300 matches
-
Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri negre sufletu-i frămînt', {EminescuOpVIII 207} El pe frate-său [î]l vede... Vânăt iese din mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era compoziția și ordinea de bătălie a oștirii romeice. Încuviințând cererea casei împărătești în considerația încuscririi pomenite mai sus, tartarhanul Tuktai trimisese romeilor o trupă auxiliară de alani și de turcomani păgâni, numiți grecește turkopuli, cari contribuiră mai mult spre pierzarea decât spre biruința oștirii de căpetenie, precum se va dovedi mai pre urmă. În prima linie a ordinei de bătaie Mihail puse tocmai pe alanii și turcomanii aceștia, sub comanda bulgarului Bossilas; în centru, pe care îl comanda marele primicheriu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și acoperit din toate părțile cu săgeți. Împresurat de aproape patru zile de-a rândul, espus foamei și tuturor ostenelelor, incapabil de-a se dezvolta și apăra în regulă, fără ieșire din ponoară și râpile stâncilor, oștirea sa e dată pierzării depline. Numai îmbrăcîndu-se prost și cu ajutorul plin de abnegație a comisului său, Ștefan regele izbutește să se tupile cu suită mică și cu mare primejduire a vieții sale printre șirurile inamice spre Temișoara de unde plecă la Wissegrad. Nemaisupărat după așa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
kievene îl arată hotărât, apărându-și cu stăruință cauza (exprimându-și rezerva față de promisiunile polonezilor „nestatornici”, D. atrăgea atenția asupra dezavantajelor ce le-ar prezenta pentru Rusia consolidarea puterii militare a turcilor în Moldova), pătruns de soarta țării, amenințată de „pierzarea cea din urmă”, și luptând să înlăture stavila ce-i închidea călătoria. Între timp, vizitează Lavra Pecerska și, la cei șaizeci de ani ai săi, se minunează cu o candoare neprefăcută de miracolul conservării moaștelor adăpostite în peșteră, impresii ce
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și mânca coadele și coamele și rodea polocoșurile după la cară, și într-o parte le murea caii, într-altă parte slujitorimea, unde să făcuse și putoare foarte groaznică și nesuferită de mortăciuni, care aceste nevoi toate moscalii văzând și pierzarea lor înaintea ochilor având-o, o minune! dân netemerea ceia ce mai înainte dă turci avea, la groaznică înfricoșare ticăloșii au venit.” G. nu pare înclinat să ia în considerare semnele supranaturale, cărora predecesorii le acordaseră virtuți premonitorii. Un trăsnet
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
ce sunt de preț ale Egiptului și ale Libiei și ale etiopienilor în cetățile lor întărite. 44Și zvonuri și frământări dinspre răsărit și dinspre miazănoapte îl vor tulbura și va porni să nimicească cu mânie mare și multe va da pierzării. 45Și își va așeza cortul [la] Ephadano (6∀ℜ ΒΖ>γ4 ϑ←< Φ60<←< ∀⇔ϑ≅¬ γν∀∗∀<Τ) între mări, pe muntele sfânt Sabi luând în stăpânire o parte din munte, și nu va fi cine să‑l scape. Nelegiuirea lui Antiochos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
802γ∴ 88 γ⇔∗≅6ΖΦ∀<ϑγΗ ϑ± ∗46∴. 3Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci [ziua Domnului nu va sosi] până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, 4potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare [cf. Dn. 11,36], așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu [cf. Iez. 28,2], dându‑se pe sine drept dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. 9Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, 10și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n‑au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. 11Și de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciună, 12ca să fie osândiți toți cei ce n‑au crezut adevărul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
