14,398 matches
-
negurii istorice”. Din păcate, sufocarea culturii prin impunerea, ca unică formulă de creație, a aberantului „realism socialist”, a făcut ca multe voci poetice ale generației în chestiune, numite, printr-o analogie cu o celebră formulă a Gertrudei Stein, și „generația pierdută”, să amuțească pentru mai mult ori mai puțin timp. Trei poeți importanți s-au văzut azvîrliți în temniță, C. Tonegaru, I. Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, dintre care primul a murit în 1952, ca o consecință a bestialei detenții de la Aiud
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
de codificații și sub o densă anvelopă simbolică. Artele decorative Părăsindu-și condiția lor de arte aplicate, cu o funcție clară și cu o stilistică generală bine determinată, artele decorative s-au trezit, încetul cu încetul, suspendate între memoria utilității pierdute și gratuitatea expresiei. În cazurile cele mai optimiste, artistul decorativ, fie el metalist, ceramist, textilist sau sticlar, s-a refugiat în universul seducător al materialelor și al tehnicilor, încercînd să extragă de aici, din inepuizabilul său cîmp de virtualități, direcțiile
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
bărbatul trecându-și degetul prin cele două noduri. Însă femeia a întors capul și a respirat adânc mirosul copacilor și al pământului. A ridicat mâna și pe vârful degetelor i s-a așezat un fluture. Ah a spus ea, chiar pierdută cum sunt, tot văd cât de parfumat și de minunat este totul. Chiar fără să știu dacă voi ajunge vreodată, îmi vine să râd și să cânt slăvind frumusețea lucrurilor. Chiar pe drumul acesta despre care nu știu unde duce, copacii sunt
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
despre tatăl meu și despre satul meu, scriu cînd am chef, și iese la suprafață un fel de Macondo al copilăriei mele. Nu mă interesează încă din punct de vedere literar, ci pur și simplu ca recuperare a unui continent pierdut, care își tot schimbă contururile în interiorul meu. D.P.: Cum îți apare acum toposul copilăriei: edenic sau coșmaresc? M.P.: Nu, n-a fost un eden. Eu n-am avut o copilărie fericită. Dar sînt și lucruri foarte frumoase. De pildă, îmi
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
a tuturor popoarelor. Or asta mirosea a troțkism, și eu știam foarte bine. Așa că evreii aceștia de bună calitate m-au luat drept troțkist și m-au ocrotit. La Editura de Stat eram un fel de sclav, stilizam traduceri: Iluzii pierdute, Anna Karenina, Învierea, Balzac, Stendhal. În mijlocul acelei lumi care traducea din limbi străine fără să știe măcar bine românește, am stilizat, adică m-am afundat mai ales în proză. Atunci am citit cel mai mult. De exemplu, Posedații lui Dostoievski
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
alibi al acesteia: "s-a topit sarea zilei în ochi/ praful nopții cenușa literelor/ pe hîrtie/ (abia de îți ții respirația peste ele/ precum un cititor ingenuu analfabet)" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Ca și: "un penet în levitație, pierdut definitiv/ mult mai ușor decît aerul./ cum sînt hainele la mal ale unui copil/ ce tocmai se scaldă? (carte de citire). În genere înregistrăm o fantezie infantilă, o revărsare de asocieri nu atît bogate cît de-o ingenuitate plastică în ciuda
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
și lumină. Dar creierul pare, dimpotrivă, bombardat din interior de o furtună de vise care năvălesc în valuri. Miliarde și miliarde de imagini țâșnesc așadar în fiecare noapte și aproape imediat se risipesc, acoperind Pământul cu o mantie de vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau altul și apoi este din nou dat uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au repetat, urmărindu-mă
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Pleșa, deputat PRM. Amîndoi au susținut că le e rușine să spună ce avere au. Ianculescu, deoarece nu vrea să fie luat drept fraier, iar Pleșa, pentru că ar vrea să fie și el în rînd cu lumea. Nu e timpul pierdut, pot recupera amîndoi pînă la alegeri. La categoria Așa ceva nu se poate, dar în domeniul incompatibilităților, guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, deoarece toate celelalte funcții pe care le deține sînt curat onorifice. Nu-i aduc nici bani, nici putere, ci
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
găsească unghiul de unde lumea se vede ca și cum ar fi descoperită pentru prima oară. Altfel spus, el cere privitorului să renunțe la orice fel de lentile, impuse de istorie sau de moda timpului și să încerce, în schimb, să redobîndească inocența pierdută a ochiului și, odată cu ea, harul de a se uimi la vederea lumii. Un program romantic, dar care, aplicat în America, aduce cu sine o altă raportare la Europa și o altă evaluare a potențialului spiritual autohton, fiindcă limpezirea ochiului
