236 matches
-
cu ajutorul sfinților apostoli Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă, întru pomenire veșnică deasupra trupurilor acelor pieriți, în care movilă este și Ferenț căpitanul împreună cu acele trupuri. Locul unde s-au adunat resturile celor căzuți în luptă este între Galata și Cetățuia, la fântâna Parascăi (...) lângă drumul cel mare, ce merge la Țarigrad”<footnote Ibidem, documentul 529
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Jurai că vasu-i o pictură Pe un ocean pictat. Apă, apa, cer de apă, Se strînge lemnu-ncheietură ... Apă, apa, cer de apă, Dar de băut, nu-i picătură. John Keats Frumoasă Doamn\ f\r\ mîl\ O, triste cavaler, cu chip pierit, Ce dor te poartă solitar? Pe lac rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. O, triste cavaler, ce dor te poartă, Cu chipul slab și-ndurerat? Cotlonul veveriței-i plin, Si cîmpul este secerat. Îți văd un
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu o voce pierită. Mă simt bine. A fost din cauza ouălor și pentru că n-am dormit destul... — Nu ești gravidă, nu-i așa? m-a întrebat Stalin. — Ce întrebare! Don era șocat. Sigur că nu e gravidă... și-a apropiat fața rotundă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bine ce simțeam,... mai curând am fost personajul negativ. Oaia neagră a familiei! — Ba n-a fost deloc așa, a tunat tata. Oaia neagră! Ce-ai făcut așa de îngrozitor? — Am ciupit-o pe Anna, am spus cu o voce pierită. —Și ce-i cu asta?! Și Anna a ciupit-o pe Helen. Iar Claire i-a făcut exact același lucru lui Margaret, iar Margaret te-a ciupit, la rândul ei, pe tine. —M-a ciupit Margaret? mi-a scăpat întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dat, am fost ferm convinsă că am să mor. Când am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de câteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cât de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sunt unii care cântă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încântată. Îmi pune mâna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Când stăteam pe scaune alăturate În avion, Jack și cu mine eram doar doi oameni aflați la același nivel. Dar uite-ne acum. Uite În ce lume trăiește el - și uite În ce lume trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amândouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vorbesc, să plâng sau... să fac ceva, orice, dar nu pot. Ajunge lângă mine, Împrăștiind violent pietrișul de sub pașii lui În toate direcțiile, mă ia de umeri și mă privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
va conduce biroul din Londra? — Aproape sigur, zice Luke, oprindu‑se în mijlocul frazei. De ce? — Dar... — Dar ce? zice Michael, privindu‑mă cu interes. De ce să nu conducă biroul din Londra? E deșteaptă, ambițioasă... — A. Păi... nu există nici un motiv, zic pierită. Nu pot să‑i spun „pentru că e o vacă încălțată“. — Apropo, ai auzit că s‑a logodit? zice Luke. Cu Ed Collins de la Hill Hanson. — Pe bune? zic surprinsă. Eu credeam că are o relație cu... ăla, cum îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
confuz un traseu Întortocheat, cu repere care existau acum o sută de ani, bulevardul Regele Ferdinand, bulevardul Regina Maria, piața de flori, strada Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor de fum, sub ochii noștri plini de Înțelepciune. De mai multe ori Buni și-ar fi Întrerupt explicația și, clipind din genele rare, micșorându-și ochii aburiți de mândrie și prejudecată, le-ar fi mărturisit că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
propria ei teorie. Dar își dădea seama că David era realmente îngrijorat. Haide, tu du-te la Belinda, a spus ea deschizându-i ușa. Eu rămân aici, cu Jessica, în caz că sună Jake. —Mulțumesc, i-a răspuns David cu un zâmbet pierit. Sper ca teoria ta să se dovedească adevărată, pentru că, dacă i s-a întâmplat ceva, n-o să mi-o iert niciodată. Fiona nu pricepea de ce David se blama singur și, în orice alte circumstanțe, ar fi încercat să-i bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru că e aproape decembrie și În ultimele două nopți temperatura a scăzut sub cota de Îngheț. Cum rezerva de cărbuni s-a dus (pentru că n-am știu să avem grijă), frigul e nemilos În dormitor. Așa că inimile mai degrabă scîrțîie pierit. Și, cum nimeni nu-și imaginează că rezultatul tragerii are vreo importanță În criteriile de acordare a permisiei, scîrțîie o dată În plus și de ciudă. Și aici funcționează la fel de bine un principiu general de viață sub comunism: se descurcă fiecare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu pot să te mai las neocrotită în casa asta coruptă. O să comand un taxi. Ridică telefonul. Dar Pearl vine și ea... Nu, firește că nu. John Robert comandă taxiul. Pearl deschise ușa și anunță că valiza e pregătită. Hattie, pierită, se lăsă în fotoliul de bambus. Nu plângea. Respira zgomotos de parcă se sufoca și trăgea cu ambele mâini de gulerul rochiei. După ce repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și iată-mă față în față cu... Alexa, sora Mihaelei. Trăsnet ca din senin! M-am uitat lung la ea. N-am recunoscut-o decât după câteva clipe, într-atît mă uluise surpriza. ― Pe mine mă căutați? am îngăimat cu glasul pierit. ― Da, vreau să-ți vorbesc. Pot să intru? N-a așteptat s-o poftesc. A pătruns în cameră cu pași siguri și aer de stăpână. Era voluntară, chiar marțială, ca un comandant de oști. Oricine intră într-o încăpere străină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis, și-a dat să mi le smulgă. „Le-ai citit?