instaurarea sa reprezentând ultimul act al unei drame care se va consuma în preajma sfârșitului lumii. Semnele premergătoare sunt, în principal, două: apostazia, lepădarea de credință a celor mai mulți dintre creștini, și apariția „omului nelegiuirii” (® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η), a „fiului pierzării” (® Λ⊇∈Η ϑ↑Η ΒΤ8γ∴∀Η). Cele două expresii (ebraisme) desemnează un personaj a cărui identitate este foarte greu de stabilit. Poate că aceasta era și intenția autorului. Portretul personajului este realizat prin contrast; el nu are o identitate pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
protecția zeilor și făceau obiectul venerării”. „Omul nelegiuirii” se va așeza în templu și se va autoproclama Dumnezeu. Autorul epistolei oferă astfel o primă explicație, ingenioasă și plauzibilă, referitoare la întârzierea parusiei: înaintea Mântuitorului trebuie să vină „omul nelegiuirii”, „fiul pierzării”. Atunci însă, care ar fi motivele pentru care acesta din urmă întârzie să apară? Încercând să rezolve noua dificultate, Pseudo‑Pavel inventează un alt personaj, jumătate masculin, jumătate neutru, al cărui prim rol este de a „a reține”, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
provoacă cititorilor‑auditori o stare paradoxală de „neliniște odihnitoare”, pe fondul unui teribil haos mental. Ei nu mai știu de fapt ce trebuie să creadă în această privință. Autorul epistolei creează exhaustiv numeroase imagini simbolice, extrem de vagi („cel nelegiuit”, „fiul pierzării”, 6∀ϑΞΠΤ<‑ul), care devin totuși extrem de puternice, chiar în virtutea coerenței perfecte a scenariului. El reușește astfel să explice și, în același timp, să justifice, într‑o manieră simplă și ingenioasă, prelungirea, devenită insuportabilă, a așteptării millenium‑ului. În Epistola
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Η Β∀Δ≅ΛΦ∴∀Η). Parusia monstruoasă a „celui nelegiuit” va fi asemenea unei cratofanii. După cum am spus deja, ea va fi pusă în scenă sau, mai exact, inspirată de Satan, fiind însoțită de „semne și minuni mincinoase”. Cei meniți pierzării, nelegiuiții, vor crede orbește în această antiparusie. Credința lor nu vine dintr‑o hotărâre liberă, ci este rodul unei „lucrări de amăgire” (ƒ<ΞΔ(γ4∀ Β8ς<0Η), pe care Dumnezeu însuși le‑o va trimite. Așadar, Dumnezeu, printr‑un gest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cititorilor‑auditori confuzia, incertitudinea, îndoiala în privința celei de‑a doua veniri a Mântuitorului. El reușește acest lucru construind un scenariu coerent în a cărui tramă sunt prinse câteva personaje simbolice, care nu au un referent precis: „omul fără de lege”, „fiul pierzării”, „cel nelegiuit/impios” și mai ales 6∀ϑΞΠΤ<‑ul. Spre deosebire de textul de la Marcu, 13, unde profeții mincinoși sunt prezentați ca dușmani ai creștinilor, textul epistolei în discuție înfățișează creatura malefică lucrând în mod direct împotriva lui Dumnezeu. Parusia nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
martiriul - două atitudini reflectând două concepții radical opuse! Tema martiriului, omniprezentă în cele două Apologii, se regăsește de asemenea în DT. În capitolul 110, 11 ea apare alături de tema parusiei triumfale. Adversarul eshatologic este numit aici „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării”, o nouă trimitere la 2Tes. 2,3. Tensiunea fragmentului reflectă o situație de persecuție reală (110, 4): „Căci este un fapt cunoscut de toți că, atunci când suntem decapitați, răstigniți, aruncați înaintea fiarelor, în lanțuri, în foc și în toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
13,16‑18 17,1; 2-14; 17-18 17,2 17,8; 19,20 20,2‑3 12,10; 17,14; 20,4 20,8 Tabelul 3 Motive anticristologice prezente în 2 Tesaloniceni 2,3‑12 Motive Apostazia Omul nelegiuirii Fiul pierzării Mândria Uzurparea Ocuparea templului Katechonul Taina fărădelegii Unealta lui Satan Semnele și minunile Înșelăciunea și amăgirea Puterea rătăcirii Judecata celor necredincioși Parusia lui Cristos și nimicirea Celui nelegiuit Versete 3 3; 8 3 4 4 4 6; 7 7 9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
