2,185 matches
-
trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate becurile arse. Într-o lume fără un soare, supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei la Pețitorul cocoțat în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de silicon: Povestește-mi ceva ca să uit cât îmi e de foame. Spune-mi o poveste pe care n-ai spune-o nimănui. Răsucind cu mâna o piersică învelită într-o bucată de catifea lipicioasă de la sângele închegat, Pețitorul zice: — E o glumă în familia mea. Sus pe scara lui din scaune suprapuse, zice: O glumă pe care-o spuneau unchii meu doar când se îmbătau... Contele Calomniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia am rupt-o din pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
robinetul deschis când era apa oprită, chiar în ziua când Pinochio se întorcea din Ungaria, nouă ne fusese dor, eu veneam de la țară cu o pungă foarte grea, nu mai aveam bani deloc și luasem de toate: pui tăiați, ouă, piersici atât de proaspete, roșii, morcovi, dovlecei, ceapă, cartofi, usturoi, borcane cu gem de zmeură și căpșuni, suc de căpșuni, zmeură pur și simplu, o caserolă cu mazăre și carne, lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de Ba Jin, 404 pagini, Editura Univers, 1979 Teatru modern chinez, antologie a 7 piese de teatru din secolul 20, 440 pagini, Editura Univers, 1981; Patru generații sub același acoperiș, roman modern de Lao She, 608 pagini, Editura Militară, 1983; Piersica de Primăvară, antologie a 20 de nuvele din secolul 20, 460 pagini, Editura Univers, 1983; Lacul adânc, nuvele de scriitorul contemporan Wang Meng, 288 pagini, Editura Cartea Românească, 1984; O viață, roman modern de Ye Shengtao, 336 pagini, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
vameșii i-au dijmuit pachetul trimis de Brăduț, de la Paris. Lipsea pateul. Catastrofă. Cînd nu devora un Stroganoff, un cotlet-surpriză, o scrumbie în țiplă (micii îi mînca așa cum alții mănîncă semințe), pîndea trufandale prin magazine, într-o continuă vînătoare gastronomico-bahică. Piersici congelate la Fortuna, copane de pui de baltă la Delta, filé de rechin la Leonida, ghiudem din cerb la Mistrețul. În mega-magazinul Bucur Obor, mă lăsa antrenată într-o coadă pentru cabernet bulgăresc, urmărind, de la secția brînzeturi, să nu pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
voie lângă coapsele Dunării noastre, cu mirosurile ei de curvă de lux, care îmbată orice ființă de jos sau de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele diafană ca piersica s-ar fi întors, așa cum era, strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stâncă / și burta i-a pocnit ca o tobă.“ „Chiar și creierul / care strigă tăcând / e făcut / din nichel.“ „Transpirată via / pe-o tâmplă a ațipit.“ „De ieri, / mi atârnă pământul pe gură.“ „Flutură genele noastre, / ne curăță nopțile /... / cu piersici de stele.“ „Îmi iubesc inima, / o singură dată / de-aș putea-o ține în palmă /... / i-aș cădea în genunchi.“ „Fiecare om sărută zilnic o masă / fără care n ar mai fi om.“ „Fiecare salcâm / Înfipt în umerii mei / Respiră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un timp și, cum și eu tac puțin ostentativ, după ce oftează, intervine: Se întîmplă uneori să ai dezamăgiri, dar stă în firea oamenilor să uite și, mai ales, să ierte. Vom vedea. Vezi ce multe fructe am? Mere, pere, caise, piersici, prune, nu pare grădina Edenului? Asta admir și eu. Dar te văd foarte rar acum. Treabă multă, obligații fel de fel. Dar n-ai echipă? Ba am o echipă și încă ce echipă, dar ce, te freacă grija? Ce sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nostru că Dumnezeu ne-a permis să vedem doar atît cît este necesar ca viața să fie suportabilă. În consecință, Dragoș vedea exact ce trebuie să vadă un om sensibil. În anul acela cu îngheț a cules din cei 13 piersici un coș plin cu fructe minunate. Avea ochii umezi și mîngîia cu cuvinte blînde fiecare copăcel, apreciind la superlativ efortul fiecăruia. O să le duc soției la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să