“ - m-a Întrebat. N-am scos o vorbă, m-am uitat doar la el. „Să știi c-am vrut să-ți spun“ - a zis, și-avea o față tare pierită, crede-mă - „dar mi-a fost teamă că n-ai să Înțelegi.“ „Ce să-nțeleg?“ - am zis. „Ce-i de Înțeles? Scrie aici cît se poate de limpede: ești divorțat și nu mi-ai spus niciodată nimic. M-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
După cum sună, seamănă cu mumbar. Ar trebui să Încercați Într-o zi, e foarte bun. — Și el e armean? a Întrebat În șoaptă doamna Grinnell când Mustafa a ieșit din Încăpere. — Sigur că nu, a zis Rose cu o voce pierită. Doar că au unele lucruri În comun. Soneria a sunat ascuțit, smulgând-o pe Armanoush din transa ei și făcându-i pe toți ceilalți să tresară cuprinși de panică. Nu era nici măcar șapte. Punctualitatea, după cât se părea, nu era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
săptămâni, voiam să vă telefonez mâine ca să vă informez, Va trebui să fac nici nu-mi închipui câte drumuri, furgoneta e mică, Cu o încărcătură pe zi veți rezolva problema, Și cui îi voi vinde acum vasele mele, întrebă olarul, pierit, Problema e a dumneavoastră, nu a mea, Am, cel puțin, permisiunea să negociez cu comercianții din oraș, Contractul nostru este anulat, puteți face afaceri cu cine doriți, Dacă va merita efortul, Dacă va merita efortul, afară, criza e gravă, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă convingi că nu e asta explicația pentru hotărârea ta de a ține secret ceva ce-ar fi trebuit să-mi spui imediat, Cel puțin n-am avut intenții rele, Asta ar mai fi lipsit, Îmi cer iertare, murmură Marta, pierită, și plânsul reveni, de nestăvilit. Tatăl o mângâie pe păr, spuse, Lasă, timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim și dăm înapoi la ordinele lui, greșeala noastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vai, cît Îmi doream În clipele acelea să mă fi străduit mai mult. Am privit dezastrul prin ochii Lindei Cooper și mi s-a făcut pielea de găină. — Îmi pare nespus de rău pentru dezordine, am zis cu un glas pierit, adunînd farfurii, pe care se uscase mîncarea, de pe masă și ducîndu-le la chiuvetă. Nu-mi vine să cred că mi-ai văzut bucătăria În cea mai jalnică stare cu putință. Mă simt atît de jenată. Am deschis ușa unui dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei. Am șezut acolo, simțind că mi-e rău și teamă. Eram prea lașă ca să o sun. Nu m-am mișcat de la locul meu pînă nu a venit Dan acasă, moment În care i-am povestit totul cu o voce pierită și Îngrozită, omițînd intensitatea „concertului“ meu și spunîndu-i doar că era posibil ca mama lui să fi auzit lucruri nu tocmai amabile. A sunat-o el. Tot ce auzise și continuase să asculte timp de douăzeci de minute, cît mersesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm. Multe femei însă, văzându-i pe avari apropriindu-se, și-au strâns copiii la piept, rămânând acolo, paralizate de spaimă. L-am căutat din ochi pe Gumbert și l-am văzut pierit. I-am hotărât soarta și am ridicat spada de care făcusem rost în luptă, ca să-l omor. La vârsta lui fragedă, n-ar fi putut să se țină pe cal doar de hățuri și fără șa. Atunci el m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uniformei cu mâna brusc tremurândă. Mă uit pe ecran și văd că Guy este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu ești ? Vocea lui Guy se precipită, ca un torent care se revarsă. Unde naiba ești ? De ce nu ești aici ? Nu mi-ai primit e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la mine, spun, luată ca din oală. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gând să lași să treacă până să-mi spui de parascovenia pe care ai făcut-o ? A trebuit să aflu de pățania propriei mele fiice dintr-o glumă de pe internet. Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă de pe internet ? o îngân pierită. Ce vrei să spui ? — Nu știai ? Se pare că în anumite cercuri juridice noul termen pentru cincizeci de milioane de lire este „o Samantha”. Crede-mă, nu m-am amuzat deloc. — Mamă, îmi pare atât de rău... — Bine măcar că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mă agitată în picioare. — Unde sunt ? spune Nathaniel, uitându-se în jur. — Nu știu ! Îl privesc și simt că mă înăbușă râsul. O să ne dea afară. — Samantha ? Aud ușa de la seră deschizându-se cu un clanc. — Shit ! spun cu glasul pierit. Vine ! — E în regulă, zice Nathaniel, culegându-și tricoul din cușca cu zmeură. Și-l trage repede pe cap și, brusc, arată destul de normal. O să creez o diversiune. Tu te strecori prin lateral, prin spatele tufișurilor, intri pe ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]