). Chiar dacă Theodor Cazaban își asumă cu plăcere identitatea de "legionar cochet" aprecierile făcute la adresa mișcării legionare nu au, neapărat, aerul unei pledoarii pro domo. Este mai degrabă confesiunea unui om care nu mai are nimic de cîștigat sau de pierdut și care dorește să contribuie la punerea lucrurilor într-o lumină corectă, aducînd mărturia unui participant direct la istoria zbuciumată a acelor ani. Cazaban nu își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
50: deloc puține, totuși! Deocamdată, descrierea situației rămîne o indiscreție făcută, cu ajutorul Internetului, în domeniul oralității tipice; va mai dura probabil pînă ca ata ete să apară și în alte tipuri de text, mai "serioase" - dacă nu cumva se va pierde pe parcurs, ca multe mode juvenile efemere.
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
că l-ai bătut pe unul slab și n-ai nici un merit; dacă te bate, rezultă că ai apreciat anapoda valoarea sau că ai fost un biet lăudăros. Mult mai inteligent este să-ți lauzi adversarii. Ieși bine și dacă pierzi, și dacă învingi. Ca să nu mai spun că, văzîndu-i pe alde Borcea, Halagian, Andone, Florin Marin, Pinalti dînd la nesfîrșit vina înfrîngerii pe erori de arbitraj, mă apucă amețeala. Fiți bărbați, domnilor, și recunoașteți că v-a bătut unul mai
Ratingul are sex by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14736_a_16061]
-
drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. În vara anului acesta, forțe obscure și iresponsabile au înhățat statuia într-o noapte și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își asumă răspunderea? Ignorînd întrebările insistente ale presei, Ministerul Culturii și Cultelor, Primăria Generală a Capitalei și coducerea Teatrului Național
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
se vadă vesta. A te descheia însă și la palton, și la haină, fără a-l fi lepădat mai întîi pe primul, nu se poate întîmpla decît într-un singur caz: atunci cînd vii nădușit de la chef și ai cam pierdut numărul paharelor. Boris Caragea l-a înfățișat pe Lenin într-o astfel de ținută, adică în strictă și elocventă conformitate cu viziunea caragialescă asupra revoluției: "Steaguri, muzici, chiote, tămbălău..." Tot din articolul menționat mai aflăm că Mihai Buculei este artistul
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
geografii imaginare", cum ar spune Said, cu realitatea brută. Este, în mare, povestea unei comunități de români fugiți din țară în timpul perioadei comuniste și stabiliți în Statele Unite. Interesant e faptul că, deși romanul urmează linia demitizării, tiparul basmic nu își pierde valabilitatea. Există două stadii prin care trec personajele: stadiul bovaric, cel premergător plecării, când iluzia face din fiecare personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
lui Bacovia se oglindește altfel decît în materia cuvintelor și în interstițiile lor albe. Aici, în imagine, ea are o mai pregnantă dimensiune senzorială, tactilă aproape, care nu exclude nici particuralizările și nici incursiunea psihologică. într-un anumit fel, ceea ce ,,pierde" Bacovia în discursul liric, adică obiectualitatea și tactilitatea lumii, conservă în viziunea și în construcția formelor plastice, alcătuind, astfel, un întreg pe care cartea aniversară îl susține cu multe argumente.
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o virtute? Totul depinde de estetică pe care o avem în vedere, de sensul pe care il atribuim jocului. Vream că actorul să se piardă pe sine însuși? Fără îndoială, e vorba aici de iluzia pe care actorul de tip romantic continuă să o întrețină. Astăzi, în ciuda indicațiilor brechtiene, toți sînt de acord că fără a te pierde - cu parcimonie, insă - nu există joc. Actorul
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
atribuim jocului. Vream că actorul să se piardă pe sine însuși? Fără îndoială, e vorba aici de iluzia pe care actorul de tip romantic continuă să o întrețină. Astăzi, în ciuda indicațiilor brechtiene, toți sînt de acord că fără a te pierde - cu parcimonie, insă - nu există joc. Actorul modern practică uitarea de sine, dar în doze homeopatice [...] Există, așadar, o ambivalenta în efemeritatea teatrului: uitarea este o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
vor reuși să reconstruiască Babelul? Procesul de modificare, de învechire a limbilor e un fenomen specific lumii contemporane. Popoarele mici vor fi nevoite oare să renunțe la limba lor natală, la identitatea națională? Cu timpul, probabil că da. Omenirea va pierde o parte imensă din patrimoniul său cultural. Va fi, vorba lui Nichita Stănescu, "o mare pierdere". Dar nu mai mult decît o mare pierdere. De fapt, nu și-l va pierde, ci el va fi conservat în muzee, biblioteci, pe
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
identitatea națională? Cu timpul, probabil că da. Omenirea va pierde o parte imensă din patrimoniul său cultural. Va fi, vorba lui Nichita Stănescu, "o mare pierdere". Dar nu mai mult decît o mare pierdere. De fapt, nu și-l va pierde, ci el va fi conservat în muzee, biblioteci, pe casete, CD-uri, poate pe diverse site-uri etc. Vor exista o mulțime de limbi moarte și civilizații apuse, oferind de lucru specialiștilor viitorului apropiat. De altfel, o limbă nu e
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
suspendată pentru 30 de zile, iar "Cocea își supraveghează purtarea". Nu cred că m-aș hazarda afirmând că Ion Vinea are morbul gazetăriei, atâta vreme cât orice ban îl gândește și îl investește în editarea de noi publicații: "4 martie <1918>. Am pierdut toată dimineață. Căpătat pe 500 lei o autorizație Arena. Titlul place, mie-mi pare foarte sălciu. Fac socoteli care nu îmi ies după voia inimii". Până și căsătoria cu o studentă, viitoarea poeta Tana Quil, care îi aduce o moștenire
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
deceniu la care dramaturgia sa se raportează, ideologia și problematica puterii sînt în centrul textului și formează baza dezbaterii și a anchetelor personajelor. Este vorba așadar de o specie cu reguli destul de precise și cu altă miză, pe care ignorînd-o pierdem din vedere principalul (uneori singurul) merit al textului - dezbaterea, punerea în discuție a adevărului, apelul la morală, toate gîndite într-o epocă fără dezbatere, fără adevăr și fără morală. Condiția umană este un pretext al unor monografii critice de tipul
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
la casa de nebuni și că sfîrșitul lumii e iminent. Dacă i s-ar spune însă că unul dintre acești ipochimeni este stra-stra-stra-stra...nepotul lui și că una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea din privirile lui ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el: un ins încotoșmănat în după-amiaza cu soare blînd, un tînăr cu mănuși, pălărie cu panglică și guler tare, cu o
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]