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
depășește contemporanii atunci cînd își exprimă încrederea în posibilitățile omului ("Cine poate pune stavilă posibilităților pe care le are omul?", se întreabă el retoric) nu atît de a atinge, progresiv, perfecțiunea, cît de a-și redobîndi, în timp, facultățile poetice pierdute, redevenind cel ce a fost odinioară, adică făptura animată de suflul divin. Arhetipul i-l oferă Orfeu, figura mitică sau legendară a poetului capabil prin cîntecul său să îmblînzească fiarele și să facă întreaga natură să vibreze în consonanță cu
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
de balas, cum zice Llosa) ale căror rădăcini se află undeva, în îndepărtata Arequipa, locul de naștere al autorului. Poate de aici și ideea de a scrie această carte, în care punctul de plecare îl reprezintă, în fapt, un eden pierdut: copilăria. Titlul cărții e dat de un joc pe care-l cunosc copiii din lumea întreagă; un joc în care un copil „pedepsit", aflat într-un cerc format de alți copii, întreabă: ?Es aquí el Paraíso? (Aici este Paradisul?) iar
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
Paradisul?) iar răspunsul vine invariabil: „Nu, nu este aici. Du-te și întreabă în altă parte" Autorul nu crede că acesta e un simplu „joc", ci o nevoie adâncă, dureroasă de a descoperi o lume ideală, poate cea a raiului pierdut și niciodată regăsit aici, pe Pământ. În aproape 500 de pagini, Llosa construiește două planuri narative, ce dezvoltă în 22 de capitole alternative derularea a două vieți: cea a revoluționarei pacifiste Flora Tristán și cea a pictorului culorii Paul Gauguin
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
mulți ani încoace, s-au străduit să strice relațiile României cu Statele Unite. Și în funcție de mărimea muștei pe care o au pe căciulă, antiamericanii cu acte de ieri, alaltăieri se întrec în plecăciuni la icoana Unchiului Sam, ca în finalul Scrisorii pierdute. Un oarece sentiment al apropierii funiei de par îl face pe C.V. Tudor să-și declare la toate răspîntiile prețuirea față de America. Și, ceea ce e de-a dreptul jalnic, acest antisemit și xenofob notoriu menționat ca atare de Senatul american
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
dețin cote nemaiîntîlnite de audiență fiind singurele mijloace corecte de informare aflate la îndemîna românilor. Pentru mulți români din țară Doamna Monica Lovinescu este o legendă a rezistenței anticomuniste. Vocea sa inconfundabilă a menținut vie speranța atunci cînd totul părea pierdut, iar emisiunile sale culturale (realizate la Paris, împreună cu Virgil Ierunca) au impus un sistem de valori în răspăr cu cel promovat de autoritățile comuniste. Un sistem de valori adevărat care lua în considerare calitățile estetice ale operei, fără a elimina
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
scris o serie de romane fragmentare și inovatoare (Văduva albă și văduva neagră, El Gran Hotel, Rebeca), povestiri, teatru, biografii de scriitori și artiști, studii despre fenomenul artistic contemporan ( Ismos, 1931) și o extraordinară autobiografie ( Automuribundia, 1948). Fragmentul din Omul pierdut ales pentru concursul de traducere "Don Quijote" de Ioana Zlotescu-Simatu, coordonatoarea operelor complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a fost o piatră de încercare pentru tinerii traducători, însă poate și o provocare ce nu se va opri aici. Stăruitoarea mea
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Eliade, Cioran și Ionesco erau percepuți în țară ca pilonii de stabilitate ai unei culturi asediate de trupele atotdemolatoare ale realismului socialist. Simplul fapt că ei existau era în măsură să readucă speranța și sentimentul reconfortant că nu este totul pierdut. Ceea ce trebuia să fie o superbă evocare a unei personalități determinante pentru spiritualitatea secolului XX, făcută, chiar de persoana cea mai autorizată ( însăși fiica marelui dramaturg), s-a transformat, din necesitate, într-o carte "drept la replică". Două lucrări apărute
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