21). Dar cei mândri și care nu citesc Scripturile cu luare aminte vor căuta să afle un nume sigur, căci ei nu gândesc drept, dar nu îl vor putea afla. Trebuie să se împlinească mai întâi aceste lucruri, pentru ca „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), adică diavolul să se arate. Apostolii, care grăiesc dumnezeiește, întăresc parusia Domnului nostru Isus Cristos. Fiecare dintre ei a vorbit de ivirea acestor oameni blestemați și primejdioși, dând în vileag lucrurile lor ucigașe. Petru, mai întâi, piatra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâi pe aceasta trebuie să o știți: că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor” (2Pt. 3,3) și aceasta: „Vor fi falși vindecători, care vor aduce cu vicleșug învățături ale pierzării” (2Pt. 2,1). Ioan Teologul, ucenicul cel iubit al lui Cristos, este în acord cu el, atunci când spune: „Fiii diavolului s‑au arătat (1In. 3,10). Iată acum mulți anticriști s‑au arătat, dar să nu vă lăsați înșelați de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care mulțimile vor fi adunate în jurul lui. „Popoare, seminții și neamuri, va spune el, priviți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zi; va mișca soarele acolo unde va voi, într‑un cuvânt, va arăta celor de față că, prin puterea fantasmagoriei sale, toate elementele pământului și ale mării îi sunt supuse. Dacă, încă de pe acum, când nu poate fi văzut, „fiul pierzării” ne împinge și ne aprinde la războaie și ucideri, cât de mari vor fi uneltirile lui, înșelăciunile, vicleșugurile lui pentru a rătăci oamenii și pentru a‑i îndepărta de la calea adevărului și de la intrarea în Împărăția cerurilor atunci când el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lepăd de Creatorul cerului și al pământului. Tăgăduiesc botezul și cultul. Îți urmez și cred ție!”. Profeții Enoh și Ilie vor predica: „Nu dați crezare vrăjmașului care va veni și se va arăta, căci este rău și corupător, fiu al pierzării. Vă duce la rătăcire și deci la moarte. Vă va lovi cu sabie cu două tăișuri. Luați seama la amăgirea vrăjmașului și fiți cu grijă la uneltirile vicleanului, căci vrea să semene cu orice preț tulburare în sufletul oamenilor. El
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor ține piept tiranului, căci se va crede că sunt încă și mai vrednici de prețuit și mai străluciți decât cei dintâi martiri. Căci cei dintâi martiri au învins slugile [diavolului], pe când ceilalți vor lupta chiar împotriva diavolului, a „fiului pierzării” și vor fi învingători. Cu câte laude și coroane nu vor fi ei împodobiți de împăratul nostru Isus Cristos? Dar să ne întoarcem la subiectul nostru! Atunci când cei care au acceptat pecetea nu vor mai găsi cu ce să se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi locuit în toată plinătatea de Satan. Spre deosebire de Chiril, Ieronim furnizează anumite elemente biografice ale personajului său, legate de originea, destinul și moartea acestuia. Mai întâi, regele „a cărui gură grăia enormități” (ibidem) este, în opinia sa, „omul nelegiuirii, fiul pierzării care cutează să se așeze în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept Dumnezeu”, potrivit 2Tes. 2,3‑4. Apoi, „în Imperiul Roman, din pricina Anticristului, toate împărățiile vor fi distruse deopotrivă; nu va mai exista atunci nici o împărăție pământească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de întrebări legate de credința creștină, din care ultima se referea la un verset din 2Tes.: „Ce înseamnă cele spuse de apostol tesalonicenilor: «Până ce nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării etc.»?”. Răspunsul lui Ieronim este scurt și vizează etapele principale ale eshatologiei creștine, descrise chiar de Isus: înmulțirea falșilor profeți, urâciunea pustiirii, căderea Imperiului Roman, cea de‑a doua venire. Pentru a justifica acest scenariu, el invocă pasaje foarte cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sistematic principalele interpretări frecvente în epocă, dar se ferește să facă o alegere personală. 1) Prima problemă! Despre ce templu vorbește apostolul în pasajul următor: „Pentru că trebuie să vină mai întâi cel răzvrătit și să se arate omul nelegiuirii, fiul pierzării, care se înalță mai presus de tot ceea ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept dumnezeu”. Există două soluții care se bucură de o largă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]