mai servească și pe ceilalți bolnavi, gîndea bietul om. Coșul, acoperit cu o folie transparentă, provoca o abundență de salivă neobișnuită în gura pofticioșilor. O să-ți aduc azi piersici de la noi, o anunță Dragoș pe soție. Dar s-au mai făcut? Un coșuleț, dar sînt superbe. Ni le-au oferit copăceii cu dedicație... Dragoș intră în secția spitalului și tocmai atunci ieșea doctorul din salonul soției. Vai, ce drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scaun. Merge spre bine doamna. Sîmbătă îi dăm drumul acasă. Mulțumesc mult. O să revină după 3-4 luni. Da. Oarecum stînjenit, iese pe coridor și se îndreaptă spre ieșire. Mă duc la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sac. Nu, draga mea, mi-au furat coșul. Cum se poate? L-am pus aproape de poartă și... Ce nenorociți! Doctorul intră și zîmbește larg. Ați adus fructe pentru doamna? Dragoș nu răspunde, dar răspunde soția: I-au furat coșulețul cu piersici din grădină. Era recolta de pe 13 copăcei. Să le stea în gît. Doream să vă dau și dumneavoastră. Medicul își dă seama de gafă, pleacă grăbit și se întoarce cu coșulețul. Am prins hoțul...! și rîde cu poftă. Miracolul medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce aprinzi far în mijlocul deșertului? Pentru cine scaperi cremene în vreme de furtună? Cui îi este de folos ciobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Făgărașului au avut loc În aceeași zi, 20 mai 1958. Arnăuțoiu și oamenii lui, vînduți de un consătean de Încredere care le-a adus În dar țuică tratată cu narco ticele Securității, au sfîrșit În fața plutonului de execuție, În Valea Piersicilor de la Jilava. Trupurile lor zac sub stra turi de pămînt pe undeva, prin această vale a plîngerii. — Unde e Îngropat Blidaru? l-am Întrebat pe tata În după-amiaza acelei ultime vacanțe liceale de vară. — Nu are mormînt și, chiar dacă se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
La ușă se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie sigur. Se îmbrăcă într-un costum din piersică, se pieptănă și arăta din nou trăsnet. Doar o licărire de disperare cu care s-a obișnuit strică peisajul. Dar doar pentru un moment. Veniseră și florile între timp. Voise să ceară gladiole, dar ea avea deja, așa că luase trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mămăliguță, îi anunță Cecilia, cum îmi place mie. Vouă nu vă place? — Dacă tu zici că sunt bune, ne lăsăm pe gustul tău. Au comandat trei porții și o sticlă cu vin de Cotnari, iar pentru Elena un suc de piersici. În timp ce mâncau, au venit cei din grupul lor ca să-i caute. —Bine. măi, voi stați și vă ospătați, iar noi ne dăm de ceasul morții căutându-vă peste tot. —Cecilia a vrut o cafea și a venit aici. Noi căutând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei, printre prăvăliile viu-colorate din Gyon. Dar, o dată cu vasele negre ale comodorului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fetițe, parcă spre oglindirea celei adevărate, spre tainica ei îmbogățire, minunatele păpuși de lemn Hina, îmbrăcate în kimono-urile epocii Heian. Este Festivalul păpușilor, celebrând creșterea fericită a tinerelor fete, dar un alt nume al său ne dezvăluie secreta corespondență: Festivalul piersicii. La picioarele păpușilor, se depun cu grijă petale de flori de piersic, care se deschid pe perioada lunii martie, iar fiecare fel de mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de fructe și legume. Astfel, fructele roșii, galbene sau portocali fac pielea strălucitoare. 1. Consumă alimente bogate în carotenoide. Carotenoidele sunt substanțe care dau fructelor și legumelor culoarea roșie, portocalie sau galbenă. Asigură-te că din dietă nu lipsesc morcovii, piersicile, caisele, roșiile, pepenele galben, capșunile, salata, spanacul sau ardeiul gras dacă vrei ca pielea ta să strălucească. Pe lângă culoarea arămie pe care o oferă pielii, acestea o protejează de efectul radicalilor liberi, care provoacă îmbătrânirea cutanată, scrie eva.ro. 2
Top cinci alimente care te bronzează () [Corola-journal/Journalistic/70104_a_71429]