uimire - când în camera noastră cu draperii întunecate de catifea de la Împăratul Romanilor, când în piața orașului unde îmi prezentase, ca pe o veche cunoștință a sa, statuia lui Nepomuk, sfântul cu limba tăiată și ținută în mână - vechi frânturi pierdute, uitate, lăsate în urmă și, iată acum regăsite, din acea lungă poveste a vieții ei, pe care nu mă mai săturam să o ascult. Pentru copilul de lângă ea, farmecul acelor locuri și lucruri, ce avea să i le facă de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca și Ulea de altfel, încît izbirea bătrînului voievod cu inamicul lua proporțiile unei încăierări între giganți. În afara scenei o atacă și }ircădău pe Zița cu șicul de la baston. Tot în culise se bat Popa Pripici și dăscălimea în Scrisoarea pierdută. Jupîn Dumitrache îl capturează însă pe Rică în plină scenă, cu scopul de a-l întreba: "- Ce poftești, măi, musiu?" Spiridon e bătut de Dumitrache cu biciul: "Sfîntul Neculai". Mai periculoasă decît șicul lui }ircădău e șpanga lui Chiriac, dar
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
a ministrului Sebastian Vlădescu*) constatând erorile propriului Cod fiscal, fie cu Domnul Președinte Băsescu înfocat la un "Cazacioc" pe Terasa "Cireșica", riscându-și astfel sănătatea, poate chiar viața, sau în timpul vizitei la Casa Albă, când Președintele Bush îi uitase funcția (pierdută undeva pe AXA București-Londra-Washington?)... Ba, cu oarece îndoieli, fiindcă imaginile erau cam voalate, s-ar mai fi putut adăuga și emisiunea "Zece fix" (de fiecare vineri seara) de pe postul Realitatea Tv, unde Stelian Tănase și Mircea Dinescu, vorbind în același
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
gurile acelor viermi care-l rodeau din toate părțile. Așadar, cum nar fi vrednic a fi numit mucenic acest sfânt bărbat? De o mie de ori, firește. Căci prin toate acestea el se și lupta, se și încununa, prin averile pierdute, prin fii, prin trup, prin femeie, prin prieteni, prin vrăjmași, prin casnici căci și aceștia îl defăimau în față prin foame, prin visuri, prin scârbe de tot felul, prin putoarea ce ieșea dintrînsul. Pentru aceea tocmai am spus că el
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de vervă funestă. Bucureștiul este un oraș neiubit. Nu-l mai iubesc cu adevărat nici bucureștenii (de altfel, tot mai puțini), nici primarii lui, în genere nebucureșteni. Nici eu. Îl parcurg adesea ca pe o amintire dureroasă, ca un pariu pierdut." Matei Călinescu, în interviul luat de Laura Albulescu pe ultimele două pagini ale revistei, ne surprinde prin concepția lucidă privitoare la locul pe care îl ocupă minciuna în scrierea cărților: Problema minciunii în scris este iarăși o problemă foarte interesantă
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
Caragiale graseiază rîndurile unor "filmări" mai sofisticate. Bunăoară, în tonul unei muzici (,a patra" de Beethoven, aceea după care se înnebunea - cine? păi cine, Caragiale...), cît rulează banda pe-o singură fața, viața amintită își întoarce multe dedesubturi. Un meci pierdut, o carieră de cronicar sportiv refuzată parcă fără motiv, la ce bun, let the sleeping dogs lie, iubiri și parcuri, redacții, redactori. Și tender is the night, cu renunțările ei neexplicate, cu epilogul amărui, nu, în nici un caz acru, cînd
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
de carton, cel mai recent roman al autoarei, finalist al Premiului Internațional Rómulo Gallegos în 2005, este o poveste despre artă, sex, dragoste și moarte. Despre un trio amoros - doi băieți și o fată - și paradisul visat, care devine paradisul pierdut. María José Sanchez crede că vocația ei artistică este să picteze monstruozitatea vieții; Jaime González, extravertit și cuceritor, vrăjitor al penelului, poate reproduce opera oricărui maestru, dar nu reușește să-și găsească stilul personal; Marcos Molina Schulz, cel mai frumos
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
jos, nu e dintr-un film cu proști, ci o tristă realitate a vremurilor pe care le trăim. Să nu credeți cumva că evenimentul național numit "bacalaureat" e o simplă bulibășeală, așa cum s-a putut vedea la televizor. Dincolo de subiectele pierdute și găsite, dincolo de încercarea vigilenței organizatorilor de către ziariști naivi (de parcă asta ar fi problema, subiectele!) se întinde un continent al complicităților, hoțiilor și escrocheriei. Din câte am reușit să aflu în câțiva ani de observare relativ atentă a sistemului, pot
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
și funcțional al SF-ului. O serie de povestiri în dialog, cu imagini recurente, complementare, supradimensionate situează societatea viitoare în tablouri individualizate și legate prin lianți narativi, prin care traversează fante și rupturi ale unui permanent lirism nostalgic față de istoria pierdută, trecută în legendă și muzeu al referentului realității pământești în afara oricărei utopii politice. Meduza, memoria, himera și licornul sunt elementele-cheie ale unor transfigurări simbolice care oferă soluția decodificării nuanțelor semantice înlănțuite. Teme și motive ale literaturii main-stream sunt reformulate: tanaticul
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]